Menu
BLOG

De ce nu sunt super-om (desi mi-ar placea fiu).

super

Parintii imi spuneau (pe vremea cand eram in liceu) ca, pe masura ce voi inainta in varsta, timpul va trece din ce in ce mai repede. Nu prea intelegeam ce vor sa spuna, pentru ca distanta dintre doua revelioane mi se parea uriasa (de cele mai multe ori, nu imi aminteam ce facusem la Revelionul trecut). Am inteles azi dimineata, cand am realizat ca tinerii mei parinti (care m-au ‘facut’ la 21 de ani) au acum varsta pe care o aveau bunicii cand mergeam la ei in vacanta (holy shit!), iar Facebook mi-a postat o filmare de acum doi ani, in care Alex si Ema cantau la muzicuta. Imi amintesc perfect scena respectiva (de parca ar fi fost ieri), dar Alex si Ema, pe vremea aceea 6, respectiv 3 ani, si-au schimbat substantial de atunci statura si fizionomia. Ce noroc cu copiii – altfel, nu as observa trecerea timpului…

Dar gata cu introducerea nostalgica, cauzata – probabil – de starea de neliniste pe care o am de fiecare data cand calatoresc cu avionul (scriu aceste randuri in drum spre Lake Maggiore Marathon). Viata trebuie sa mearga inainte si noi odata cu ea. Din fericire, sentimentul pe care il ai cand mergi in directia potritvita difera foarte mult de cel pe care il ai cand iti dai seama ca mergi in directia gresita, cu entuziasm :). Obiceiul de a ma trezi inainte de rasarit mi-a adus un cadou extraordinar: 2 ore de liniste (aproape imposibil de gasit in alt interval orar), in care creierul nu este distras de zgomote ‘de fond’, mail-uri, apeluri telefonice, s.a.m.d. Doua ore in care lucrurile devin, in mintea mea, extrem de clare (ajutat si de hormonii ‘buni’ provocati de activitatea fizica). Sa stiu ce am facut in ziua anterioara, ce urmeaza sa fac pe parcursul zilei de azi si in urmatoarea saptamana, reprezinta – probabil – “marea” cheie a reusitelor mele.

Ce nu scriu in agenda, nu exista” este una dintre ideile (putine, dar fixe) dupa care ma ghidez in viata mea de zi cu zi. Asta ma ajuta sa imi folosesc cum trebuie cele 24 de ore pe care le am la dispozitie, ca orice om de pe aceasta planeta. Pana in 2009, agenda mea includea doar intalnirile cu clientii sau sedintele de vineri. Care, evident, se intamplau. Treptat, am invatat sa includ in agenda si evenimentele personale de la finalul zilei (de exemplu, ora 18.00: De iesit in parc cu familia, ora 21.30: de mers spre pat :)), apoi de la inceputul acesteia (ora 5.15: ALERGARE sau  ora 7.00: BLOG – De scris un articol). Asa am ajuns la aproape 25.000 de kilometri alergati (peste 4-5 ani bifez inconjurul Pamantului la Ecuator :)) si peste 1.000 de articole publicate pe blog.

Succesul se bazeaza pe pasi mici, dar constanti”. Nimeni nu isi asigura succesul pe termen lung concentrandu-si energia, entuziasmul, actiunile si resursele intr-o singura zi. “Mi-a luat 25 de ani sa am succes peste noapte” este cat se poate de adevarat. Si inca ceva: inainte de a avea succes ajuta enorm sa decizi ce inseamna, pentru tine sucesul (prosperitate financiara? sanatate deplina? stare de bine? o familie fericita? sa ajuti cat mai multi oameni? sa construiesti ceva durabil? sa ai relatii de calitate? sa atingi un anumit nivel de dezvoltare personala, spiriruala etc.?).

Fiecare zi este o miniatura a vietii”. Cine mi-a vizitat locuinta a putut citi asta pe un bilet lipit pe frigider. Ceea ce facem zilnic este o suma de obiceiuri. Gandeste-te la 2-3 zile “normale” din ultimele 6 luni. Exista sanse mari sa semene intre ele. Poate ca te-ai trezit la aceeasi ora, ai avut aceeasi rutina de dimineata, ai plecat pe acelasi drum catre serviciu, ai facut cam aceleasi lucruri la birou, ai mancat aceleasi lucruri, ai plecat spre casa in acelasi interval orar si pe acelasi drum, te-ai uitat la acelasi tip de emisiuni TV si te-ai culcat la aceeasi ora. Pentru a ne schimba semnificativ viata, este suficient sa schimbam cateva obiceiuri. Adica sa multiplicam zilnic ceva bun in loc de a perpetua ceva prost.

Momentele dificile sunt temporare”. Daca as astepta mereu momentul ‘potrivit’ sau m-as lua dupa “ce zice lumea”, probabil ca nu as mai face nimic, niciodata (sau m-as interna la nebuni). Desigur, viata nu este doar despre a face, este si despre a avea si, mai ales, despre a deveni. Am observat ca, atunci cand lucrurile sunt ‘ok’ si zac in vestita ‘zona de confort’, sansele de a deveni altceva si de a imi construi o versiune mai buna scad dramatic. Dar, cand ies din zona de confort, ma confrunt cu momente dificile. In primul rand, schimbarea – si nimanui nu ii place schimbarea. Pana ala urma, nici nu suntem structurati sa ne aflam intr-o schimbare continua – mai avem nevoie si de stabilitate. Dar, din cand in cand, o schimbare ne prinde bine. Apoi, “greutatile”. Se intampla mult prea des sa ne oprim si sa abandonam la cel mai mic obstacol. Sau la urmatorul (“sunt prea multe obstacole…”. Un lucru pe care l-am invatat la cursele lungi este ca, dupa orice noapte lunga, intotdeauna exista un rasarit. Si, dupa orice furtuna, vom vedea soarele. “Cum pot sa depasesc acest moment dificil?” – este intrebarea care m-a scos dintr-o multime de raha…, scuze, am vrut sa scriu “situatii dificile”. Aceasta intrebare obliga creierul sa gaseasca solutii. Ne plangem ca “nu suntem creativi”. Fac pariu ca, daca ai nevoie de a gasi o scuza (de exemplu, pentru a nu alerga maine dimineata), vei gasi cel putin 10 in mai putin de un minut…

Limitele sunt, de fapt, simple autolimitari.” Mai este nevoie sa detaliez?

Mi-ar placea sa fiu un super-om, sa pot sa dorm pana la 12, sa ies la o bere (sau 15 beri) cu baietii, sa mananc orice si oricat fara sa ma ingras, fara sa ma simt vinovat ca au murit cateva animale pentru placerea limbii mele si, in acelasi timp, sa imi pastrez sanatatea, sa nu imbatranesc, sa pot alerga, inota, pedala sau vasli zile intregi fara sa ma antrenez, sa vand programe de coaching fara sa lucrez la ele saptamani sau luni intregi, sa am un soft care sa scrie automat 10 articole pe blog zilnic, sa fiu un vorbitor public apreciat fara sa trebuiasca sa ies pe scena sau sa scriu speech-uri, sa ma culc mult dupa miezul noptii si sa fiu perfect odihnit si lucid a doua zi, sa ma uit la toate emisiunile TV fara sa ma incarc de emotii negative si fara sa pierd timpul pe care l-as fi putut petrece cu copiii. Si, bineinteles, sa pot sa imi transform copiii in super-oameni, care sa faca tot ceea ce nu fac eu.

Dar lucrurile nu stau asa (si o stim prea bine). Avem cu totii super-puteri, dar ele nu functioneaza pana nu le punem la lucru. Preferabil, actionand acum, din contextul in care esti, cu resursele pe care le ai. Nu de maine, nu de luni, nu de luna viitoare. Nu de pe 1 ianuarie.

Si, apropos, daca esti vei considera ca este timpul sa iti descoperi (si sa iti activezi) super-puterile, te astept aici. Sau, daca ai ratat intalnirea noastra din weekendul trecut, din Bucuresti, te astept in programul Spalatoria (17 noiembrie).

PS – ce faci maine dimineata in intervalul 5 – 7? 🙂

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “De ce nu sunt super-om (desi mi-ar placea fiu).”

  1. Rico spune:

    “What you are is what you have been. What you’ll be is what you do now.” –Buddha. Asta m-a motivat in ultimul timp.

  2. Ema spune:

    Un pas azi din zona de confort, timid ce-i drept….poate vor fi doi pasi, zilele urmatoare 🙂

  3. Cristina spune:

    Ce se intampla la evenimentele de pe IStyle?

  4. Andrei spune:

    O carte care poate ajuta la schimbarea unor obiceiuri, care la randul lor vor duce la schimbarea altora si in cele din urma la o apreciere mai profunda a vietii: The Power of Habit

  5. Andrei spune:

    Sper ca în jurul orei 6:30 să fiu în Herăstrău pentru 3 ture de lac😉😉😉….Dacă nu, mă mulțumesc cu o alergare in Crevedia😃

  6. Lavinia spune:

    Buna Andrei!

    Superb articol! 🙂 Keep up the good work! Lavinia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *