Menu
BLOG

Porcule. …Te iubesc!!

Mini-Pig Kinder schnüffeln am Dienstag (15.05.2012) im Zoo Hannover in ihrem Gehege nach etwas zu fressen. Zehn Mini-Schweinchen, acht Mädchen und zwei Jungen, kamen am 06.04. zur Welt und haben die erste Zeit mit Mutter Marianne im Stall verbracht. Mini-Schweinchen sind kleinwüchsige Hausschweine, die ausgewachsen etwa 50 Zentimeter hoch und 100 Zentimeter lang werden können. Foto: Jochen Lübke dpa/lni +++(c) dpa - Bildfunk+++

In urma cu cateva zile, am participat la lansarea Asociatiei Veganilor din Romania. Acolo, am fost invitat (ad-hoc) sa tin un scurt discurs, in care am povestit cum Ema, fetita noastra de 5 ani, este convinsa ca acea “carne” din vitrinele frigorifice ale magazinelor este facuta de catre animale asa cum gaina face oua. “Porcul se aseaza pe vine si face friptura. Nu-i asa, tati?”. Iar Alex, baiatul nostru, ne-a intrebat, pe cand avea 3-4 ani si vizitasem o ferma de animale: “puiul ala din vitrina [la rotisor] este cel cu care m-am jucat la ferma?”. Este evident ca toate aceste intrebari (si multe altele) creaza, in mintea noastra, conflicte. Ne educam copiii sa fie toleranti cu fiintele de pe aceasta planeta, le spunem ca este rau sa omori un animal, dar trasam (mai mult sau mai putin constient) o linie imaginara intre animalele de companie si cele „de mancat”. Sau, pur si simplu, evitam sa aducem in discutia cu ei subiectul consumului de ‘carne’, preferand sa “ii lasam pe ei sa decida daca vor manca sau nu carne, cand vor avea puterea de decizie”.

Cultural, suntem obisnuiti sa mancam alte animale. Si eu, si voi, am crescut mancand (si) fripturi sau ‘mici’ si, uite, am crescut mari si sanatosi. Deci, de ce sa “riscam” sanatatea copiilor nostri dandu-le altceva? Este o dilema pe care o am si eu, ca parinte, desi nu mai consum “carne” de vreo 5 ani (si am supravietuit!).

Pentru astazi, m-am gandit sa postez pe acest blog un articol care ne explica de ce NU ne simtim vinovati atunci cand consumam “carne” (desi ar trebui). Folosesc ghilimelele, pentru ca – de fapt – mancam niste fiinte pe care, daca ar trebui sacrificate cu mana noastra, probabil ca putini dintre noi am face-o, nu-i asa? Daca nu crezi, incearca sa te imaginezi sucind gatul unui pui, taind jugulara unui porcusor, dand un baros in capul unei vacute sau impuscand intre ochi o caprioara (desigur, asta ar dovedi ca esti barbat adevarat, dar si ca ai un complex legat de dimensiunea organului tau genital).

Sunt 100% sigur ca anumite populatii (sau chiar intrega rasa umana) ar fi disparut de pe Pamant daca, in anumite momente ale istoriei, nu ar fi consumat “carne” (sau chiar alti oameni). Dar, de asemenea, cred ca am ajuns intr-un punct al istoriei in care putem trai fara a ne manifesta “puterea absoluta” asupra animalelor de pe aceasta planeta, mancandu-le, exploatandu-le sau batandu-le pana invata sa mearga pe sarma la circ. A propos de rasa umana, culmea ironiei este ca, rintre definitiile „umanitatii” se gasesc si mila, compasiune, bunatate

Daca ceea ce am scris ti-a ridicat tensiunea, este absolut normal. Explicatia? Conflictul tau interior si, probabil, consumul exagerat de “carne” (s-a dovedit ca mareste tensiunea si agresivitatea). Dar nu-i nimic. Rontaitul unui mar te va ajuta sa revii (la) normal…

*

“Sunca este facuta din porc. Nu-i asa, mami?” Aceasta a fost intrebarea cu care m-am confruntat in timpul unei vizite recente la gradina zoologica locala cu fiica mea mica. A luat o pauza din a o hrani pe Alice, purcica rezidenta al gradinii, pentru a-si manca propriul pranz (un sandvis cu sunca) cand, deodata, a facut conexiunea: „Imi place Alice. Este prietena mea!”

Acest moment de realizare nu a parut sa fie o problema pentru un copil precoce de patru ani. Dar, pentru multi adulti, conexiunea intre carnea din farfuriile noastre si un animal in viata, care se hraneste la randul lui, este mai problematica. Acest lucru este evident in numarul crescand de vegetarieni, care pot fi de la 2% din populatie in unele tari dezvoltate la peste 30% in India. Noi ceilalti, care mai degraba am manca carton decat tofu, ne inarmam cu o varietate de tehnici psihologice pentru a depasi dilema morala de a fi responsabili de suferinta si moartea unei alte creaturi vii.

Aceasta dilema este numita adesea „paradoxul carnii”. Termenul se refera la conflictul mintal intre credinta noastra morala ca este gresit sa cauzam suferinta sau moarte fiintelor constiente si dorinta noastra de a ne bucura de un sandvis cu carnati fara sentimentul de vina. Acest tip de galceava mentala se numeste „disonanta cognitiva”.

Trasul funiei mintale

Disonanta cognitiva se intampla atunci cand cineva are credinte contradictorii – se poate manifesta ca o gama de emotii incluzand mania, jena si vina. Pentru a vedea acest conflict cu ochii tai, incearca sa-i amintesti urmatoarei persoane pe care o vezi ca mananca un sandvis cu bacon de originea draguta a porcusorului. 

Cei mai multi oameni sunt facuti sa-si infraneze auto-flagelarea care se intampla atunci cand ne concentram gandirea pe subiectul ce ne cauzeaza disonanta cognitiva. Calea logica de a reduce la tacere orice vorbarie de fundal ar fi pur si simplu sa ne modificam obiceiurile alimentare si sa evitam problema din start.

In vreme ce acest lucru ar putea fi o solutie directa, sa afirmam ca este o miscare simpla subestimeaza major cat de puternic este impregnat in majoritatea culturilor consumul de carne. Consumul de carne formeaza o parte cheie in multe traditii si ceremonii cat si in gatitul de zi cu zi, dar poate de asemenea sa exprime statutul. De exemplu, barbatii vegetarieni sunt adesea perceputi ca fiind mai putin masculini (“lesinati”, “linistiti” etc.) comparativ cu omologii omnivori. In plus, multora din noi ne place cu adevarat gustul carnii.

Asta inseamna ca avem nevoie de o abordare diferita pentru a termina trasul funiei cerebrale care are loc in capurile noastre. Aceasta abordare incepe de obicei prin a submina convingerea inconvenabila ca a consuma animale inseamna a le omori. Un mecanism simplu de a face asta este prin a nega ca animalele din ferme gandesc in acelasi mod in care o fac oamenii – sau chiar in acelasi mod ca alte animale „mai inteligente” (de obicei animalele de companie). Aceasta le reduce valoarea inerenta in ochii nostri si le plaseaza in afara cercului de grija morala. Cu siguranta tratamentul nostru asupra unei vaci sau asupra unui porc este irelevant daca acestea sunt prea proaste sa gandeasca sau sa simta!

Unii ar putea sa afirme ca desemnarea unor animale specifice ca fiind comestibile este datorata intelegerii si cunostintelor noastre asupra speciilor care populeaza lumea noastra. Dar aceasta este o etichetare definita social. De exemplu, Marea Britanie a privit recenta etichetare gresita a carnii de cal cu indignare, din cauza conventiilor culturale impotriva consumarii acesteia.

Totusi, multe tari, inclusiv dintre vecinii cei mai apropiati de Mrea Britanie, n-au nici o problema cu mancatul cailor. Din nou, chiar daca este posibil ca multi din noi sa fim ingroziti la gandul de a manaca diverse personaje simpatice de film sau desene animate, asta nu este in nici un caz o reactie universala si este dependenta masiv de influentele noastre culturale si familiale.

Ne ascundem de dovezi

Aceasta reprezentare a efectivelor de animale ca fiind proaste ne ingaduie sa ignoram dovezile tot mai multe ca animalele de ferma duc vieti mentale si emotionale complexe si sa evitam sa ne modificam comportamentul. Apoi reintarim starea de a fi prin a evita orice lucru care ar putea sa declanseze vreo disonanta ulterioara, inclusiv pe pisalogii vegetarieni sau vegani. Doar sa citim o descriere a acestui grup de persoane ne face sa ne crestem subaprecierea abilitatilor mentale ale animalelor.

Similar, la rafturile de “mezeluri” ni se vand carnuri care nu au nici o asemanare cu originea lor animala (mai mult, ambalajele ne prezint, in mod sadic, un animal vesel si jucaus!). Unii oameni sunt dezgustati de pestii cu tot cu cap, sa nu mai vorbim de animalele mai mari. Cumparam “carne de vita” sau “carne de porc” in loc de “vaca” sau “porc” pentru a ne ajuta in procesul de disociere.

Rareori cautam informatii despre bunastarea animalelor de ferma, preferand sa lasam responsabilitatea puterilor mai mari. Iar atunci cand suntem confruntati cu dovezi despre suferinta animalelor, declaram consumul de carne ca fiind mai mic decat in realitate. Aceia dintre noi mai constienti de metodele de producere a “carnii” este posibil sa cumparam produse “prietenoase cu bunastarea animalelor” pentru a ne afirma deziluziile despre vacile sarind voioase pe campurile verzi. Aceasta “modificare de comportament perceputa” ne reduce vina, ingaduindu-ne sa avem o perceptie de moralitate ridicata si sa continuam sa mancam burgeri. 

Evitarea conflictului psihologic in acest fel ne poate ajuta sa continuam sa mancam carne, dar de asemenea ne arata o legatura deranjanta intre devalorizarea animalelor si dezumanizarea propriei noastre specii. Reducand inteligenta si valoarea morala a oamenilor pe care-i consideram ”din afara” duce adesea la discriminare si este inteles ca fiind un mecanism important care duce la multe atrocitati din istoria umana.

Dar asa cum constiinta noastra si atitudinea catre discriminarea umana s-au schimbat, asa se pot schimba si parerile noastre despre cresterea in masa a animalelor pentru hrana. Masurile pana la care suntem dispusi sa mergem pentru a evita sa ne confruntam cu disonanta noastra cognitiva despre mancatul carnii sugereaza ca ar fi intelept sa ne re-evaluam cat de confortabili suntem cu nivelul curent de consum. Cercurile mentale prin care sarim inseamna ca a o hrani pe Alice purcica ar putea fi o bucurie – dar mancatul acesteia este departe de a fi un joc de copii. 

Sursa: Iflscience.com 

Traducerea si adaptarea: Catalin Nicanov

Te-ar mai putea interesa: Viata mea este un dezastru de cand am renuntat la carne

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (6)

6 răspunsuri la “Porcule. …Te iubesc!!”

  1. m.popa spune:

    “Sunca este facuta din porc. Nu-i asa, mami?” Aceasta a fost intrebarea cu care m-am confruntat in timpul unei vizite recente la gradina zoologica locala cu fiica mea mica. ”

    Cred ca aici e si un foarte mare grad de ipocrizie din partea autorului articolului… la zoo, inchise in custi de fier, e ok, nu le omoram, nu? Le putem vizita, dam si bani pentru biletul de intrare…

    „Acest lucru este evident in numarul crescand de vegetarieni, care pot fi de la 2% din populatie in unele tari dezvoltate la peste 30% in India.”
    Statistic vorbind- Indienii au o speranta de viata de 67 de ani si un IQ mediu de 82- depasind in clasament doar tarile Africii Negre. Saracia la ei e un mod de viata… de aici rata de 30%. Oare sa fie o legatura intre aceste 4 elemente? IQ, speranta de viata, rata de saracie si veganism? (A nu se intelege ca vreau sa jignesc veganii, ce vreau sa scot in evidenta este ca- evolutia umana a fost posibila datorita carnii si ca nu veganismul si abstinenta totala este calea.

    • Geo spune:

      E o chestie de prost gust si o dovadă a nivelului scazut de IQ sa faci o paralelă între gradul de inteligenta al indienilor si modul lor de alimentație.
      „A nu se intelege ca vreau sa jignesc veganii…”dar cam asta faci(apropo de ipocrizie).
      „Evolutia umană a fost posibilă datorită carnii”
      Esti sigur?Pe ce te bazezi?
      Prin constructia sa omul este vegan
      ( aciditatea salivei,structura aparatului digestiv,dentitia etc)
      Si mi se pare penibil sa asociezi consumul de carne cu un bogăția ,si vegetarianismul cu sărăcia.
      Omul devine vegan prin alegere,nu pt ca nu si-ar permite sa cumpere carne.
      Si inainte de a judeca vegetarienii ,încearcă mai bine sa vorbesti cu ei si sa vezi de ce au ajuns la această alegere.
      Sunt sigur că,daca o sa cauti cu stăruință,o sa găsesti unul cu un IQ mai ridicat,si va putea sa iti explica pe înțelesul tau

      • BogdanM spune:

        La indieni, procentul mare de vegetarieni este datorat in special religiei, nu altor factori

      • m.popa spune:

        Nu vreau sa transform intr-o polemica discutia si nici nu vreau sa intru in detalii asupra IQ`ului meu, al tau sau al oricui altcuiva la modul personal . Imi cer scuze daca am jignit veganii.
        Faceam doar o paralela.
        In India veganismule este la 30% (40 % dup alte surse- dar ele se refera la lacto-ovo-vegetarieni) si pentru ca este o sursa de hrana mult mai ieftina decat proteina animala. Nu doar scripturile vedice sunt singurele cauze ale acestui efect.
        De ce zic asta?
        – veganismul scade in randul populatiei indiene de pe coasta- aceasta avand acces ieftin la peste.
        Sunt sigur ca- daca accesul la proteina animala era mai facil, procentul era mult mai mult diminuat. Poate 10%. (parere personala).
        Apoi- gradul de saracie- nu este vreun secret ca e una dintre cele mai sarace tari din lume. (nu o zic eu- o zice ONU- 1,2 mld din populatia „foarte saraca” aplanetei traieste in India)- iar statisticile sunt la fel de sumbre. (poti cauta google- exista surse multe credibile- dar nu cred ca e ceva ce trebuie demonstrat).
        – Referita la IQ am facut-o nicidecum sa jignesc veganii. Am cunostinte vegane foarte inteligente- (P.S.- multi luati prea personal orice incercare de dialog- poate ati dat de unii care v-au jignit sau va privesc superior- crede-ma nu e cazul la mine) evidentiam un singur lucru: evolutia intelectuala a omului ca SPECIE- de-a lungul istoriei s-a datorat faptului ca a avut acces la sursa de carne. (Born to Run: imi e cea mai la indemana sursa pentru afirmatia asta- daca frecventezi pagina asta- tind sa cred ca alergatul nu-ti e ceva strain si implicit nici cartea).
        – surprinzator sau nu- dintre tarile non-africane, Indienii au ca medie cel mai scazut IQ. (Iq- e unitatea de masura a inteligentei la modul general, nu intru in detalii EQ, etc).
        Sursa: http://totb.ro/ce-loc-ocupa-romania-in-topul-tarilor-cu-cele-mai-mari-coeficiente-de-inteligenta/
        Acum- parerea mea proprie si personala este ca intre toate aceste elemente este o legatura. Veganism de-a lungul evolutiei a dus la o dezvoltare mai putin accelerata din punct de vedere al creierului (comparativ cu mancatorii de proteina animala- sa zicem Europa) care are o legatura cu saracia in care se zbate zona. Saracia in care se zbate zona este un motiv pentru care veganismul este la cote atat de mari.

  2. Mclupu spune:

    eu sunt te acord,
    Dar ce facem in perioada de crestere a copiilor nostri, cand proteinele sunt importante, proteine care se formeaza din aminoacizi si sunt cativa care nu se gasesc doar in carne…

    • Andrei Rosu spune:

      Care sunt cei care se gasesc doar in carne? 🙂 Cauta te rog pe net info nutrititionale despre: quinoa, hrisca, canepa, chia, soia si multe, multe altele 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *