Menu

…si, uite asa, mi-am schimbat viata.

Postat de Andrei Rosu pe 9 martie, 2018

In urma cu 10 ani stateam pe canapeaua din sufragerie, ma uitam la tv si rontaiam aperitivul meu preferat – un metru patrat de sorici -, savurat intre doua tigari si inainte de fripturile ‘stinse’ cu cateva beri. Peste doar cateva luni aveam sa devin tata si, treptat, viata mea urma sa isi schimbe cursul. Privind la „acum versus atunci”, pot sa afirm ca…

1. …A fost usor.

Intr-o buna zi mi-am zis: „Gata. Ma reinventez. De acum inainte imi construiesc cea mai buna versiune. Una capabila sa imi indeplineasca obiectivele personale si profesionale. Una de care sa fiu multumit la finalul vietii si care sa justifice norocul imens de a ma naste (oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca sansa de a ne naste este de una din 10 la puterea 2685000, adica…spre zero).

Nu am facut mare lucru. De fapt, am facut lucruri pe care milioane de oameni le fac deja pe aceasta planeta. Am renuntat la fumat (fumam de la 16 ani). Am inceput sa alerg (nu mai alergasem din copilarie). Am inceput sa pedalez. Am luat lectii de inot. Am invatat sa vaslesc. Mi-am invins cele 2-3 (zeci) de temeri si m-am inscris la curse pe care unii oameni le considera ‘extreme’. M-am suit in avion, chiar daca pulsul imi zbura la 140-150. Am alergat la temperaturi foarte joase sau foarte inalte, la altitudini mari sau in conditii de teren dificile. Dar, in niciun caz, in locuri sau la temperaturi pe care oamenii sa nu le mai fi trait inaintea mea. M-am trezit de mii de ori la 5 dimineata. M-am culcat de mii de ori inainte de ora 22. M-am antrenat sau am concurat in weekend-uri, de sarbatori, de ziua mea si in alte zile in care, „de obicei”, unii oameni prefera sa stea in casa. Am citit carti si articole la care oricare dintre noi are acces. Mi-am adaptat nutritia la obiective. Ca sa nu existe dubii, mananc alimente care se gasesc pe aceasta planeta – chiar si la supermarketul sau piata din colt. Pe scurt, nu am facut nimic complicat sau ceva care nu ar putea fi replicat.

2. …A fost greu.

Daca m-as gandi la momentele in care mi-am zis „baga-mi-as p……* in el de antrenament!Ā [* – picioarele šŸ™‚Ā ], probabil ca, da, a fost greu. Sa imi pun echipamentul, vineri seara, dupa ce imi culcam copiii si dupa o saptamana de lucru si antrenamente, cand cea mai mare dorinta a mea era sa dorm – macar ‘un pic –Ā  si sa alerg toata noaptea, de la Comarnic la Bucuresti, sau sa pedalez pana dimineata, sau sa plec la mare si sa inot vreo 10 ore intr-un golf cu apa foarte rece si plin de meduze, sau sa vaslesc in continuu tot weekendul, printre vomitaturile provocate de raul de mare – nu este chiar atat de digerabil.

Dar am cautat, chiar si in cea mai neplacuta experienta, partea frumoasa. Rolul transformational. Lectia invatata.

Si am avut in minte, in permanenta, „de ce”-ul. Adica, de ce am inceput sa fac toate astea?

3. …A meritat.

Sunt alt om. Chiar daca am 10 ani in plus (si cateva fire de par alb – noroc ca nu se vad :)), simt ca am intinerit. Si, in acelasi timp, ca m-am maturizat. Si ca sunt pe drumul cel bun.

Ma bucur ca familia mea face sport, mananca sanatos si ca are alt destin decat daca as fi ramas lipit de canapeaua aia. Si ca ceea ce fac depaseste ‘granitele’ familiei, inspirand si alti oameni, care – la randul lor – inspira. Si tot asa.

Nu stiu ce imi rezerva viata in urmatorii 60-70 de ani :), dar cred ca sunt pe drumul cel bun. Este un sentiment pe care il am pe deplin atunci cand ma trezesc sau cand ma duc la culcare (a propos, este 21.30, asa ca ma pregatesc sa inchei aceasta postare…).

4. …As face-o, oricand, din nou.

De fapt, asta si fac, zi de zi.

*

Va doresc un weekend activ!

Andrei Rosu (re-inventator)

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (9)

9 răspunsuri la “…si, uite asa, mi-am schimbat viata.”

  1. Iulia spune:

    Andrei cand erai in Unicredit toata lumea stia ca la ora 16 iti mancai marul. Asa era povestea, asa stiam toti despre tine. Acum si eu la 10, dupa modelul
    tau mananc marul
    meu. Nu stiu daca voi traversa oceane sau daca voi alerga la Polul Nord, dar stiu ca imi voi urma visurile toate. Te simpatizez si te respect! Erai unul dintre colegii foarte simpatizati.

  2. Camelia spune:

    Respect maxim!sper să reușesc și eu sa mă reinventez…

  3. Costica Curcan spune:

    Multumesc Andrei pentru tot ce scrii si ce faci. Desi am 65 ani, esti un model pentru mine. Am tot zis de 2 ani ca ma las de maratoane dar, articolele tale ma tin in priza. Voi continua sa citesc tot ce scrii, pentru ca asa pot iesi din casa. Felicitari pentru tot ce faci!

  4. Boga Andreea Maria spune:

    Superb!

  5. Silviu spune:

    Si uite asa ai schimbat si viata mea si a multora! Ca de 3 ani m-ai facut sa ma ridic se pe canapea, sa alerg, sa tin dieta si am finalizat multe competitii intre care un maraton montan de 43 km si un triatlon tot prin munti. Ce pot sa-ti spun este: respect si MULTUMESC!

  6. Stanimira Georgieva spune:

    Admirations, Andrei. Thank you for the great example, thank you for sharing.

  7. Elena spune:

    Felicitări! šŸ™‚

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *