Menu

Alergand in luna a 9-a (!) Interviu cu o mamica maratonista.

Postat de Andrei Rosu pe 11 decembrie, 2018

Florina lucreaza in domeniul farmaceutic, ca monitor de studii clinice. Pana aici, nimic neobisnuit. La inceputul lunii decembrie, Florina a alergat 4 kilometri, iar cateva ore mai tarziu a nascut o fetita (perfect normala), dupa o sarcina in care a ‘bifat’ peste 1.500 de kilometri si a participat la maratoane. Si, daca asta nu era suficient, Florina a reluat alergarile la doar cateva zile dupa nastere. „Femeia asta nu e sanatoasa!” – am fi tentati sa spunem (de fapt, probabil ca mai mult decat ‘tentati’…). Dar, inainte de a trage concluzii bazate pe prejudecati si temeri, hai sa aflam de la ea cum stau lucrurile…

Florina, cum si cand ai inceput sa alergi? …si de ce?

In iulie 2016 am aflat de programul lui Andrei Rosu dedicat alergatorilor 😊, iar in august 2016 eram inrolata in „42kRosu – de la canapea la marathon in 4 luni”. De ce? Pentru ca imi lipsea ceva. Am cochetat tot timpul cu sportul si stiu ca imi doream sa imi depasesc limitele. Pana la inrolarea in programul de antrenament al lui Andrei, cea mai “lunga distanta” alergata de mine fusese de aproximativ 8 kilometri (si foaaaaaarte greu). M-am gandit ca pot mai mult si mai bine. Aparent, am avut dreptate. Iar alergarea m-a ajutat sa imi vindec multe rani! Sunt recunoscatoare pentru tot ce a adus alergarea in viata mea…

Cate semimaratoane / maratoane / ultramaratoane ai alergat pana in prezent?

Din august 2016 si pana in prezent am alergat un ultramaraton, 7 maratoane, iar semimaratoane as spune… fara numar 😊Nu le-am tinut socoteala – au fost multe oficiale si neoficiale, au fost si curse de 30k. Preferatele mele raman montanele, desi sunt mult mai dificile. Dar muntele este munte 😊!

Esti la prima nastere?

Nu sunt la prima nastere, mai am un baietel, Calin – va implini 6 ani in curand. Insa, spre deosebire de prima sarcina, in care am intalnit doar medici care mi-au recomandat sa ma las de sport (pe vremea aceea predam clase de aerobic si eram foarte activa), acum am avut si noroc sa intalnesc medici care mi-au recomandat miscare (in special din cauza problemelor mele ereditare, avand trombofilie). Daca medicul meu ginecolog nu ar fi fost in asentimentul meu, cel mai probabil l-as fi schimbat 😊…

Cum a evoluat ritmul tau de alergare?

Cand am inceput sa alerg, in august 2016, alergam cu un pace de 6-7 min./km. Am terminat primul meu maratoon, la MIB 2016, in 4 ore si 56 de minute. Ulterior, timpul s-a imbunatatit, nu uluitor, insa pentru o alergatoare amatoare, cu un copil in dotare si cu timp foarte limitat pentru a face chiar tot ce isi doreste, cred ca a fost destul de bine. Am mai alergat maratoane, timpul meu cel mai bun fiind de 4 ore si 6 minute. La semimaraton, PB-ul meu este de 1h 45m (anul acesta aveaminl plan imbunatatirea timpului pentru semimaraton, insa sarcina m-a facut sa aman momentul…). Pe distante mai scurte alergam si cu 4:40 m/km, poate si mai rapid… insa nu imi mai amintesc cum este 😊.

Cat alergai cand ai aflat ca esti gravida?

Alergam in jur de 50-60 km pe saptamana. Au fost cateva perioade in care am depasit borna de 300 km pe luna, altele in care m-am mentinut in jurul celor 200 de km.

Care au fost primele ganduri in privinta alergarii, atunci cand ai aflat ca esti gravida?

Trebuie sa recunosc, m-am ingrijorat. Stiam deja de la prima sarcina care sunt „sfaturile” medicilor. In general – ca paranteza pentru viitoarele mamici – medicii spun pacientelor cam ce vor ele sa auda 😊. Tot ce are legatura cu sarcina si cu nasterea este influentat si de atitudinea viitoarei mamici. Deci, cred ca ajuta sa va mentineti punctul de vedere. Evident, daca sunt probleme medicale reale trebuie sa tinem cont de recomandari. Insa daca nu sunt probleme, nu le inventati…

Ce informatii relevante (care s-au validat ulterior) ai gasit pe net (sau in alte surse) despre sport in timpul sarcinii?

Am intrat pe net fara a fi pe deplin convinsa ca voi gasi prea multe argumente „pro”. Dar am gasit studii si articole despre alergatoare renumite, care au continuat sa alerge in timpul sarcinii. A existat un paragraf care m-a motivate foarte mult si ma bucur mult ca am dat peste el la inceputul sarcinii:

11% to 22% (Ammon Avalos, 2012) of all recognised pregnancies end in miscarriage. At some point, women who run, walk, lift weights, eat cheese, let a puppy sit in their lap, or wear bright purple scarves will have a miscarriage and blame themselves and whatever they just happened to do for the miscarriage. Similarly, pregnancy complications happen and, for women who run, they (or someone else) will blame running if complications do develop. Whereas, if women remain sedentary, despite the known risks of lack of exercise to the mother and baby, they are less likely to be blamed or to self-blame. [Author’s Note: The percentage of miscarriage varies by age group and study population, with women over 35 years of age experiencing the highest rates.]”

Fiecare sarcina este diferita. Dar ce beneficii si probleme ai avut datorita / din cauza alergarii?

As putea pune ca alergarea – cu tot ce vine ea la pachet – ajuta mamica foarte mult. In cazul meu nu au existat momente tensionate, crize de nervi, momente de plans din senin – toate acestea fiind des intalnite (inclusiv de mine pe parcursul primei sarcini, in ca am fost cam statica). Am fost foarte vesela, de multe ori eu fiind cea care a ridicat moralul celor din jurul meu. Am fost foarte mobila si sprintena 😊. Ionut, partenerul meu, mi-a spus de foarte multe ori ca parerea lui legata de femeile insarcinate s-a schimbat foarte mult. Probabil nu doar a lui, insa raman la parerea mea – femeile isi pot schimba viziunea asupra sarcinii. Este nevoie doar de un pic de curaj!

Miscarea in timpul sarcinii ajuta si la nastere. Eu am nascut fara epidurala, fara administrarea vreunei substante care ar fi putut influenta cursul natural al nasterii, iar de revenit dupa nastere… nu mai zi (imediat 😊).

Daca ajuta niste cifre, am 35 de ani si jumatate, greutatea inainte de sarcina erau undeva intre 55-56 kg (am 168 cm) si am luat aproximativ 12 kg in timpul sarcinii (cu foarte multa retentie de apa). La 8 zile dupa nastere aveam 58,5 kg si sunt intr-un continuu proces de revenire.

Cum te-ai antrenat in timpul sarcinii?

Cu perseverenta 😊. Am alergat doua maratoane in timpul sarcinii (Maratonul Nisipului si Cindrel in alergare) si multe alte curse, preponderent montane. Nu am avut un plan anume, insa stiam ca vreau sa alerg. Mi-am ascultat corpul de fiecare data, daca simteam ca sunt obosita nu ieseam sa alerg (mentionez si faptul ca singura mea optiune de iesire la alergare era dimineata, cel tarziu la ora 5 trebuia sa ies pe usa sa incep sa alerg, asa ca ma trezeam in jur de 4.30).

Ce au spus cei din jurul tau (familia, colegii, prietenii etc.) despre decizia ta de a alerga in timpul sarcinii? Dar doctorii?

Cei din jurul meu, aproape in totalitate, au spus ca sunt nebuna. Mama, in ultima saptamana inainte sa nasc: “nu esti sanatoasa la cap! Unde te duci??? Nu vezi ce burta mare ai? Vezi, ai grija pe unde nasti!”. Oamenii sunt foarte reticenti atunci cand vine vorba despre o femeie insarcinata – cum spuneam si mai devreme, viziunea asupra sarcinii si a femeilor insarcinate este „una si buna”. Femeia trebuie sa stea linistita, sa faca cat mai putine lucruri… nu pot sa descriu in cuvinte cam care era atitudinea oamenilor pe strada cand ma vedeau alergand. Noroc cu castile, pentru ca, astfel, nu ii auzeam – doar vedeam cum se uita la mine cu coada ochiului.

Medicii, surprinzator, m-au incurajat. Medicul hematolog care m-a urmarit toata sarcina mi-a spus de la bun inceput sa evit sedentarismul, sa nu iau in greutate prea mult. I-am spus ca alerg si mi-a spus ca este ok (nu i-am spus cat alerg, asta e partea a doua… 😊).

Care a fost cea mai mare provocare, ca alergatoare, in timpul sarcinii?

Sa vad cum scade viteza si sa realizez ca nu pot face nimic pe tema asta. Sa ma impac cu idea ca, in aceasta perioada, as face bine sa renunt la ceas, la ritm… si toate celelalte notiuni familiare oricarui alergator. M-am acomodat destul de repede. Am realizat ca, de fapt, cel mai important lucru este sa ma mentin activa, sa alerg, sa imi induc acea stare de bine care vine dupa alergare si nu in ultimul rand, sa ma gandesc la bebe.

A propos de ritmul de alergare, cum a evoluat in timpul sarcinii?

Pace-ul a scazut treptat. In luna a 5-a alergam, inca, cu un pace de 5:30-6 min/km. Ionut imi spunea ca, probabil, voi alerga in luna a 7-a cu 7 min/km, in luna a 8-a cu 8 min/km si in luna a 9-a cu 9 min/km…ceea ce mi se parea de-a dreptul dramatic. Nu am ajuns acolo. Am scazut pana la 7 min/km, dar cu pauze in ultimul trimestru si, mai ales, in ultima luna – cand burtica era deja destul de mare si crea ceva disconfort.

Ce alte activitati fizice ai facut in timpul sarcinii (mers, gimnastica etc.)?

Am mers mult atunci cand nu puteam sa alerg. De asemenea, am facut stretching – in limita posibilitatilor. Am facut drumetii pe munte. In luna august (in 5-6 luni de sarcina), am urcat pe Vf. Negoiu, Vf. Lespezi si am facut multe alte drumetii la peste 2000 de metri.

Cu cat timp inainte de nastere ai avut ultimele alergari (si pe ce distante / durate)?

Ultima alergare a fost chiar in dimineata zilei in care am nascut. Am alergat vreo 4 km. Ultima competitie la care am participat a fost Transmaraton, proba de semimaraton. Eram atunci insarcinata in 7 luni. Dupa Transmaraton am scazut distanta, insa in ultimele doua saptamani inainte de nastere am iesit in fiecare zi la alergare. Asta pentru ca si timpul disponibil mi-a permis, intrand in concediu medical. …Si am condus pana in ziua nasterii.

Care au fost parametrii de sanatate ai copilului (nota obtinuta, parerea doctorilor etc.)?

Copilul s-a nascut cu 2640 g, 49 de cm, scor APGAR 10. Fiind fetita, ma asteptam sa fie mai mica, insa evolutia ei este foarte buna, este alaptata natural si ia in greutate foarte bine.

Cand ai reluat antrenamentele si ce obiective ai anul acesta (de alergare)?

Prima iesire la alergare a fost in ziua 5 post-partum. Mi-am propus, pentru inceput, sa cresc volumul, sa nu ma uit (prea mult) la viteza, sa imi revin cat mai bine si cat mai repede (daca se poate). Nu imi stabilesc multe obiective, voi vedea cum voi evolua si mi le stabiliesc pe parcurs. Am unul sigur: ultramaraton in septembrie la Transmaraton, pe Transfagarasan. Si cred ca voi alerga cu pitica la Semimaratonul Bucuresti, acolo unde il voi lasa pe partenerul meu, Ionut, sa isi stabileasca un PB, sa se convinga de ceea ce poate…

…Iar prima mea cursa din 2019 va fi Gerar-ul 😊. Ne vedem acolo!

Care sunt principalele recomandari le care le ai pentru viitoarele mamici care vor sa alerge in timpul sarcinii?

Daca nu sunt probleme medicale reale si daca isi doresc, sa continue sa alerge! Sa isi asculte organismul, sa iasa la alergare atunci cand se simt bine, sa nu isi faca autocritica severa daca intr-o zi au ‘sarit’ peste antrenament. Sa se mentina active si cu zambetul pe buze. Sa realizeze faptul ca starea de graviditate este temporara si isi vor reveni, insa ajuta sa stie ca pot face din aceasta perioada trecatoare o perioada foarte frumoasa…

*

Felicitari, Florina! …si la cat mai multe alergari frumoase impreuna cu cei dragi!! 😊

*

Pe aceeasi tema:

Running while pregnant – what you need to know

Marathon Mom: Pregnant Woman Finishes Race, Delivers Baby

Această prezentare necesită JavaScript.

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “Alergand in luna a 9-a (!) Interviu cu o mamica maratonista.”

  1. Raluca spune:

    Felicitari!!! Florina e cea mai tare si ne motiveaza pe toti in comunitatea 42K Rosu.

  2. Ioana spune:

    Exact confirmarea se care aveam nevoie. Mulțumesc mult!❤️

  3. Mocanu spune:

    Felicitari! Felicitari!
    Am copii mari de 35 respectiv 27 ani! Recunosc ca, am mers la maternitate direct de la serviciu si a fost ok nasterea si copii sunt forte binee! Dar nu chiar alergam…
    Va doresc o nastere de nota 10!

  4. Hortensia Stefan spune:

    Foarte fain si adevarat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *