Menu

Cum a fost 2018 pentru mine. Si ce urmeaza?

Postat de Andrei Rosu pe 20 decembrie, 2018

Daca esti abonat al acestui blog, inseamna ca ai primit raportul meu lunar de activitate, deci esti la curent cu ceea ce am facut in 2018. Dar, pentru ca folosesc blogul pe post de jurnal si pentru mi-am facut obiceiul de a scrie in el la finalul fiecarui an „cum fu” si ce mi-am propus pentru anul urmator, iata-ma la tastatura, scriind despre ce imi amintesc ca s-a intamplat in ultimele 12 luni si despre planurile pe care le am pentru anul urmator. Si, bineinteles, profit de ocazie pentru a iti ura „Un An Nou extraordinar!”. Asa cum ti-l vei visa, planifica, face (actionand zilnic).

*

Imi amintesc Craciunul din 2017. Eram pe Atlantic, plecat de vreo 10 zile si starea mea fizica si, mai ales, psihica nu erau tocmai ok. De fapt, erau de rahat. Vreo saptamana de la plecarea din port avusesem rau de mare si vomasem la greu. In ajunul Craciunului ne lovise un val enorm si ne rasturnasem, luand destul de multa apa in cabina principala. Dorul de familie era atat de puternic incat imi venea sa plec inot catre casa. Lipsa ‘spatiului vital’ si a oricarei intimitati ducea, adesea, la conflicte intre colegii de barca, pe motive foarte ‘inteligente’, dar absolut normale, dat fiind contextul in care ne aflam („baaa, care p…a mea mi-a luat marul?!”, „vasleste, ma, mai repede, ca terminam ultimii!”, „vezi ca ai lasat un ambalaj de baton proteic aici!” etc.). Singurele lucruri pe care le puteam face erau sa vaslesc, sa vomit si sa suspin, atunci cand ma retrageam, mizerabil, in cabina, pentru cateva minute de odihna. DAR, din experientele de viata anterioare stiam, cu certitudine, un lucru: momentele dificile sunt temporare. Si, mai devreme sau mai tarziu, voi ajunge la finish.

2018 a inceput bine, terminand cea mai grea cursa de anduranta la care participasem pana atunci. Si, probabil, una dintre cele mai dure de pe aceasta planeta. A fost un master in anduranta, dupa cei 8 ani de ultramaratoane, ultratriatloane si alte ultra-uri. Desigur, pe aceasta planeta exista si provocari mai mari, iar unele dintre ele se afla pe shortlist-ul meu, dar traversarea Atlaticului ramane un reper important al vietii mele de sportiv amator.

Sa vezi tarmul si familia dupa 38 de zile este extraordinar. Sa incerci sa mergi drept, in primele 2-3 zile pe uscat, fara sa te tii de pereti si de pomi, este inutil. Sa revii ‘la civilizatie’ dupa atatea saptamani de „fara Facebook”, „fara net”, fara oglinda, fara mancare „adevarata”, fara dusuri, fara sex, fara… multe altele, este ca si cum ai fi calatorit prin spatiu vreo 10 ani, cu viteza luminii.

Din fericire, experientele anterioare m-au invatat sa ma readaptez rapid. In prima zi in care am revenit in tara, la finalul lunii ianuarie, am deschis aplicatia 42kRosu si m-am apucat de antrenamentele de alergare. Mai aveam de dat jos cateva kilograme si, de asemenea, imi doream sa pot alerga din nou, dupa aproape doi ani de vaslit.

FAMILIA. In 2018 mi-am luat revansa pentru ultimii doi ani, in care antrenamentele si vaslitul ma tinusera departe de casa, cam la fiecare sfarsit de saptamana. In 2018 am petrecut aproape toate weekend-urile cu familia, precum si o buna parte din vacanta de vara a copiilor (inclusiv un mini-road trip de poveste cu autorulota). In rest, Oana lucreaza in continuare la gradinita, Alex a ajuns la jumatatea clasei a 4-a, iar Ema mai are un semestru din clasa intai…

Hoka, veganul. In februarie a aparut in familia noastra un nou membru: Hoka, un golden retriever de 3 luni, pe care copiii si-l doreau de vreo doi ani. O mare provocare, mai ales pentru un vegan care a aflat ca un caine poate fi, la randul lui, vegan. Fapt perfect acceptat in tari precum UK sau SUA, dar mai putin obisnuit in Romania. Nu pot reproduce aici „urarile de bine” (aka „criminalule”, „nenorocitule”, „boule”, etc.) pe care mi le-am luat pe Facebook cand am inceput sa postez poze cu Hoka mancand mere, banane, linte, orez brun, quinoa, chia, spirulina etc., dar nu era prima data (si, cu siguranta, nici ultima) cand se intampla, asa ca am considerat ca „it comes with the territory„. Sunt obisnuit cu haterii, iar partea buna este ca cei vechi au inceput, usor, usor, sa ma placa… 🙂

5 milioane de pasi. Atat imi propusesem sa bifez in 2018. Adica, in medie, vreo 13.700 pe zi. Ianuarie fusese ‘ratat’ (intr-o barca de 8 metri nu prea ai cum sa faci mai mult de cativa pasi / zi :)), dar am recuperat in lunile urmatoare. Mai mult, am depasit (chiar pe 1 decembrie) si borna de 6.000.000, asa ca finalul anului ma va gasi undeva pe la 6.5 milioane. Habar nu am daca este mult sau este putin, dar cert este ca 2018 a fost, pentru mine, anul cu cei mai multi kilometri parcursi pe jos din viata mea (peste 5.500 km). Nu vad niciun motiv pentru care sa nu continui, in urmatorii 60-70 de ani, sa prefer picioarele in detrimentul automobilului…

Transmaraton. Am ajuns si la editia cu numarul 7 – cu siguranta, cea mai populara de pana acum. Ca si in anii anteriori, cea mai mare provocare nu a fost vremea. Nici numarul de participanti. Nici a gasi cel mai frumos kit de inscriere din Romania. Nici strangerea de fonduri pentru cele 3 cauze. Ci obtinerea celor n+1 autorizatii. Dar, in final, lucrurile au iesit bine…

Cursul de bucatar vegan. In perioada mai – iunie am participat la cursul de bucatarie vegana organizat de Rawdia. Daca tot sunt vegan, de ce sa nu invat sa ma hranesc (si) mai bine? A meritat pe deplin investitia!

Comunitatea 42kRosu. In 2018, comunitatea noastra de alergatori a crescut cu peste 1.000 de membri, ajungand la +2700. Ce imi place cel mai mult in aceasta comunitate? Oamenii – foarte misto. Si doza masiva de inspiratie pe care fiecare dintre noi si-o ia de fiecare data cand intra pe grupul nostru privat. Ma bucur ca fac parte din aceasta „bula”!

+1 pe zi. In august am decis sa demarez o provocare. Am inceput cu o flotare (ce ciudat suna la singular!). Ziua urmatoare – doua. Pana am ajuns la 100. Apoi, am inceput cu abdomenele – azi suntem la 22. Zic „suntem”, pentru ca ‘provocarea’ a fost lansata pe grupul 42kRosu, despre care am vorbit mai devreme, asa ca nu sunt singurul ‘ciudat’ care face asta…

Webinars. Pana acum vreo 3-4 ani nici nu stiam ce inseamna. Acum, sunt indragostit de ele (atat ca autor/prezentator, cat si ca simplu spectator al altora). In 2018 am lansat doua:

Peste 20.000 de oameni au participat la ele (cu un plus pentru cel despre autodisciplina) – va multumesc! 2019 va aduce, in prima parte, un nou webinar, despre nutritie, pe care il pregatesc de vreo… 10 ani 🙂 

Bucurestiul intreprinzator. Am filmat si pozat pentru aceasta campanie extrem de reusita a Bancii Transilvania in noiembrie 2017, cu cateva zile inainte de a pleca catre La Gomera, la startul cursei Atlantic Challenge. Motiv pentru care eram mult mai ‘pufos’ decat acum 🙂 Chiar si asa, promovarea, inceputa in februarie 2018, a mers foarte bine, ajutata si de conceptul foarte misto, in care diverse persoane ‘publice’ vorbesc despre un business pe care il cunosc de mult timp si care le place. Endorsement pe bune.

Apa calda pentru batrani si copii. Ariston Comfort Challenge a fost o alta campanie in care am fost implicat – de data aceasta, una de CSR. Pe scurt, Ariston Thermo Romania si Crucea Rosie au dus 400 de boilere de ultima generatie catre 250 de institutii de invatamant, camine de batrani si centre de recuperare medicala din 32 de judete, oferind astfel acces la apa calda pentru peste 32.000 de romani. Si campania continua, iar daca vrei sa o sustii, o poti face aici.

Vorbitorul. Anul acesta am avut peste 60 de discursuri in companii, universitati, scoli sau la evenimente de business, depasind borna de 500 de speech-uri, in cei 9 ani de cand am decis sa ies muuuult din zona de confort si sa vorbesc in public, pentru prima data, la TEDx Bucuresti.

42 la 42. In ultimii ani mi-am facut un obicei pe care sper sa il pastrez pana dincolo de cota 100: in fiecare an, de ziua mea (30 iunie :)), alerg un numar de kilometri egal cu numarul de ani pe care il implinesc. Anul asta au fost 42. Ma pregatesc pentru primul ‘ultra’ din aceasta categorie…

Comediantu’. Pentru 2018 imi propusesem sa fac un show de stand-up comedy. Am scris o multime de idei, de glume, de povestiri din viata mea. Nu am ‘prestat’ show-ul in 2018, dar o s-o fac in viitor, cand voi considera ca a sosit momentul…

Cartile. „In viata, nu doar cartile de joc aduc noroc” (Parazitii). Indiferent ca am facut sau nu sport, intotdeauna mi-a placut sa citesc. In 2018 am continuat sa fac asta. In medie, 30-35 de pagini / zi. Sper sa ma tina pana dincolo de 100 de ani…

Branza vegana. A inceput cu o idee („Andrei, pot renunta la carne, nu pot renunta la branza!”. „Ok, atunci hai sa facem o branza din plante, care sa aiba un gust extraordinar!”). A continuat cu discutii (nutritionisti, ingineri din industria alimentara, bucatari vegani etc.). Cu infiintarea unei noi firme. Si cu aplicarea pentru o finantare in cadrul Start Up Nation. Sa vedem ce va rezulta de aici!

2019. Anul urmator este destul de previzibil, in sensul in care voi continua o buna parte din proiectele ‘recurente’ sau incepute in 2018. Elementele de noutate vor fi:

  • Un proiect sportiv nou (voi lua o licenta de pilotaj…)
  • Implicare politica (adica in ‘viata cetatii’). Tocmai am depus o cerere de  adeziune intr-un partid politic (infiintat recent) si voi incerca sa ajut cum pot. Ca alternativa la plecatul din tara (definitiv). Incepem!

Pana atunci, urmeaza vacanta de iarna, cu familia. Salutari din Kenya! 🙂

*

Lucrurile se intampla doar atunci cand le facem sa se intample. Viata ni se schimba doar atunci cand ne schimbam. De aproape 9 ani scriu pe acest blog despre ce urmeaza sa fac. Apoi, despre cum lucrez la proiectele respective. Si, in sfarsit, despre cum le-am realizat.

Vizeaza, planifica, actioneaza.

Ce proiecte ai in plan? Si ce esti dispus sa faci sau sa sacrifici pentru ele?

Succes!

Andrei Rosu

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (17)

17 răspunsuri la “Cum a fost 2018 pentru mine. Si ce urmeaza?”

  1. Radu spune:

    Felicitari Andrei! You Rock! Succes si in 2019!

  2. Georgiana spune:

    Felicitări! Ma inspiri să fiu eu însumi zi de zi! Sună ciudat, dar e adevărul meu.
    Un 2019 la fel de „în priză” 😄

  3. Craiu Tiberiu-Alexandru spune:

    Felicitări Andrei și mult succes in 2019!
    “La mulți ani!”

  4. Liliana Calin spune:

    Felicitari, Andrei!
    Succes!
    Vacanta placuta!
    Si nu in ultimul rand: multumesc!

  5. Andrei Popescu spune:

    Foarte placut surprins de cererea de adeziune! Spor!

  6. CRISTINA LACATUS spune:

    Esti maxim Andrei, well done!!! La multi ani si mult succes in 2019!

  7. Romi spune:

    Salut Andrei ! Este remarcabil ce faci ! Ești un tip demn de dat exemplu. În privința mocirlei în care vrei să te bagi, nu știu ce să zic. Cred că ți-ai făcut niște socoteli dar, să nu uiți că cine intră în politică de obicei nu iese curat din ea, dacă mai iese ! Multă baftă !

  8. Ioana spune:

    Felicitări! Îmi place modestia și implicarea ta. Îți doresc mult succes în tot ce îți propui!

  9. Maria Mocanu spune:

    Felicitari Andrei, Oana si copii!
    Sa aveti un am nou frumos!

    Sunt onorata sa va cunosc!
    Ne faceti viata mai frumoasa!

  10. Romi spune:

    Și maxima asta este adevărată. Sper ca tu să reușești (să ieși curat din politică) !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *