Daca nu ai chef/timp sa citesti toata postarea, iti fac un sumar: in ultimele 3 saptamani m-am trezit zilnic la 4.30 a.m.; am facut o scoala de 3 saptamani, in Italia; incepand de luni, 3 iunie, sunt pilot de baloane cu aer cald; mi-am propus sa stabilesc 3 recorduri mondiale. Daca vrei sa afli mai multe (cum, de ce, cand etc.), te invit sa parcurgi urmatoarele randuri… Mersi!
Nu as putea sa spun cu exactitate cand a aparut ideea de a pilota baloane. Probabil ca in copilarie, cand am citit „5 saptamani in balon”. Sau poate in 2010, cand i-am intalnit in nordul Norvegiei, in drumul spre primul meu maraton, cel de la Polul Nord, pe Jean-Louis Etienne si pe Zinedine Zidane, care promovau un proiect de traversare a Polului Nord intr-un balon cu aer cald. Sau poate cand am vazut, impreuna cu copiii, filmul de desene animate UP. Sau poate cand am vazut toate postarile alea misto de la Cappadocia. Sau poate anul trecut, cand – fiind in Anglia pentru a prelua amabrcatiunea cu care traversasem Atlanticul (venita in container din Antigua) – am facut un ocol de vreo 200 de kilometri si am vizitat o fabrica de baloane. Sau poate la festivalul Neversea, cand m-am urcat in nacela unui balon promotional.
Nici nu stiu daca are prea mare importanta cand a aparut ideea. Cert este ca, dintr-o intamplare in alta si dupa discutii cu cateva „legende” din domeniul balonajului, mi-am zis ca este timpul sa las la o parte frica de zbor si frica de inaltime si… sa vedem ce iese.
Si, ca orice maniac al planificarii, m-am pus pe cautat si pe studiat, apoi pe facut liste si listute, calcule, tabele, fisiere xls, foldere cu poze si filme, apoi mi-am stabilit termenele limita si… iata-ne ajunsi aici.
De ce recorduri mondiale?
1. Inspiratie. De fiecare data cand un roman doboara (sau stabileste) un record, incepem sa lasam la o parte scuzele si temerile (“noi, romanii, nu putem…”, “asta e imposibil”, “nu o sa gasesc finantare”, “trebuie sa fiu nebun sa ma bag in asta”, “am copii acasa”, „sunt prea batran”, „ce o sa zica lumea?”, „mi-ar lua o mie de ani sa reusesc” etc.) si ne luam viata in maini – adica ne asumam responsabilitatea pentru propriul destin. Cu siguranta, nu toata lumea incepe sa viseze la Everest dupa recordul lui x la popice sau la mancat ardei iuti intr-o ora, dar 10-20 de oameni acum, 10-20 la urmatorul record… si asa mai departe, pana cand se formeaza o ‘masa critica’ de romani care incep ‘sa miste lucrurile’.
2. Rezultate. In viata putem produce rezultate sau scuze, dar niciodata in acelasi timp. A lucra la stabilirea unui record presupune munca (productiva) zilnica si dezvoltarea / folosirea unor abilitati (planificare, creativitate, comunicare, gestionarea timpului etc.) care sa ne ajute sa gasim si sa implicam cele mai bune resurse umane si logistice, astfel incat sa ducem la bun sfarsit proiectele noastre. Am folosit pluralul, pentru ca un record este format din proiecte, mai mari sau mai mici, pe care le avem de finalizat la anumite termene.
3. Implicare sociala. Faptul ca apar la TV sau ca postarile mele au nu-stiu-cate share-uri nu imi sporeste libidoul, nu imi altereaza parerea despre propria persoana si nici nu imi provoaca reactii de tipul „mama, ce tare sunt!” (am depasit faza asta, de pe vremea cand clipurile ‘gaz pe foc’ rulau pe Atomic…). Dar un record aduce vizibilitate, care poate fi folosita, dincolo de efectul inspirational, pentru a promova si sustine proiecte sociale de impact.
4. Invatare continua. Poate ca acest raspuns nu are, aparent, legatura cu recordurile. In urma cu 3 luni am fost invitat de Colegiul Avenor sa particip – alaturi de alti parinti ai copiilor din acest colegiu – la un interviu despre meseriile viitorului, care s-a transformat intr-un video cu peste 100.000 de mii de vizualizari. Ideea acestui video a plecat de la cateva studii care arata ca peste un milion de meserii vor disparea in viitorul (foarte) apropiat si 1.7 milioane de tipuri de job – care ne suna SF acum – vor aparea.
Cu siguranta, guvernele nu sunt pregatite pentru ce se va intampla in urmatorii 10-25 de ani, asa ca datoria de a creste niste copii care sa se adapteze cu usurinta viitoarei piete a muncii revine parintilor. Deloc intamplator, invatarea continua este (si va ramane) una dintre cele mai cautate competente, iar calea cea mai usoara de a le-o transmite copiilor este exemplu personal: sa cautam constant noi provocari si oportunitati de dezvoltare, sa ne cunoastem punctele forte, sa ne exploram limitele, sa gasim si sa validam informatii, sa avem o minte deschisa, sa cerem constant feedback si sa fim dispusi sa ne modificam comportamentul (la orice varsta), sa invatam lucruri noi etc.
Despre recorduri este vorba?
Baloanele cu aer cald se impart in zeci de categorii, in functie de volumul lor. Pana in prezent, au fost stabilite / doborate 1.180 de recorduri, de catre piloti din 18 tari (Europa de Est este reprezentata doar de Polonia). Categoria la care mi-am propus sa stabilesc recorduri mondiale omologate de FAI (Federatia Aeronautica Internationala) este AX-03 (400-600 mc), un balon ultra-usor (hopper), de o persoana, la care pilotul nu sta in cos, ci intr-un scaun.
Recordurile existente sunt urmatoarele:
Durata: 9h 26m 49s (Gregory Winker, SUA, 10 ianuarie 2016)
Distanta: 341.36 km (Oscar Lindstrom, Suedia, 4 martie 2001)
Altitudine: 6.165 m (Coy Foster, SUA, 15 februarie 1986)
Pentru a fi omologate, recordurile de altitudine trebuie sa fie imbunatatite cu minim 3%, iar cele de durata si distanta cu minim 1%.
Cum se doboara un record?
Deocamdata, sunt la faza de cum banuiesc ca se doboara un record 🙂 :
- Temperatura -25 C, -30 C la sol, -40, -50 C la altitudine;
- Conditii atmosferice prielnice (vant, presiune, nori, precipitatii etc.);
- Greutatea pilotului (din calculele preliminare, se pare ca va trebui sa dau jos vreo 10-15 kg; acum am 68, la plecarea pe Atlantic aveam 82);
- Performanța pilotului / balonului / echipei / echipamentelor etc.
Ce categorii de costuri implica?
- Scoala de pilotaj
- (optional / optim) Balon de antrenament
- Balon pentru recorduri
- Asigurari (balon / raspundere civila)
- Echipament si accesorii balon (arzator Bonano, butelii de gaz ultra usoare – din titan, transponder, statie radio, altimetru, variometru, Gps, extinctor, trusa de prim ajutor etc.)
- Echipament pilot (pentru temperaturi extreme)
- Combustibil (propan si azot pentru zboruri de antrenament)
- Autovehicul de teren si remorca
- Oxigen suplimentar
- Consultanti (meteorologist, piloti, ingineri etc.)
- Costuri de calatorie (pilot & echipa de suport)
- …+ costuri „neprevazute” sau despre care nu stiu acum 🙂
Ce am facut pana acum?
Scoala de pilotaj, unde am invatat despre:
- functionarea balonului
- masuri de siguranță la sol și în aer
- meteo
- radiocomunicatii
- harti
- navigatie
- legislatie locala si internationala etc.
De asemenea, scoala de pilotaj a inclus, pentru obtinerea licentei de zbor:
- 18 ore de zbor, in care am ajuns pana la 3.000 de metri
- 42 de decolari si (din fericire…) 42 de aterizari
- Examen scris (test grila cu 100 de intrebari)
- Zbor de examinare
Ca paranteza, primul zbor a fost foarte ‘simpatic’: la emotiile pe care le aveam inca dinainte de a urca in balon s-au adaugat cele date de faptul ca instructorul mi-a cedat comanda la mai putin de un minut dupa decolare, in timp ce ma tineam bine de marginea nacelei, iar picioarele imi tremurau (nu mai stiu daca de la frig sau…). Pana la finalul zborului am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi suspendat la cuca macaii deasupra pamantului, dar in noaptea aia am avut cosmar dupa cosmar (visam ba ca ne loveste un elicopter, ba un avion utilitar, ba ca ne lovim de niste linii de inalta tensiune, ba ca ramanem fara gaz – in fine, toate scenariile se terminau cu prabusirea :)).
Pericole / prevenire
Chiar daca balonul este „cel mai sigur mijloc de zbor”, exista cateva pericole de care ajuta sa tinem cont si pentru care merita sa ne luam masuri de preventie.
In aer
- Defectiuni tehnice (arzator, butelii gaz) => alegerea unui echipament de calitate + revizii la timp.
- Inghetare propan => completarea cu azot, huse incalzitoare, arzatoare speciale etc.
- Terminarea combustibilului => verificarea constanta.
- Condiții meteo extreme (nori cumulunimbus, fulgere, ploaie /ninsoare) => anulare zbor / aterizare de urgenta.
- Probleme de sănătate (hipoxie, probleme de concentrare, somn, degeraturi) => exista solutii 🙂
La sol / la aterizare
- Liniile de inalta tensiune => alegerea unei zone “salbatice”, atentie sporita
- Diverse “obstacole” (pomi, cladiri, etc.) => atentie sporită
- Conditii meteo nefavorabile => anulare zbor / aterizare de urgentă
- Vizibilitate redusa (ceata, apus de soare / noapte) => anulare zbor / aterizare de urgenta
- Aterizare in locuri nefavorabile (creasta de munte, lac neinghetat, autostrada, etc.) => gestionarea eficienta a combustibilului / alegerea unui loc propice de aterizare.
Ce urmeaza?
Cel mai important pas (decizia de a ma implica in acest proiect) a fost facut. Al doilea – obtinerea licentei de pilot – de asemenea. Ieri a avut loc si lansarea ‘oficiala’, intr-o conferinta de presa pe care o puteti (re)vedea pe pagina mea Facebook oficiala.
Urmeaza antrenamente, antrenamente, antrenamente. Intalniri, discutii, cautari, dificultati, solutii, producerea balonului, teste, zboruri, tentative, recorduri.
Daca vrei sa urmaresti evolutia mea pas cu pas, te invit pe RosuTV. Este un fel de Neflix, dar s-ar putea sa iti foloseasca mai mult si, in plus, sa poti oferi feedback ‘proprietarului’ mult mai rapid… 🙂
Iti multumesc ca imi citesti postarile si ca esti alaturi de mine si in noua provocare!
Andrei, pilotul 🙂
Vizioneaza gratuit webinarul: 5 pasi catre autodisciplina, de la omul care a vaslit Atlanticul
Printre multele povesti care m-au impresionat în autobiografia lui Richard Branson au fost aventurile lui în balon. M-au impresionat,speriat, inspirat. Succes și ai grija 😉
Mersi frumos!
Felicitari Andrei!
si mult noroc!