Menu

Ce (nu) voi face la bătrânețe.

Postat de Andrei Rosu pe 23 noiembrie, 2019

Bătrânețea pare nașpa. Mersul greoi, mobilitatea scăzută, vederea proastă, memoria slabă, singurătatea, privitul interminabil la tv(c), băile cu nămol, drumurile la farmacie și la spital, discuțiile interminabile despre medicamente compensate, nostalgia vremurilor de demult, libidoul scăzut (spre inexistent), preferințele de vot ciudate etc. Și toate astea, în cazul fericit în care ajungi la 70, 80 de ani. Vestea bună este că, în ciuda finalului 100% garantat pentru fiecare dintre noi, drumul până acolo nu trebuie să arate precum în descrierea de mai sus…

În urmă cu vreo 7-8 ani, când mă pregăteam pentru primul meu Ironman [știu, sună un pic nostalgic, dar încă nu da vina pe vârsta mea :)], am văzut un video despre Lewis Hollander – un nene de 80 și ceva de ani (acum are vreo 90), care tocmai terminase al nu-știu-câtelea lui Ironman. Mi-a rămas în minte un lucru pe care îl spunea în acel video: „Dacă vrei să ai o bătrânețe mișto, dincolo de 80 de ani, ar ajuta să te gândești la asta de pe la 40”.

Câțiva ani mai târziu, am citit despre Robert Marchand, care devenise, la 105 ani, cel mai vârstic ciclist competitiv din lume. Pe 26 noiembrie împlinește 108.

Pot continua cu astfel de exemple mult și bine. Am întâlnit, la ultramăratoanele și ultratriatloanele la care am participat până acum, numeroși sexa-, septua- și chiar octo-genari, care spuneau că vârsta e doar un număr și că se simt mai bine decât la 20 sau 30 de ani.

Dar hai să nu lungesc postarea.

Felul în care arătăm și ne simțim în prezent este consecința deciziilor zilnice (transformate în obiceiuri) de până acum : ce am pus în farfurie, la fiecare masă; cât de mult ne-am hidratat; cât alcool și tutun am băgat în noi; câtă mișcare am făcut în fiecare zi; cât de bine am gestionat / prevenit stresul; cât de recunoscători am fost pentru ceea ce avem; cum am abordat relațiile sociale ș.a.m.d.

Vestea bună ar fi că, în ciuda numărătorii inverse care ticăie pentru fiecare dintre noi, a talomerilor care se scurtează zilnic, niciodată nu este prea târziu să facem o schimbare. Și, cu cât o facem mai devreme, cu atât vom avea o bătrânețe mai frumoasă. Și vom lua decizii mai bune în secția de votare… 🙂

Mult succes!

Andrei Roșu, 80 de ani (peste 37)

Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (3)

3 răspunsuri la “Ce (nu) voi face la bătrânețe.”

  1. Edi spune:

    Sport pe viața! Singurul mod de a trai!

  2. Anamaria spune:

    Cică :,, majoritatea oamenilor de vârsta mea sunt morti”, asta e cel mai motivant discurs ever. 🤣

  3. Ioan spune:

    99% de acord.
    Totusi nu inteleg care este legatura intre modul de viata si votul ciudat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *