Dincolo de panica provocată de coronavirus, îngrijorarea colectivă se îndreaptă către posibila criză economică care va afecta planeta și, inevitabil, România. Am văzut numeroase postări și articole care au în titlu, în primele rânduri sau în concluzie propoziția „nimic nu va mai fi la fel”…
Trăim, cu siguranță, într-un context diferit de cel de acum câteva săptămâni. Iar lucrurile vor evolua, într-o direcție sau altă, bună sau mai puțin bună, în timp ce incertitudinea pare să ne afecteze, momentan, mai mult decât pandemia.
Dar când, oare, am trăit vremuri în care „totul a fost la fel”?
- Ne-am născut și, din acel moment, nimic nu a mai fost la fel, pentru niciunul dintre noi.
- Am început să mergem și nimic nu a mai fost la fel.
- Am învățat să vorbim și nimic nu a mai fost la fel.
- Am mers la grădiniță și nimic nu a mai fost la fel.
- Am fost la școală și nimic nu a mai fost la fel.
- Am intrat la liceu și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am apucat de fumat și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am îndrăgostit și nimic nu a mai fost la fel.
- A venit „revoluția” și nimic nu a mai fost la fel.
- Am terminat o facultate și nimic nu a mai fost la fel.
- A apărut internetul și nimic nu a mai fost la fel.
- Am găsit un job și nimic nu a mai fost la fel.
- Au apărut telefoanele mobile și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am făcut cont pe Facebook și nimic nu a mai fost la fel.
- A venit criza economică din 2008 și nimic nu a mai fost la fel.
- Am pierdut pe cineva drag și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am îngrășat 20 de kilograme și nimic nu a mai fost la fel.
- Am terminat un maraton și nimic nu a mai fost la fel.
- Am slăbit 20 de kilograme și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am căsătorit și nimic nu a mai fost la fel.
- Am devenit părinți și nimic nu a mai fost la fel.
- Ne-am luat un câine sau o pisică și nimic nu a mai fost la fel.
- Copiii noștri au început să meargă, să vorbească, să crească, să se revolte, să se îndrăgostească, să plece de acasă și nimic nu a mai fost la fel.
De mii de ani, lucrurile se schimbă, pandemiile apar și dispar, iar omenirea evoluează. Așa că lasă-l pe „nimic nu va fi la fel” și îmbrățișează-l pe „poate”, gândindu-te la ce au adus bun în viață noastră ultimele săptămâni.
- Poate că petrecem mai mult timp cu familia.
- Poate că aerul pe care îl respirăm este mai curat.
- Poate ne redescoperim anumite pasiuni, hobby-uri din copilărie.
- Poate reluăm sau începem proiecte abandonate de-a lungul timpului.
- Poate ne odihnim cu adevărat.
- Poate citim mai mult.
- Poate ne lărgim orizontul.
- Poate facem (mai mult) sport – chiar și doar în interiorul casei noastre.
- Poate ne resetam nutriția, astfel încât să ne hrănim sănătos.
- Poate descoperim noi abilități.
- Poate ne schimbăm obiceiurile de consum.
- Poate ne auzim la telefon sau facem video-calls cu rude, prieteni sau oameni din trecutul nostru cu care nu am mai vorbit de mult.
- Poate ne împrietenim mai bine cu tehnologia.
- Poate ne apucăm de grădinărit, dacă stăm la curte (sau, dacă stăm la bloc, poate ne comandăm online niște ghivece cu plante comestibile).
Poate… un pic de izolare ne va folosi, până la urmă.
Andrei Roșu
Articole similare:
Interesanta (si corecta) abordarea ta.
Intrebare: crezi ca ar fi o problema iesirea la alergare?
(dimineata intre 4-6, prin parc/padure/…)
Multumesc
Bineinteles!
Chiar sper sa nu mai fie nimic la fel.
Sa fim mai responsabili, mai empatici, mai asumati. Sa ne bazam mai mult pe noi si mai putin pe altii. Sa fim mai curati si mai atenti cu sanatatea noastra fizica si psihica. Si ar mai fi… Mult prea multe.
Si mi-e teama ca vom uita. Si o vom lua de la capat.
Percep aceste momente cu o tensiune a anilor ’90!
Poate mi-am dorit prea mult sa nu treaca si generatia copiilor mei, prin momente cu o atat de puternica incertirudine….
Cu siguranta nimic nu va mai fi la fel dar sper din suflet sa fie un altfel frumos si poate mai bun…
Poate vom plange mai greu si vom zambi mai putin dar sincer…
Poate vom reinvata sa fim independenti economic macar in domeniile in care eram si am fi putut fi si acuma capabili…
Poate cine stie !!?? va ramane acest popor suficient de puternic sa puna presiune pe cei decidenti sa ia decizii bune si sa raspunda pentru deciziile luate…
Poate sa renasca din cenusa vremii niste societati care sa si produca nu numai sa importe ….macar masti de protectie si biocide si tot ceea ce avem nevoie..
Poate sa ne ingrijim si irigam pamanturile sa nu ne mai fie teama ca am putea muri de foame…
Poate asa ca o ironie a „sistemului de sanatate” sa scapi de o bola incurabila si sa mori ca nu vei avea parte de un banal „sistem de ventilatie” pana se odihnesc un pic plamanii tai… atacati de un banal virus….
Poate daca tot am reajuns in aceste momente in „stare de urgenta” ca in anii aceia cand minerii bateau studentii…. sper intr-o stare de urgenta continua pana vor plati toti aceia care au furat si distrus aceasta tara si aceasta natie…
Poate doar asa vom putea renaste situatia economica care se adanceste acuma ….
Poate ca printr-o minune sa se redescopere orasele si satele ramase pustii de atata frumusete….
Poate vom intelege mai bine acuma ca, in toata lumea este cate o mica Romanie si se intorc nu doar romanii ci Romania insasi se reintoarce acasa… sa-si semene pamanturile, sa-si replanteze padurile, sa-si construiasca spitalele, sa-si ocroteasca fratii, surorile si poate si batranii care pe aici mor mai tineri… si nu de alta dar dau peste cap statisticile lumii..
Poate vom reanvata sa ne respectam valorile de care o tara, o lume are nevoie mereu dar mai ales in momentele critice…
Poate era nevoie de un altfel de „razboi” pentru restartarea lumii cu oamenii ei cu tot…
Imi este deja tare dor de competitiile de alergarile cu mii ei mii de zambete sincere…. si astept cu drag sa – i revad
Tocmai am revazut, vazut filmul COLECTIV….. si ma tot gandesc ce bine ar fi fost sa se fi schimbat ceva macar in ultimii ani in sistemul de sanatate…. spitalele acelea regionale si…. of doamne chiar sper sa fie si altfel …. un maine altfel…
Și poate vom fi recunoscători pentru tot ce suntem și avem și ne vom bucura de viață! Multumesc!
Eu cred ca “poate”. Eu cred ca “trebuie”. In rest …. de acord cu toate cele spuse.
Voi analiza cu mare atentie,punct cu punct,toata lista si voi pune in practica!Multumim Andrei Rosu si…sa auzim de bine!