Inca o zi si jumatate pana cand plec in cea mai lunga dintre calatoriile mele si pulsul imi este destul de mare… Nu din cauza (sau datorita) antrenamentelor, ci ca urmare a zapezii care pare sa nu se mai opreasca… Astazi mi-am petrecut pauza de masa gandindu-ma la diverse optiuni de a ajunge la Istanbul, prima oprire in drumul meu. Pentru ca, daca nu decolez de la Bucuresti, pierd conexiunea spre Dubai, apoi spre Singapore…si cine stie cand, cum si daca mai ajung la cele doua ultra maratoane :(. Oricum, ma bazez pe gandirea mea pozitiva si pe norocul pe care l-am avut pana acum (doar nu o sa ma lase tocmai la final :)).
Revenind la variantele de a ajunge la Istanbul: tren (19 ore), autocar (13 ore), masina (11) si…alergare :))). Din pacate, ultima varianta sare din schema (sunt 625 de km, deci ar fi trebuit sa plec acum cateva zile :)), autocarul si masina nu ma pot duce prea departe – avand in vederea starea soselelor. Singura varianta ar ramane trenul, dar orice intarziere a lui mi-ar periclita sansele de a ajunge in aeroport la timp. Asa ca…ma bazez in continuare pe noroc… 🙂
PS – va doresc o Zi a Indragostitilor cat mai frumoasa!!
succes si drum, bun
merci mult, asa sa fie!! 🙂
lasa balta. n-o sa decoleze. e ger cumplit, e urgie. oricum e prea departe. stai acasa. ce rost are?!? niste bani aruncati pe fereastra. du-te la un film, iesi in oras la un birt. trage-i p’aia mici cu saniuta. ultramaraton? megaprobleme. nu ti-e bine, n-ai ce face? du-te-n Vrancea sa dai la zapada cu Gigi, daca vrei senzatii tari… tara arde si Fane se piaptana. pardon pentru pieptanat, a fost involuntar. sindromul Tourette.
serios acum, zbor placut si calatorie sprincenata. o sa fie bine. p
:))) merci mult!!