“Daca eu pot, poate oricine”. Traversarea Snagovului nu face exceptie de la acest ‘motto’ pe care l-ati vazut mentionat de multe ori aici, pe blog. Asa cum nu fac exceptie nici competitiile de maraton, ultramaraton, triatlon, ultratriatlon etc. pe care le-au terminat cu succes milioane de oameni, care au in comun doua lucruri: si-au stabilit ca obiectiv sa termine si s-au pregatit pentru asta.
Pe parcursul celor 8 ore si ceva de inot in lacul Snagov am avut timp sa ma gandesc la o multime de lucuri, inclusiv la ceea ce am scris mai sus. Am rememorat evolutia mea in cei doi ani de inot, respectiv distantele parcurse in evenimente mai mult sau mai putin oficiale:
2011, iunie – prima lectie de inot
2011, septembrie – 750 m (TriChallenge Mamaia) – in lac
2012, mai – 1.900 m (Ironman 70.3, Mallorca) – in mare
2012, august – 4.500 m (Aqua Challenge, Mamaia) – in mare
2012, septembrie – 3.800 m (Ironman, Wales) – in mare
2012, decembrie – 9.000 m (Swimathon Hospice, Brasov) – in bazin
2013, februarie – 10.000 m (Snagov Ultra Swim, Izvorani) – in bazin
2013, martie – 7.600 m (Double Iron, Florida) – in bazin
2013, iunie – 14.000 m (Traversarea Snagovului) – in lac
Ca numar de antrenamente de inot, am depasit de curand cifra 200. Pare mult, dar asta inseamna 100 de antrenamente pe an, adica un antrenament la fiecare 3 zile si ceva. Parca nu mai pare asa mult, nu? 🙂 Un lucru interesant: rareori am inotat la antrenamente mai mult de doua ore si / sau mai mult de 4-5.000 de metri (marea majoritate a antrenamentelor mele de inot dureaza 45-60 de minute). Deci, practic, cresterea distantelor s-a bazat aproape exclusiv pe evenimentele mentionate mai sus.
Ce ar fi de povestit despre traversarea Snagovului? In primul rand, distanta reala a lacului este de aproximativ 14 km, deci nu 16.5, cum scrie pe Wikipedia (am inteles de ce Wikipedia este gratuita… :)). Nu este o tragedie ca Wikipedia s-a inselat (ma bucur, totusi, ca lacul nu a avut vreo 25 de kilometri, pentru ca mai eram si acum in apa :)), mai ales ca pe parcursul ultimei jumatati a traseului am avut vant frontal, ceea ce ne-a ingreunat foarte mult inotatul.
Desi ne propusesem ca la 5.00 a.m. sa fim in apa, Andi – ghidul nostru local care ne-a insotit cu o barca cu motor – ne-a recomandat sa plecam de abia cand se lumineaza ‘ca lumea’, pentru a avea o vizibilitate buna; primii 2-3 km urmau sa fie parcursi prin stuf si printre alge, asa ca nu putea risca sa ajungem in balarii… Bineinteles, ne-am conformat – este intotdeauna recomandabil sa tinem cont de parerea ‘oamenilor locului’.
Asa ca ne-am lansat la apa de abia dupa ora 6.00, nu inainte de ne asigura ca am pus tot ce trebuie in barca. Pentru a ne ‘linisti’, Andi ne-a povestit cateva intamplari cu pesti de 2-3 metri, cu turisti si pescari inecati printre plase si alge, cu serpi („…dar stati linistiti, ca nu musca„), cu o biserica ingropata sub apa si de unde se mai aud din cand in cand clopotele, cu vartejuri periculoase provocate de barcile cu motor…si multe altele. Iar steagul montat de Andi pe barca parea sa fie in ton cu cele povestite…
Astea fiind spuse, am pornit, in formula: eu si coelgul meu Gabi D. in apa, Gabi S. in caiac, Andi si Victor in barca. Primii 2.5 km au fost exact cum anticipam: algele erau crescute pana la nivelul apei si singura modalitate de a inota printre ele a fost sa folosim stilul bras, …cu capul in afara apei. Si, uite asa, nici nu ne-am dat seama cand a trecut prima ora si am ajuns la lacul propriu-zis (pana atunci inotasem intr-un fel de canal ingust al lacului), in dreptul Manastirii Snagov. Acolo, claustrofobia micutului canal s-a transformat intr-o usoara panica: ne aflam in cea mai lata portiune a lacului, de aproape jumatate de kilometru!
Am continuat sa inotam… Pauzele de hidratare si alimentare au fost planificate sa se ‘intample’ la fiecare ora, iar baietii din barca au avut grija sa ne aminteasca asta. In apa, timpul trece foarte repede si exista riscul de a te deshidrata, deci trebuia sa respectam planul. Nu este prea complicat sa bei in timp ce calci apa, dar povestea se schimba atunci cand incerci sa rontai cate un baton sau alt tip de hrana solida (in afara de alge…). Am incercat sa facem asta fara sa ne tinem de caiac sau de barca, dar nu am reusit…
Vineri dimineata, lacul parea abandonat. Asta nu era un lucru rau. Andi ne-a asigurat ca in weekend orice tentativa de a traversa Snagovul ar fi fost un esec total, lacul fiind plin de ambarcatiuni, care merg „ca pe autostrada”. Ne-am intersectat, totusi, cu vreo 2-3 pescari, iar ceva mai tarziu, cu lotul national de canotaj, care se antrena din greu. Tot respectul! Cine se trezeste de dimineata… castiga medalii la Olimpiada! 🙂
A propos de ambarcatiuni, am vazut parcate cateva exemplare foarte frumoase. Nu ma pricep la acest capitol, dar au fost o incantare pentru ochii nostri. Ca si vilele de pontoanele carora stateau ancorate. Poate ca unele case aveau un usor iz grandomanic, dar altele impresionau prin bun gust. Merita sa faceti o excursie, macar cu barca (sau cu caiacul) – veti avea ce vedea!
Din cand in cand, Gabi (S) mai facea cate o poza si posta pe Facebook: baietii tocmai au terminat un Ironman (3.8 km), apoi au terminat si un Double (7.6 km). Imediat dupa acest moment, natura s-a gandit ca ne este un pic cam cald (ceea ce era adevarat) si ne-a binecuvantat cu o „briza” – din pacate frontala. Asa ca mesajul cu „baietii tocmai au terminat un Triple Iron (11.6 km)” a trebuit sa astepte ceva timp…
In pofida curentului nefavorabil si a efortului suplimentar pe care a trebuit sa il depunem, ne-am simtit bine pe perioada intregului eveniment. Aici, meritul revine, indiscutabil, planului de nutritie si de hidratare – respectat intocmai – si faptului ca nu am ”tras” la capacitate maxima; ne-am propus sa terminam fiecare portiune de Ironman (3.8 km) putin sub timpul limita de la o astfel de competitie (2h 20m, in loc de 1h 20m – 1h 30m – timpul nostru obisnuit pe aceasta distanta), astfel incat sa ne ramana resurse pentru terminarea intregului traseu.
Desi eram pregatiti si pentru „Baietii au terminat si un Quadruple Iron (15.2 km)„, a trebuit sa multumim cu 3 si 1/2 Iron-uri, pentrui ca lacul s-a terminat la kilometrul 14.45… :). As minti sa spun ca m-am intristat prea mult cand am vazut finish-ul (Hotel Mirage – DN1), pentru ca ma cam saturasem de inotat! 🙂 Nu ma durea nimic, nu aveam niciun disconfort, dar ma plicitisisem teribil… Ultimul obstacol inainte de final a fost o portiune de 2-300 de metri cu nuferi, prin care Andi a facut cu greu o poteca, impingand vegetatia in stanga si in dreapta…). Data viitoare o sa luam si o maceta, desi stiu ca asta nu ar fi pe placul ecologistilor… :)))
Finalul a fost foarte frumos, cu aplauze (si o cupa draguta!) din partea reprezentantilor asociatiei ViitorPlus. Si, fireste, imbratisari din partea familiei… Alex a fost foarte fericit, vazand cupa: tati, ai castigat! Da, am castigat o noua experienta frumoasa, un prag depasit la inot si…o arsura de toata frumusetea pe fata, in ciuda cremei anti-UV factor 80, „very water resistant” :). Si, nu in ultimul rand, ne-am atins obiectivul de donatii – va invit sa ma ajutati sa il si depasesc; am o supriza pentru cei care doneaza azi :). Click AICI.
Ce urmeaza? La capitolul inot, nu foarte multe. Incep sa descresc distantele parcurse ‘dintr-o bucata’ si sa lucrez in continuare la tehnica, sperand sa devin un inotator mai rapid. Desi mi-am promis – dupa experienta Snagov – ca o sa evit apa vreo doua saptamani, o sa intru din nou ‘la murat’ chiar peste cateva zile, la triatlonul de la Mogosoaia. Din fericire, doar pentru vreo 10 minute (proba de inot are 500 de metri). Apoi, vin Aqua Challenge (7.5 km) si triatloanele de la Brasov, Olimp si Tulcea (cate 1.5 km inot). Iar in noiembrie, ‘cireasa de pe tort’: Triple Iron, Mexic.
Cam atat despre aceasta traversare a lacului Snagov. Va las cu pozele facute de Victor si Gabi (le gasiti pe facebook) si va invit sa va testati limitele. Veti descoperi cu placere ca ele nu exista… 🙂





Bravo Andrei!
Te felicit pentru succesul tau, de fapt tu te lupti cu tine insuti si incerci tot timpul sa te autodepasesti!
Vazandu-te ce succese ai, ma inspiri si pe mine sa tintesc cat mai sus!
Multumesc!
Merci frumos!!! …si sa ajungi de fiecare data acolo unde tintesti 🙂
Buna Andrei,
Mi-a placut citatul din David J. Schwartz, ai cartea „Puterea magica a gandului”?
As vrea sa o citesc.
Multumesc.
nu o am 🙁
Ok, nu-i problema fac rost de ea!
Multumesc.
🙂
Andrei ai vazut filmul Viata lui Pi:
http://filmehd.net/viata-lui-pi-2012-filme-online.html ?
In acest film este povestea unui baiat care la fel ca si tine se lupta sa-si depaseasca limitele, mie mi-a placut f.mult.
Ti-l recomand.
🙂
http://filmehd.net/viata-lui-pi-2012-filme-online.html
http://filmehd.net/viata-lui-pi-2012-filme-online.html
Vazut! merci 🙂
Faina tura! Daca o tii tot asa, faci economie la biletul de avion cand te duci la mare in Turcia. Iti trimiti familia cu avionul si tu pleci usurel inot din Constanta si va vedeti pe malul celalalt 🙂
:)))
Felicitari Andrei! Mi-as fi dorit sa te pot sustine la locul faptei :), din pacate nu am fost in Bucuresti, dar am fost cu gandul la noua ta performanta! Intrebarea e: pe cand traversarea Canalul Manecii? Nu cred ca e sf-ista intrebarea pe un blog al carui moto e fara limite:) si pe care se aduc lunar ca sa nu fortez zicand zilnic divezi! Il vad chiar un pas logic de urmat;). Eu deja sunt pregatit sa te astept iesit zambind din mare pe coasta Franceza:)
Sanatate si fericire!
Este si asta pe lista, mai precis: http://www.enduroman.com/#/a2a-solo-single-relay/4566318165; am luat deja legatura cu organizatorii, astept confirmare pentru 2014 sau 2015 (au locuri limitate). Merci frumos 🙂
[…] Traversare Snagov […]
[…] Traversare Snagov […]
[…] 177 de kilometri, iar la bicicleta am ajuns la 360 km, cu inotul m-am oprit la 14.5 km (cu ocazia traversarii lacului Snagov). Pe 8 februarie 2014 voi reveni la Snagov – de aceasta data in bazinul Complexului Olimpic […]