Asculta, alergarea multor kilometri nu garanteaza nimanui succesul in alergare. David Bedford, din Anglia, fostul detinator de record pentru 10.000 m obisnuia sa se antreneze si 320 de kilometri pe saptamana. Ceea ce functioneaza pentru Bedford poate sa nu functioneze pentru tine si pentru mine. De fapt, sunt destul de sigur ca nu va funcționa deloc.
Eu, ca si multi altii fascinati in a vrea sa alergam mai rapid, mi-am incercat mana (sau, mai degraba, piciorul) crescand semnificativ numarul de kilometri alergati. Am testat si am alergat pana la 228 de kilometri pe saptamana.
Tot ce a facut acest lucru a fost sa ma faca sa ma simt obosit, frustrat ca rezultatele nu veneau si aproape m-a facut sa abandonez sportul pe care-l iubesc.
Am alergat cel mai bun maraton de pana acum (2.19.35) cu antrenament de 135 – 145 de kilometri pe saptamana si sunt destul de sigur ca exista numeroase persoane in jurul lumii care au alergat mult mai rapid chiar si cu mai putini kilometri saptamanali.
In articolul Yuki Kawauchi, Citizen Marathon Runner, Anna Novick discuta despre unul dintre alergatorii de marathon de top din Japonia care nu are luxul timpului asa cum au multi atleti profesionisti.
Kawauchi este eroul meu prin faptul ca alege sa lucreze un job cu program intreg in timp ce se antreneaza pentru maratoanele lui.
Recent, a stabilit un nou record personal de 2:08:14, la Seoul Marathon 2013.
Limitarile din timpul meu ma forteaza sa ma antrenez eficient si imi sporesc motivatia pentru antrenamentul de weekend – Yuki Kawauchi
Yuki alearga mai putin de 160 de kilometri pe saptamana.
Acest kilometraj este considerabil mai mic decat al multora dintre alergatorii de top de maraton si, ca sa adaugam la aceaste realizari incredibile, el performeaza consistent la niveluri inalte in timp ce jongleaza cu un loc de munca cu program intreg.
Nu este vorba de cantitate ci de calitate.
Cu cat realizezi acest lucru mai devreme, cu atat mai putin te vei stresa….
Lisa Larsen Rainsberger, ultima femeie americana care a castigat Boston Marathon (2.34.04) in 1985 a fost antrenoarea mea din 2007 pana in 2010. Am discutat despre acest lucru de multe ori cu ea, pentru ca dupa ce am depasit bariera de 2.20.00 la maraton, alegerea evidenta pe care o aveam in 2008 era sa alerg mai mult.
Kilometrajul mare este ceea ce fac toti ceilalti alergatori de top, dar nu toti. Lisa nu a pledat niciodata ca eu sa alerg un kilometraj mare. Vorbim despre un campion al Boston Marathon, nici pe aproape de alergatorul mediu.
A fost intodeauna o adepta al calitatii, evitand sa se concentreze pe saptamanile cu multi kilometri. Cu siguranta, din cand in cand ma lasa sa-mi cresc kilometrajul cu un pic peste 160 de kilometri, dar lucrul de calitate de mare intensitate pe sosea si pe pista a fost intodeauna cel mai important, cat si recuperarea.
Am simtit focul acestei filozofii de antrenament si stiu ca a fost motivul pentru care am scazut de la 2.43.36 la 2.19.35 in distanta clasica de 42,2 km. Indiferent de unde te afli, indiferent daca vrei sa depasesti bariera de 4 ore, sa alergi un semi-maraton sub 2 ore sau sau sa scazi in greutate, indeparteaza-te de mentalitatea de distanta mare facuta lent.
„Am considerat intotdeuna ca distanta lunga lenta produce alergatori lungi si lenti.” – Sebastian Coe
Nate, nu sunt interesat sa fiu un detinator de record mondial sau un Olimpic!
Inteleg si sunt de acord cu tine daca asta e ceea ce simti.
Poti oricum sa alergi mai rapid la cursele locale prin a petrece un pic mai mult timp la limita superioara a barierelor tale fizice in fiecare saptamana. Daca nu observi rezultatele pe care le doresti in cursele tale, da un pas inapoi si uitate la antrenamentele tale. Stai jos si incearca sa descoperi cat la suta din kilometrajul saptamanal ii faci la ritmul tinta pentru cursa. Cat la suta din kilometraj este petrecut alergand la viteze cu mult mai mari decat ce ai tu in minte? Te recuperezi suficient intre eforturile dificile si [daca nu,] este asta motivul pentru care nu performezi unde trebuie sa fii in cursa? In cele din urma, intreaba-te acest lucru: alergarile lente ma seteaza pentru succes?
Este cu mult mai bine sa faci o alergare de 6,5 km la un ritm de 5:40 daca vrei sa alergi sub doua ore pentru semi-maraton decat este sa faci 13 km la ritm de 6:13 pe kilometru.
Toate aceastea fiind spuse, nu sustin ca un kilometraj mare nu este necesar pentru a alerga cu timpi mai buni pe distantele de la 5k la maraton. Chiar din contra, kilometrajul este foarte important.
Ceea ce nu vreau este ca cititorii mei sa faca un antrenament compus din 99% antrenamente lente si 1% eforturi de mare intensitate.
Recuperarea este la fel de importanta cu a iesi pe pista si a te invarti de 6 x 1,6 km la 4:45 pe repetare.
Corpul poate fi impins atat de mult inainte de a primi un randament diminuat.
Courney Baird a scris un articol extraordinar in revista Competitor numit Ditch The Long, Slow Distance (Renunta la Distanta Lunga, Lenta), unde afirma ca „distantele lungi, lente isi fac treaba – devine un lucru din trecut. Daca ai terminat cateva maratoane si vrei sa alergi mai rapid, sa faci antrenamente lungi si dificile ar putea fi un stimul de antrenament cheie pentru tine.”
Scott Simmons, fost antrenor NAIA in timp ce era la Azuza Pacific University, a spus despre antrenamentul la ritmuri mai rapide pentru alergarile lungi… „Focusul s-a schimbat de la simpla pregatire pentru distanta de 42,2 km. la pregatirea pentru ritmul care va ingadui alergarea rapida a acelei distante.”
Acesta este esential.
Felul in care am scazut aproape 21 de minute din vechiul meu record pentru maraton (2.43.36) si sa sparg bariera de 2.20.00 a fost prin a face trecerea de la antrenamentele lungi si lente la unele antrenamente lungi mult mai grele si mai specifice care ma pregateau sa abordez tipurile de ritm pe care le cautam in ziua aia.
Am scazut kilometrajul, am temperat corect si alergam la un ritm de 3:13 pe kilometru la kilometrul 32 in acea cursa (1.44.05). Ironic, m-am simtit ca si cum as fi facut alergarea mea lunga obisnuita.
Aceeasi filozofie poate functiona si pentru tine daca esti dispus sa incerci.
Daca ai rabdarea sa iti maresti gradual, in timp, cantitatea de timp pe care o petreci la ritmuri mai tari, vei reusi sa scazi un timp semnificativ din recordul tau personal.
Nu este vorba de daca, ci de cand si cat de mult.
In The Long Way, Jenny Hadfield afirma: „alergarile de verificare te disciplineaza sa bagi mai tare la finalul alergarii, atunci cand picioarele iti sunt cel mai obosite.”
Pe final, ceea ce Hatfield spune este de asemenea adevarat, vrei sa experimentezi mai multa durere in antrenament decat vei vrea vreodata sa te confrunti intr-o cursa.
Daca te-ai antrenat corect la ritmul tinta si ai pus atat de mult pret pe recuperare incat sa profiti cat mai mult din asta, atunci vei taia minute bune din recordurile tale personale. Am vazut acest lucru de la absolut incepatori pana la unii dintre alergatorii de top ai lumii. Trebuie sa gasesti echilibrul corect intre a alerga prea tare (prea anaerob) sau prea incet (aerob). „Daca vrei sa fii un alergator de succes, trebuie sa iei in considerare totul. Nu ajuta cu nimic sa te gandesti numai la anduranta si sa nu dezvolti o viteza superioara.” – Arthur Lydiard
Nu e necesara nici o tehnica pentru a alerga incet, toata lumea poate sa faca asta. Sa inveti sa alergi rapid si sa ai rabdarea sa-i ingadui corpului sa se adapteze la cantitatea de stres la care-l supui este o arta. Fiecare este un artist.
Am descoperit in acest sport ca mult prea multi dintre noi sunt in graba de a vedea rezultatele acum, necrezand cu toata inima in recompensa amanata. Mi-a luat din 2002 pana in 2007 (si mai multe esecuri) sa sparg bariera de 2.20.00 la maraton. Am crezut in ceea ce am facut si dragostea mea pentru acest dar a fost prea mare pentru a renunta. Nu renunta la visurile tale. Necesita curaj, tupeu si munca asidua pentru a-ti depasi standardele si tu ai capacitatea de a-ti duce obiectivele la indeplinire.
*
Din fericire, toate alimentele contin un pic de proteina, iar o mare varietate de alimente pe baza de plante ofera o cantitate mare din aminoacizii esentiali despre care se credea candva ca ii putem gasi doar in alimentele de origine animala. Aminoacizii esentiali sunt caramizile constructoare ale proteinelor pe care corpul nostru nu le poate produce de unul singur. Cu alte cuvinte, daca nu le consumam, nu primim destul din ele. Dar carnea, ouale si laptele nu sunt singurele surse de aminoacizi esentiali; plantele au destule din ele pe care corpurile noastre le pot folosi in acelasi fel.
Din cei 22 de aminoacizi care exista, noua sunt esentiali, 2 sunt semi-esentiali si 11 sunt ne-esentiali. Mai jos este o lista a celor noua aminoacizi esentiali si a alimentelor vegetale care sunt o sursa buna pentru fiecare. Unele surse de aminoacizi, cum ar fi chia si semintele de canepa, ofera toti aminoacizii esentiali, facandu-i o proteina completa. Ar ajuta sa retii ca nu este necesar sa iti iei toti aminoacizii la aceeasi masa si ca toate alimentele vegetale pot forma proteine complete in corp dupa ce sunt ingerate.
1. Leucina
Leucina este unul dintre cei mai buni aminoacizi esentiali pentru a stimula forta musculara si cresterea musculara. Leucina ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange prin a modera insulina in corp in timpul si dupa exercitiile fizice si poate ajuta chiar si la prevenirea si tratarea depresiei prin felul in care actioneaza asupra neurotransmitatorilor din creier.
Printre sursele bune pe baza de plante se numara: algele de mare, dovleacul, mazarea, graul integral, semintele de susan, nasturelul, ridichea, soia, semintele de floarea soarelui, fasolea rosie, smochinele, avocado, stafidele, curmalele, merele, coacazele, maslinele si bananele. Nu te limita doar la un aliment dintre acestea si tinteste catre o portie de oricare dintre alge, vegetale verzi, seminte de canepa, seminte de chia, cereale, legume, seminte sau fasole la fiecare masa pentru a te asigura ca primesti destule proteine de inalta calitate din surse vegetale.
2. Isoleucina
Isoleucina este un alt aminoacid esential asemanator cu leucina, totusi avand cateva responsabilitati diferite. Este o forma izolata de leucina care ajuta in mod specific corpul sa produca energie si hemoglobina. Este de asemenea vitala in asistarea cresterii nitrogenului in interiorul celulelor musculare, mai ales la copii.
Sursele pe baza de plante includ: secara, soia, caju, migdalele, ovazul, lintea, fasolea, orezul brun, varza, semintele de canepa, semintele de chia, spanacul, dovleacul, semintele de dovleac, semintele de floarea soarelui, semintele de susan, afinele, quinoa, afinele, merele, si kiwi.
3. Lisina
Lisina este responsabila pentru cresterea normala si pentru productia de carnitina (un nutrient responsabil de convertirea acizilor grasi in sursa de energie pentru a scadea nivelul colesterolului). Ajuta corpul sa absoarba calciul pentru sanatatea oaselor si, de asemenea, in productia de colagen. Este vital sa primim destul din acest aminoacid din vreme ce deficienta poate duce la stari de greata, depresie, stari de oboseala, epuizare musculara si chiar la osteoporoza.
Sursele bune pe baza de plante pentru lisina includ: fasolea, nasturelul, semintele de canepa, semintele de chia, spirulina, patrunjelul, avocado, proteina din soia, migdalele, caju-ul si unele legume – lintea si nautul sunt doua dintre cele mai bune.
4. Metionina
Metionina ajuta la formarea cartilajelor in corp prin folosirea sulfului. Sulful este un mineral esential in producerea de cartilaj osos si nici un alt aminoacid nu contine sulf in afara de metionina. Persoanele care nu cosuma destule alimente ce contin sulf pentru a produce metionina in corp pot suferi de artrita, deterioarea tesuturilor si vindecare incetinita. Metionina ajuta de asemenea in producerea de crestere musulara si formarea de creatina, necesara pentru o energie celulara optima.
Sursele bune de sulf bazate pe plante includ: semintele de floarea soarelui, untul din seminte de floarea soarelui, semintele de canepa, semintele de chia, nucile braziliene, ovazul, algele de mare, graul, smochinele, orezul integral, fasolea, legumele, ceapa, cacao si stafidele.
5. Fenil-alanina
Acest aminoacid vine in trei forme: L-fenil-alanina (forma naturala ce se gaseste in proteina), D-fenil-alanina (o forma produsa in laborator) si DL-fenil-alanina (o combinatie a ambelor forme). Consuma intotdeauna surse bazate pe alimente inainte de a alege suplimentele sau prdusele alimentare imbogatite cu o varianta de laborator al acestui aminoacid. Fenil-alanina este importanta pentru organism pentru ca – odata ingerata – se transforma in tirozina, care este un aminoacid necesar pentru chimicalele din creier si hormonii tiroidieni. A nu obtine destul din acest aminoacid poate duce la ceata mentala, lipsa de energie, depresie, lipsa apetitului sau probleme de memorie.
Sursele bune includ: spirulina si alte alge de mare, dovleacul, fasolea, orezul, avocado, migdalele, arahidele, quinoa, smochinele, stafidele, frunzele verzi, majoritatea fructelor de padure, maslinele si semintele.
6. Treonina
Treonina sprijina un sistem imunitar sanatos, precum si sanatarea inimii, ficatului si al sistemului nervos central. Ajuta de asemenea in mentinerea unui echilibru al proteinelor in organism, pentru a asista in repararea de ansamblu, energie si crestere. Acest aminoacid ajuta, de asemenea, tesuturile conectoare ale corpului si articulatiile prin producerea de glicina si serina in corp, doi aminoacizi esentiali pentru oase sanatoase, piele, par si unghii. In ficat ajuta la digestia acizilor grasi pentru a evita acumularea lor si insuficienta hepatica.
Cele mai bune surse ale acestui aminoacid sunt: nasturelul si spirulina (care depasesc chiar si carnea), dovleacul, frunzele verzi, semintele de canepa, semintele de chia, boabele de soia, semintele de susan, semintele de floarea soarelui si untul din seminte de floarea soarelui, migdalele, avocado, smochinele, stafidele, quinoa si graul. Cerealele germinate sunt se asemenea surse excelente ale acestui aminoacid.
7. Triptofan
Cunoscut ca aminoacidul relaxant, triptofan este vital pentru un sistem nervos sanatos si pentru sanatatea creierului. Impreuna cu somnul, ajuta la cresterea si repararea musculara si funcției generale a neurotansmitatorului. Este unul dintre cei mai proeminenti aminoacizi din carnea de curcan, lapte si branza – motiv pentru care aceste alimente te fac sa te simti somnoros si relaxat. Triptofanul se transforma de asemenea in serotonina, odata ce ajunge in creier, ceea ce creeaza un sentiment de fericire legat de niveluri mai joase de stres si depresie. Daca ai un deficit de triptofan, este de preferat sa eviti laptele, branza sau curcanul – alimentele de origine animala pot conduce la imflamatii. Exista o multitudine de surse pe baza de plante pe care le poti alege in schimb: ovazul si taratele de ovaz, algele de mare, semintele de canepa, semintele de chia, spanacul, nasturelul, boabele de soia, dovleacul, cartoful dulce, patrunjelul, fasolea, asparagusul, ciupercile, salatele, frunzele verzi, avocado, smochinele, sucul de fructe de iarna, telina, ardeiul, morcovul, nautul, ceapa, marele, portocalele, bananele, quinoa, lintea, si mazarea.
8. Valina
Valina este un alt aminoacid esential necesar pentru cresterea si repararea musculara optima. Este, de asemenea, responsabila pentru anduranta si pentru intretinerea generala a bunei sanatati musculare.
Printre sursele mari de valina se numara: fasolea, spanacul, legumele, broccoli, semintele de susan, semintele de canepa, semintele de chia, soia, arahidele, cerealele integrale, smochinele, avocado, merele, cerealele si semintele germinate, afinele, coacazele, portocalele si caisele.
9. Histidina
Acest aminoacid ajuta la trasnportarea neurotransmitatorilor (mesageri chimici) catre creier si la starea generala de sanatate a muschilor in fiecare celula musculara. Ajuta chiar si la detoxifierea corpului prin producerea celulelor sanguine rosii si albe necesare pentru starea generala de sanatate si pentru imunitate. A nu primi destula histidina poate duce la artrita, disfunctie sexuala si chiar la surzenie. Poate de asemenea face corpul sa fie mai susceptibil la diversi virusi.
Surse bune pe baza de plante pentru histidina: orezul, graul, secara, algele de mare, fasolea, legumele, pepenele galben, semintele de susan, semintele de chia, hrisca, cartoful, conopida si porumbul.
Cantitatea difera pentru fiecare in functie de obiectivele de antrenament si obiectivele generale din viata. Daca alegi o dieta vegana, foloseste un calculator online pentru a afla cat de mult este destul si care sunt cele mai bune surse. Per ansamblu, consumarea unei varietati largi de alimente integrale bazate pe plante iti vor oferi toti aminoacizii esentiali de care corpul tau are nevoie pentru crestere, refacere si sanatate optima. Iti poti face propriile acasa batoane sau pudre proteice vegane. A primi cantitatea adecvata de proteine dintr-o dieta vegana este versatil si simplu, asa ca profita de aceste mancaruri in orice mod posibil.
Unul dintre marile beneficii ale alergarii – mai ales pentru cea in aer liber – este abilitatea acesteia de a ne ajuta sa ne deconectam si sa ajungem intr-o stare in care nici nu esti constient de aterizarea piciorului. Dar vine un moment in orice alergare cand este de asemenea bine sa ne verificam starea, indiferent ca e vorba de o sesiune de fartlek, o alergare in tempo, o alergare lunga sau scurta sau o competitie. Mai ales intr-o cursa.
Un moment bun in care sa o faci este atunci cand incepi sa-ti duci atentia in interior, catre partile negative: Cat mai este? Este dificil sa respir. Chiar simt ca trebuie sa ma opresc. Nu este distractiv.
Schimbarea gandurilor catre o lista constructiva te poate ajuta sa-ti muti atentia de la partile negative. De asemenea, cu cat te obisnuiesti mai mult sa-ti verifici starea, cu atat mai putin probabil va fi sa-ti dezvolti obiceiuri proaste in alergare, care sa iti provoace accidentari.
Cu cat esti mai experimentat si mai constient de ceea de inseamna o forma buna de alergare, cu atat vei deveni un alergator mai puternic.
Kathryn Holloway, antrenoare de atletism din Sydney si maratonista cu PB de 3:04, are o lista mentala de bifat pe care o foloseste atunci cand alearga – si mai ales in competitii – pentru a o ajuta sa-si mentina corpul relaxat. „Trec prin aceasta lista atunci cand incepe sa ma doara,” spune Holloway. „Incep cu picioarele si incet bifez totul. Asta chiar ma ajuta sa ma resetez.”
Aceasta este lista de 8 puncte a lui Holloway:
Pasul 1
Incepe de la talpi. Are sens sa incepi de unde aterizezi, care este un factor cheie fata de pozitia corpului. Verifica daca aterizezi pe partea mediana a talpii, simplu si usor, nu ca un elefant. Gandeste-te la a impinge catre pasul urmator cu degetul mare.
Pasul 2
Asigura-te ca ai o inclinare usoara din solduri. Astfel, gravitatia este de partea ta, asa ca a te inclina in spate nu te va ajuta sa te relaxezi sau sa alergi in fata.
Pasul 3
Soldurile sunt in linie cu restul corpului, astfel incat sa nu alergi cu fundul in afara ca Duffy Duck.
Pasul 4
Mainile sunt libere si relaxate. Gandeste-te ca tii un ou in mana, pe care nu vrei sa il spargi. Degetul aratator si degetul mare se ating usor, ca intr-o pozitie de yoga.
Pasul5
Umerii sunt importanti pentru ca, atunci cand alergi mult, devii mai tensionat si mai putin relaxat si poti descoperi ca umerii iti vor ajunge undeva in jurul urechilor. Pentru a-ti cobori umerii, gandeste-te la a-ti atinge usor soldurile cu varful degetelor
Un citat de la Tani Ruckle – alergator de maraton cu PB de 2:33 – care a devenit ca o mantra pentru alergare atunci cand totul devine tensionat este: Varfurile degetelor, solduri… varfurile degetelor, solduri. Functioneaza intotdeauna pentru mine si ma aduce inapoi la acea stare placuta si relaxata.
Pasul 6
Respiratia. Concentreza-te pe a-ti incetini inspiratia. Vizualizeaza aerul care ajunge pana jos in dreptul abdomenului si expira cat mai rapid cu putinta. Mie imi place sa inspir 3 masuri si sa expir o masura, dar fiecare isi poate gasi propriul raport. Daca descoperi ca respiri rapid cu inspiratii scurte si superficiale, atunci este momentul sa o resetezi si sa te concentrezi pe respiratie. Are un efect excelent de a te relaxa atunci cand alergi.
Pasul 7
Fata. Gandeste-te la a fi placut si relaxat prin mandibula … si lasa-tii muschii fetei sa se relaxeze.
Pasul 8
Capul ar trebui sa fie usor inclinat in jos; arati ciudat daca privesti in sus.
Intra in ritm
Un alt antrenor de alergare pe care il cunosc a sugerat in gluma ca atunci cand ai terminat sa bifezi toate partile copului este posibil sa-ti fi terminat deja alergarea sau doar sa fii foarte plictisit. Dar cel putin nu ai renuntat.
In acest mod o lista de bifat serveste si ca o tehnica de distragere, de asemenea. Asa cum face si muzica. Nu folosesc muzica atunci cand alerg, partial pentru ca nu sunt fanul gadgeturilor, dar si pentru ca este posibil sa devin prea distras de muzica.
Dar este o unealta importanta pentru unii alergatori, care spun ca aceasta serveste beneficiilor duble de a te asista la cadenta si de a te face sa te detasezi.
„Observ adesea ca alerg pe ritmul muzicii,” spune Holloway. „Am cateva playlist-uri cu muzica de prin anii `70 si `80, care imi trezesc unele amintiri placute si asta este o cale buna de a ma distrage. Inainte sa-mi dau seama, cativa kilometri au trecut si nici nu am observat.”
Ai ponturi pentru relaxare in timpul alergarii? Spune-ne in comentarii!
*
Sursa articolului: Executivestyle.com
Traducerea si adaptarea: Catalin Nicanov
Te-ar mai putea interesa: Cum respiram corect cand alergam si Cadenta optima pentru alergare
Suntem in situatia penibila in care hotii au intrat peste noi casa, ne-au furat, iar noi stam si ne uitam la ei, cu un A4 in mana, cu „nu ma mai fura si iesi te rog din casa acum”. Iar ei iti arata pe geam politistul si iti spun „legea e de partea noastra, asa ca taci si du-te la munca, ca sa mai produci ceva, sa am ce fura si maine”.
La fel ca la gastile de cartier, grupul asta infractional se simte puternic atat timp cat nu exista o gasca mai mare sau mai puternica. De aceea, propun sa ne organizam. Deocamdata, nu este cazul sa infiintam un nou partid. Exista metode mai eficente.
In prima faza, hai sa vedem cine vrea sa #reziste in continuare. Pentru a fi in aceeasi barca (indiferent unde v-ati afla), click aici si inscrieti-va in grupul privat #REZISTENTA (este necesar sa aveti cont facebook). Administratorii grupului isi rezerva dreptul de a permite accesul in grup doar celor care au avut postari anti-guvernamentale in ultimele 2 saptamani. Din acest motiv, acesul in grup poate dura (intre cateva minute si cateva zile). Ulterior, veti primi detalii.
Promit sa inchei, cu acest articol, postarile pe tema rezistentei. Vom pastra legatura exclusiv in grupul nostru privat.
Mai bine murim in picioare decat sa traim in genunchi.
Rezistam!
“Politicienii” romani au avut la dispozitie 27 de ani (!) sa arate ce pot sa faca din tara asta plina de resurse si cu un capital uman cu mare potential. Ei au avut o sansa pe care noi, oamenii de rand nu am avut-o – si si-au batut joc de ea, printr-o incompetenta crasa.
Practic, am privit in aceste 3 decenii cateva cloace de indivizi grandomani organizati in “partide”, care s-au prefacut ca muncesc, au tinut-o in scandaluri si balacareli dincolo de orice limita a bunului simt, au tocat marunt banii nostri, au vandut tot ce se putea vinde (pe nimic), au adus Romania in prag de faliment, au neglijat total invatamantul si sistemul medical, au incurajat exodul a milioane de conationali, iar o data la 4 ani ne-au vandut niste “programe” care, daca ar fi fost duse la bun sfarsit (macar 10% din promisiuni), cred ca eram acum foarte departe.
In acesti 27 de ani s-a vorbeste despre “remanierea clasei politice” mai des decat vorbea bunica despre remaierea ciorapilor. Dar, cum cainele nu fuge de la macelarie, imbuibatii de putere, privilegii si de bani nemunciti nu vor lasa niciodata fraiele din mana. Asa ca ne-au aruncat prin fata ochilor niste marionete, care sa ne lase impresia unor schimbari.
“Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati” a devenit mantra noastra de zi cu zi. Suntem furati prin rotatie de gastile mentionate mai sus si incepem sa semanam cu ciobanul moldovean din Miorita, care stia ce il asteapta, dar s-a indreptat resemnat spre moarte.
Ei bine, dupa lehamitea fata de politica (care m-a cuprins prin 2008-2009 si care m-a tinut de atunci departe de vot), ultimele doua saptamani au aprins in mine dorinta de a face ceva. Deocamdata, habar nu am ce. Am ajuns la “guvern” imediat dupa anuntarea OUG 13, mi-am mutat biroul in strada, am protestat zilnic 10-12 ore, am scris pe blog ceea ce am simtit, am postat pe Facebook tot ce am gasit potrivit pentru a mentine flacara “vie”, am vorbit la tv si mi-am promis sa fac tot ce pot, pana cand lucrurile vor fi duse la bun sfarsit.
Cred ca momentul actual este o ocazie excelenta de a ne schimba cursul istoriei si de a termina ceea ce au inceput parintii nostri (pacat ca au abandonat lupta pe parcurs). Suntem uniti si, cei mai multi dintre noi, in consens cu ideea ca “asa nu se mai poate”. Am calatorit prin strainatate si am vazut ca se poate si altfel. Am muncit in multinationale sau alte companii private si am inteles ce inseamna performanta. Am devenit parinti si am inteles ce inseamna sa ai grija de cineva. Ne-am trezit (sau #neamtrezit) si este momentul sa facem curatenie.
“Si ce punem in loc?”. Orice om de buna-credinta este (sunt convins!) de 100 de ori mai bun decat astia de acum. Avem atat de multi oameni de calitate in Romania, in toate domeniile, incat imi este greu ca nu vom gasi cateva sute sau mii. Sunt sigur ca multi dintre ei au refuzat sa se implice pana acum in politica din cauza anturajului dubios. Dar ar raspunde “prezent!” daca li s-ar prezenta un proiect serios.
Buuuun, dar ce facem mai departe, CONCRET?
Este o intrebare care ma framanta de cateva zile, pe masura ce protestele scad in intensitate si numar de participanti – si riscam sa revenim la lehamitea de pana acum.
Prima mea reactie a fost sa imi doresc sa plec din tara (sa emigrez). A doua a fost sa aflu cum putem infiinta o noua tara (nu radeti, am gasit un raspuns complet aici). Iar a treia a fost de incuraja o greva generala sau sa ne aducem cu totii ZILNIC gunoiul in piata Victoriei (asta mi se pare o idee buna in continuare! Sa fie gunoaie langa „gunoaie”). Apoi, am decis sa caut si solutii ceva mai practice.
Asa am ajuns la un articol despre 198 de modalitati de a actiona non-violent. Veti vedea ca unele dintre ele (proteste de strada, declaratii publice, bannere, petitii, lumini, misto-uri, supravegherea etc.) au fost sau sunt folosite deja in lupta noastra cu actualul guvern.
Astept comentariile / solutiile / propunerile / sugestiile voastre privind pasii urmatori pe care ar trebui sa ii facem.
Hai sa (mai) rezistam si sa le dam copiilor nostri sansa de a nu fi nevoiti vreodata sa iasa in Piata Victoriei.
Andrei #Rosu
*
Practicantii actiunilor nonviolente au un intreg arsenal de „arme nonviolente” la dispozitie. Listate mai jos sunt 198 dintre ele, clasificate in trei mari categorii: proteste non-violente si persuasiune, non-cooperare (sociala, economica si politica) si interventia non-violenta. O descriere si exemple istorice pentru fiecare se pot gasi in volumul doi al „The politics of nonviolent Action,” de Gene Sharp.
METODELE DE PROTEST NON-VIOLENT SI DE PERSUASIUNE
Declaratii formale
Comunicatii cu o audienta mai larga
Reprezentatii de grup
Actiuni publice simbolice
Presiuni pe indivizi
Drama si muzica
Procesiuni
Onorarea celor decedati
Adunari publice
Retragere si renuntare
METODELE DE NON-COOPERARE SOCIALA
Ostracizarea persoanelor
Non-cooperarea cu Evenimentele Sociale, Traditii si Institutii
Retragerea din sistemul social
METODELE DE NON-COOPERARE ECONOMICA: BOICOTURILE ECONOMICE
Actiuni ale consumatorilor
Actiuni ale Muncitorilor si Producatorilor
Actiuni ale oamenilor de mijloc
Actiuni ale proprietarilor si ale managementului
Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare
Actiuni ale Guvernelor
METODELE DE NON-COOPERARE ECONOMICA: GREVA
Greve simbolice
Greve agricole
Greve ale grupurilor speciale:
Grevele industriale normale
Greve restrictionate
METODELE DE NON-COOPERARE POLITICA
Respingerea autoritatii
Non-cooperarea cetatenilor cu Guvernul
Alternative ale cetatenilor impotriva obedientei
Actiuni ale personalului din guvern
Actiuni guvernamentale domestice
Actiuni guvernamentale internationale
METODELE DE INTERVENTIE NON-VIOLENTA
Interventia psihologica
Interventia fizica
Interventii sociale
Interventii economice
Interventii politice
Fara indoiala, un numar mare de metode aditionale au fost deja folosite dar nu au fost inca clasificate si o multitudine de metode aditionale vor fi inventate in viitor, metode care vor avea caracteristicile celor trei clase de metode: protestul si persuasiunea non-violenta, non-cooperarea si interventia non-violenta.
Trebuie inteles clar ca cea mai mare eficacitate este posibila atunci cand metodele individuale care urmeaza sa fie folosite sunt selectate pentru a implementa strategia adoptata anterior. Este necesar sa stim ce fel de presiuni sunt de folosit inainte ca cineva sa aleaga formele precise de actiune care vor pune cel mai bine in aplicare acele presiuni.
*
In urma cu doua saptamani nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge sa scriu despre astfel de subiecte. La 27 de ani (!) de la Revolutie. In secolul 21. Intr-o democratie. Intr-o tara membra UE.
Dar supriza mare vine din partea noastra, a celor care (inca) mai credem ca binele trebuie sa invinga, ca valorile pe care se bazeaza umanitatea (adevarul, binele, libertatea, dreptatea) trebui aparate si transmise urmasilor nostri, ca viitorul nostru si al copiilor se decide in aceste zile.
Iesim in strada de mai bine de o saptamana, dar pare ca entuziasmul, increderea (si mai ales prezenta in strada) au cam scazut. Am fost 1, am fost 100, am fost 1.000, am fost 500.000. In orice tara ‘normala’, ar fi fost suficient pentru ca un guvern sa isi dea demisia. Dar contextul actual este departe de a fi unul „normal”, asa ca trebuie sa rezistam. Sa ne facem obiceiul de a iesi la proteste in fiecare zi, in fiecare seara, in fiecare pauza de masa (chiar si pentru 5 minute).
Daca acesti indivizi nu pleaca acum, dupa ce jumatate de milion de oameni au iesit in strada, mesajul pe care il trimitem atat „guvernantilor” actuali, cat si celor care vor urma este: „Puteti face orice, indiferent de cati oameni ies in strada”.
Chiar daca simtim ca protestele nu ajuta, merita sa le continuam. Si sa le completam cu alte mijloace de protest (voi reveni cu cateva zeci de propuneri). Ei au de partea lor „legea” (asa cum si-o vor aproba prin ordonante). Dar noi avem de partea noastra dreptatea.
Suntem un popor extraordinar, dar cu un defect major, vizibil atat in viata personala, cat si cea profesionala sau publica: nu ducem lucrurile la bun sfarsit. Ne apucam de sport, ne apucam de diete, ne apucam de proiectul x, proiectul y, dar apare mereu „ceva” – si sutele de scuze cu care ne justificam esecul (la gasit scuze suntem campioni, pentru ca suntem un popor creativ…).
Cum ar fi, macar de acesta data, sa ducem lucrurile la bun sfarsit? Sa fim cei pe care si-i vor aminti toate generatiile care vor urma: EI SUNT CEI CARE AU FACUT CA POVESTILE DESPRE ROMANIA SA NU INCEAPA CU „Ar fi fost odata ca niciodata”.
In alergarile mele matinale trec adesea pe langa un monument dedicat soldatilor americani care au murit in al doilea Razboi Mondial pe teritoriul Romaniei, in luptele contra nazistilor. Pe el scrie „they gave their today for our tomorrow”. Poate ca a venit timpul sa amanam recompensele imediate si sa ii onoram pe cei care s-au jertfit pentru noi, in razboaie, la Revolutie sau in mineriade. Si sa sacrificam macar cateva minute pe zi pentru a protesta.
Daca nu noi, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand? Peste 4 ani s-ar putea sa fie prea tarziu.
#Rezistenta din Bucuresti
Dar, din cate imi povestea fostul meu coleg, Samir era o persoana foarte calma si rabdatoare. Lucra la firma respectiva de cativa ani buni, iar rolul lui era unul singur. Dupa ce firma de recuperare a creantelor epuiza toate mijloacele legale (telefoane, scrisori etc.), Samir mergea vis-a-vis de sediul datornicului, unde statea de dimineata pana seara, manca seminte (nu stiu daca scuipa cojile pe jos sau intr-o punga…) si privea fix spre biroul respectivului. In prima zi, Samir trecea neobservat. In a doua, starnea zambete. In treia, curiozitate. In a patra, devenea enervant. In a cincea, stresant. In a sasea, ingrijorator. In a saptea, infiorator. De regula, nu dura mai mult de 10 zile pana cand debitorul ceda psihic si isi achita datoriile.
Inca de marti seara, cand au inceput protestele, am fost 100% sigur ca vom avea nevoie de multa rabdare. Rezistenta inseamna anduranta, perseverenta. Dar, daca Samir poate, putem si noi.
Ne vedem in piata.
And#Rei
…Pentru ca nu am votat (si, mai ales, pentru ca nu am incurajat oamenii sa faca asta) in ultimii 4-5 ani.
…Pentru ca nu am iesit pana acum in strada, pentru a protesta, desi am 40 de ani.
…Pentru ca am crezut ca timpul rezolva orice si lucrurile se vor indrepta „de la sine”.
…Pentru ca m-am lasat dezinformat si am trait cu impresia ca protestatarii de la Universitate sunt niste boschetari / golani, ca Regele vrea sa se intoarca in Romania pentru a ne vinde tara, etc.
…Pentru ca am crezut in „remanierea clasei politice” (o aud de vreo 20 de ani, dar se schimba doar conducerea partidelor).
…Pentru ca am dat „atentii”, atunci cand „era cazul” (doctori, politisti, functionari etc.).
…Pentru ca eram deranjat de faptul ca romanii din strainatate voteaza („de ce nu au ramas aici, daca ii intereseaza asa mult soarta tarii”…)
…Pentru ca, atunci cand fumam, am aruncat chistoace pe strada.
…Pentru ca, pana ieri, nu cantasem niciodata in intregime imnul Romaniei. Si nu citisem articolul 55 din Constutie.
…Pentru ca, prin prezenta mea in Piata Victoriei, deranjez anumiti conationali. Primul meu gand a fost sa le transmit „Trageti-ma de perciuni!”, dar imi dau seama ca ironiile si jignirile nu sunt solutia optima pentru a pune tara pe fagasul dorit…
Andrei Rosu
1. Accepta starea de nervozitate. Vei fi nelinistit. Toata lumea este asa in zilele de inaintea unei curse, si mai ales in ultimele cateva ore. Lasa-te sa fii. Doar tine-o sub control. De exemplu, redu orice ganduri negative, auto-sabotoare, prin a-ti reaminti ca nu esti aici ca sa castigi neaparat un trofeu. Esti aici sa alergi cu persoane prietenoase si sa te bucuri de tine insuti. Este in regula sa alergi incet – si sa mergi – atunci cand este necesar. Odata ce esti in miscare, fluturii din stomac vor zbura si ei.
2. Alearga o cursa a mintii. Majoritatea starilor de nervozitate de inainte de cursa sunt cauzate de teama de necunoscut. De aceea, vizualizarea repetata din timp a cursei te va linisti. Anticipeaza-ti in minte pasii – trezitul, drumul pana la locatie, alergarea cursei, trecerea liniei de sosire si drumul inapoi spre casa. Anxietatile se vor domoli pe masura ce realizezi ca nu ai nimic de care sa-ti faci griji.
3. Inscrie-te pentru urmatoarea cursa. Sa ai o alta cursa in calendar inainte de a te alinia la start pentru cea curenta iti va oferi o inertie mentala si fizica. Nu recomand concurarea in fiecare week-end, dar o data sau de doua ori pe luna te va menține energizat si provocat.
4. Fa o gluma. Sa impartasesti un ras cu cineva sau cu tine insusi te va ajuta sa uiti acele ganduri enervante si auto-depreciative si te va ajuta in schimb sa te concentrezi pe partea distractiva a participării la cursa. De exemplu, chiar inaintea unei curse, pot sa ma uit la pantofi si sa observ cat de batuti de soarta si murdari arata. Nu ma pot abtine sa nu rad – si starea de nervozitate dispare.
5. Aliniaza-te la locul potrivit. Pentru a evita sa fii calcat in picioare, aliniaza-te cu persoane de acelasi nivel cu tine. Majoritatea curselor au indicatoare de ritm pentru a te ghida, dar atunci cand ai indoieli, aliniaza-te undeva mai in spatele multimii.
6. Controleaza-ti ritmul. Incepe incet si nu te grabi sa accelerezi in primii 2 kilometri. Vei recupera timpul pe masura ce maresti viteza, spre final. Pe traseele deluroase, incearca sa mentii acelasi tipar al respiratiei pe tot parcursul cursei. Cu alte cuvinte, atunci cand alergi in urcare sau in bataia vantului, poti alerga un pic mai incet decat pe teren plat fara vant. De asemenea, poti castiga in viteza pe coborare sau cand alergi cu vantul din spate.
7. Bucura-te de recompense. Cauta si bucura-te de experiențele pozitive. Simte-te mandru ca alergi o cursa la care nu te-ai gandit niciodată ca ai fi destul de curajos pentru a o incerca. Bucura-te de bucuria de a trece linia de sosire. Felicita cateva persoane. Asculta si tine minte afirmatiile inspiratoare si povestile lor nostime.
Pe langa cele sapte ponturi pentru a concura fara griji, poti evita unele greseli din ziua cursei prin a observa aceste 4 „Nu-uri”
#1 Nu te ingrijora in privinta somnului. Atat timp cat ai avut parte de o noapte de somn mediu in ultimele trei zile inaintea unei curse, vei fi in regula. Eu am alergat unele din cele mai bune curse cand nu am dormit deloc cu o seara inainte.
#2 Nu incerca nimic nou. Foloseste ritualul de alimentatie si de incalzire care a functionat pentru tine in alergarile de antrenament si in alte curse. Chiar daca auzi de vreun produs miraculos de performanta, nu-l incerca in ziua cursei. De asemenea, daca iti cumperi pantofi noi la expozitia de inainte de cursa, nu-i purta in ziua cursei – te vei alege cu bataturi sau accidentari.
#3 Nu te mustra de unul singur. Doar simplul fapt de a termina o cursa este o realizare semnificativa. Bucura-te de stralucirea de dupa cursa si incepe sa lucrezi la urmatorul obiectiv in ziua urmatoare.
#4 Nu-ti face capul mare. Este minunat sa te bucuri de o performanta buna. O meriti. Dar nu deveni fixat pe a-ti imbunatati timpul in fiecare cursa. Participarea la competitii ofera multe beneficii in plus pe langa recordurile si trofeele personale.
Fiind un tip total paralel cu tehnica, prima saptamana de relatie cu acest iPhone 4 (sau 4S – nu mai stiu exact) mi s-a parut asemanatoare invatarii limbii chineze. Imi lipseau ‘butoanele’, nu intelegeam cum sa ‘navighez’ prin el, ma enervam de fiecare data cand doream sa introduc in agenda un ‘contact’ nou (de ce trebuia sa introduc mai intai numele persoanei si de abia dupa aceea numarul?!)… si multe altele. Dar, de indata ce m-am obisnuit cu el, lucrurile au devenit extrem de simple. Puteam face poze si filme si sa le postez imediat pe Facebook, puteam descarca si folosi aplicatii de running, de meditatie („Calm” ramane favorita mea), de gatit, de cumparaturi, de turism, de banking s.a.m.d.
Relatia mea cu Apple incepuse, de fapt, in 2006 (anul in care m-am casatorit :)) – cu un iPod Classic (care functioneaza si acum foarte bine :)), iar doi ani mai tarziu cu iPod-uri Shuffle (eu unul verde, Oana unul albastru). Pe unul dintre ele l-am avut la primul meu maraton (la Polul Nord) si l-am folosit pe intreaga durata a ‘chinului’ meu la -40 C, adica vreo 7-8 ore.
In decembrie 2015, odata cu trecerea la antreprenoriat, am decis sa imi reinnoiesc garderoba, facand ‘saltul’ la iPhone 6 si, totodata, investind intr-un MacBook Pro. In prima saptamana am vrut sa il arunc pe geam de (cel putin) 3 ori – noroc ca am doua randuri de geamuri si, pana sa le deschid pe toate, ma razgandeam. De ce? (Aproape) totul era diferit (sau invers) decat la laptopurile si sistemele de operare cu care lucrasem pana atunci. Inclusiv trackpad-ul care inlocuia mouse-ul si care mi-a dat mari batai de cap vreo cateva zile (de unde sa stiu cand trebuie sa folosesc un deget si cand doua sau pe toate?! :)). Acum, nu m-as mai desparti de el pentru nimic in lume – mai ales in intervalul 7 dimineata – 5 dupa-masa cand, practic, este biroul meu mobil. Nu se blocheaza (oricate pagini sau aplicatii as deschide), porneste imediat (in cateva secunde sunt „live„), am zis adio lucrurilor la care oricum nu ma pricepeam (defragmentari, anti-virusi, registry cleaning etc.) si, cel mai important pentru mine, toate fisierele sunt in iCloud si le pot accesa de pe toate device-urile mele Apple.
In luna mai 2016 am cumparat barca de vaslit oceanic (actualmente „Maria”), iar ea a venit echipata si cu un Ipad, incarcat cu o multime de aplicatii necesare (si/sau obligatorii) pentru navigatie, noduri marinaresti, meteo, vant etc. De data aceasta a fost mult mai simplu, pentru ca devenisem un utilizator mai experimentat… 🙂
In fine, in toamna trecuta am decis sa introduc in viata (si garderoba) mea Apple Watch 2, atras de functiile si aplicatiile destinate sportivilor: GPS (care devine activ in maxim 3-4 secunde!), citire puls direct de pe incheietura mainii, rezistent la apa (pana la 50 de metri – sper, totusi, sa nu ajung atat de jos cand voi traversa Atlanticul :)), o multime de sporturi indoor si outdoor pre-setate (alergare inclusiv vaslit), integrare cu Health App (astfel ca am un istoric al tuturor activitatilor zilnice, inclusiv urcatul pe scari sau statul in picioare) si baterie suficienta pentru a termina un maraton sau un antrenament lung de vaslit. Mi-a placut foarte mult si faptul ca pot schimba cu usurinta (un simplu click) cureaua ceasului (si, astfel, transform un ceas sport intr-unul pe care il pot purta la costum). Si faptul ca imi aminteste sa ma ridic, atunci cand observa ca stau prea mult (asta mi se intampla in general cand sunt la intalniri sau cand calatoresc cu masina, dar poate fi util pentru cei care lucreaza la birou stand pe scaun). Si aplicatia Breathe, care ma „obliga” sa respir profund la anumite intervale de timp. Si faptul ca pot vorbi sau face poze cu ajutorul lui. Sau ca pot asculta muzica direct din el, sincronizandu-l cu castile Powerbeats (imi doream niste casti fara fir de pe vremea cand aveam 14 ani si ascultam casetele cu Walkman-ul :)).
De ce am scris toate acestea? Mi se intampla foarte rar (cred ca este pentru prima data, pe acest blog) sa postez review-uri despre produse sau servicii. Dar, incepand din octombrie 2016, eu si Apple ne-am ‘oficializat relatia‘. In prima faza, am sustinut turneul E timpul sa iti descoperi super-puterile, prin cateva dintre locatiile iStyle (Apple Premium Reseller) din Romania. Apoi, am organizat webinarii. Si, in prezent, lucram (impreuna cu ‘magicienii’ de la mReady) la o aplicatie de sport, integrata perfect cu iPhone si Apple Watch, care sa sustina antrenamentele alergatorilor inrolati in programul 42kRosu – de la canapea la maraton, in 4 luni. Ea va fi disponibila in App Store peste cateva saptamani (voi reveni cu detalii).
Ca si in cazul celorlalte parteneriate pe care le am (majoritatea incepute in 2010-2011), sper ca si acesta sa fie unul de durata – la fel de longeviv ca produsele Apple pe care le-am cumparat pana acum!
Cu multumiri, recunostinta si incredere in viitor,
Andrei Rosu
*
Foto: iStyle / Rares Vasilica
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!