Pentru ca singurul calculator disponibil in internet cafe-ul din tabara de refugiati este aproape praf (in editorul blogului vad doar jumatate de ecran, deci scriu cam in blind…:)). Pe scurt, azi …

…am baut ceai dupa ceai dupa ceai dupa ceai…

…am probat echipamentul de concurs si am facut cateva sprinturi…

…am mai baut niste ceai…

…ne-am pozat cu cativa concurenti din SUA, Polonia, Spania…

…americanului i s-a furat geanta cu acte si bani, in timp ce se poza cu noi (niste copii localnici s-au invartit in jurul nostru…). Ceva imi spune ca printre suspecti ii banuieste si pe romani…:)

…am baut inca 2-3 cesti de ceai…

…gazdele ne-au decorat mainile cu tatuaje traditionale din henna, care sper ca se vor duce pana ajung la birou… 🙂

…am mai baut niste ceai…

…am fost la sedinta tehnica, unde am intalnit participantii la competitia de maine (vreo cateva sute)…

…am pregatit totul pentru maine dimineata (echipament, haine groase pentru dimineata la 6 cand se da adunarea, suplimente, camel back-uri, etc.)

…si, evident, am mai baut ceai!!!

Maine este ziua cea mare, pentru care organizatorii au anuntat caldura mare, posibil 45 de grade…

Va salutam cu caldura si…pe maine!

Am ajuns in Sahara!!

Cu 3 ore intarziere, avionul a aterizat la 5 dimineata pe aeroportul militar din Tindouf, un fel de autogara din cel mai uitat sat din Romania :). Cine se mai plange de aerogara Baneasa…sa stie ca exista si locuri mai hardcore. Cei 2 vamesi militari, aflati in cea mai mare cazatura de aeroport, fumau tigara de la tigara si aplicau vize intr-o relaxare totala…

Pe la ora 6.00 am plecat spre tabara de refugiati Smara, imbarcati in 2 autobuze cum nu am mai vazut la noi din copilarie, iar bagaje incarcate in 2 camioane.

Dupa o ora si jumatate am ajuns la marginea Algeriei, in tabara unde urmeaza sa stam timp de o saptamana.

La 7 si 30 era bezna totala, iar la 7 si 31 lumina ca la noi la pranz. Am fost suficienti de rapizi pentru a fotografia rasaritul… Temperatura a crescut brusc de la 5-6 grade la vreo 15. Dupa 30 de minute am fost luati in primire de gazdele noastre, o familie formata din 10 frati si surori, rude ale presedintelui republicii Saharawi. Deci, va rog, avem pile la nivel inalt… 🙂

Tabara de refugiati este ENORMA, cu mii si mii de case facute din chirpici si corturi haima. Locul in care stam arata mai bine decat ne asteptam. Este ca un fel de grajd, din chirpici, destul de calduros, respectiv racoros (depinde de momentul zilei), foarte incapator pentru cei 5 saci de dormit, 5 geamantane si 2 mese pentru servit mancat si baut ceai. Pe jos si pe pereti sunt covoare.

Terminati de somn, am fost pusi pe picioare instant de 3 serii de ceaiuri si un mic dejun format din paine, unt, gem si lapte UHT… Astfel, am reusit sa ne amanm somnul pana la pranz, cand am cedat si am cazut loviti la datorie (nu inainte de a arbora steagul nostru in mijlocul complexului nostru rezidential 🙂 si de a ne asigura ca se vede din toate directiile… Am fost treziti in jur 14.30, cand ni s-a adus pranzul: banane, mere si SUPA DE CAMILA CU CARTOFI PRAJITI! Si, fireste, inca o repriza de ceai (si cafea). A fost…delicios 🙂

Am stat la povesti cu gazdele noastre, intr-o spaniola-mima-gimnastica aproximativa dar eficienta. Sunt niste oameni EXTRAORDINARI, simpatici, primitori, deschisi la minte (au o mentalitate surprinzator de vest-europeana) si care fac tot posibilul sa iti fie bine. Am primit cadou din partea lor costume traditionale, iar noi i-am cadorisit cu cometice, medicamente, haine, dulciuri, mancare (conserve) etc.

Apoi, am iesit la plimbare, pe Strasse, pentru a proba noile haine. Acestea sunt excelente pentru a ne proteja de soare si caldura (in jur de 30-35 de grade, dar cu vant – ceea ce face destul de suportabila arsita).

Acum o ora ne-am luat kit-ul de concurs si apoi am ajuns la un internet cafe (care arata bestial, ca in seria Mad Max :))

Urmeaza sa ne intoarcem la gazdele noastre, sa mai bem vreo 15 ceaiuri si sa ne culcam.

Maine este ziua nationala a poporului Saharawi si vom participa la diverse evenimente culturale organizate de localnici…

Concluzie: a fost o prima zi ireala. Ne simtim in alta lume, in alta civilizatie, in alta epoca…

Pe curand!

Echipa Sahara

Astazi am avut o zi la fel de superba ca cea de ieri (chiar mai cald!) si am mai vizitat ceea ce ratasem ieri, printre care si Palatul Regal, care este de-a dreptul impresionant…

In Madrid ne-am simtit ca acasa, am auzit vorbindu-se romaneste din 10 in 10 metri. Si am fost mai atenti la buzunare. Ce e si cu prejudecatile astea…:)

Ca sa raman in zona culinara, dupa sushi-ul de ieri, turul de azi s-a incheiat cu o oprire la un local unde se servea paella – cu 9 euro mancai cat doreai 🙂

Am ajuns la aeroport acum cateva minute si am fost reperati cu usurinta de organizatorii maratonului Sahara, datorita tricourilor verzi fluorescente inscriptionate cu numele tarii noastre…

O prima surpriza, oarecum normala pentru aventura in care am intrat: avionul are, deja, 2 ore intarziere, deci vom ajunge in Algeria pe la 4 dimineata. Asta e! Partea buna este ca vom vedea primul nostru rasarit din Sahara…

Nu stim daca vom avea acolo acces la internet – organizatorii au spus ca s-ar putea… Daca nu reusim sa scriem de acolo, revenim cu vesti – bineinteles, bune, la revenirea in Madrid (vinerea viitoare).

Sa ne tineti pumnii!! Multumiiiiiim 🙂

Hasta pronto! de la Echipa romaneasca din Sahara

Am ajuns cu bine, dupa un zbor linistit. Primul lucru care ne-a frapat la Madrid a fost caldura – in jur de 20 de grade (plus).

Orasul mi-a amintit de Buenos Aires si Santiago de Chile, cu bulevarde largi si un stil arhitectural asemanator. O continuare a calatoriei din America de Sud…

Totusi, orasul este mai cosmopolit (adica plin de romani :)), dar la fel de plin de viata. Terase pline de oameni. Stil de viata relaxat. Pranzul se ia pe la 14.30-15.00 (am inteles ca spaniolii nu sunt prea matinali si ajuing la micul dejun de abia pe la 10…).

Tot felul de artisti ambulanti care isi castiga existenta facand pe statuile sau imbracandu-se in diverse personaje din desene animate sau filme artistice (Omul Invizibil,  Star Wars etc.), inghetata delicioasa la fiecare colt de strada (nu m-am putut abtine!), oameni stand pe marginea fantanilor arteziene sau facandu-si siesta prin parcuri…

Nu am mancat paella (dar o avem maine in program), pentru ca am gasit un loc in care puteai manca oricat sushi doreai, la pretul pe care il platesti, de regula, in Bucuresti pentru 2-3 bucati…

Taximetristul care ne-a dus de la aeroport la hotel a facut armata in Algeria, chiar in zona in care vom merge noi, si ne-a mai povestit despre ospitalitatea extraordinara a populatiei Saharawi.

Am profitat de vremea excelenta pentru a vizita centrul orasului, inclusiv muzeul Prado – unde, spre norocul nostru, nu am platit intrarea (intre orele 18 si 20 accesul este gratuit), asa ca am investit banii economisiti in cateva pungi cu bomboane pentru copiii Saharawi 🙂

Cam asta a fost ziua de azi. Maine vedem Palatul Regal si ne mai invartim prin oras, iar la ora 19.00 plecam spre aeroport. La ora 20.00 ne intalnim cu organizatorii, iar 3 ore mai tarziu plecam spre Algeria, unde vom sosi in jur de 2 dimineata si vom fi repartizati la gazdele noastre.

Pe curand!!!

Pregatirile sunt incheiate, asteptarea a luat sfarsit, plecam spre Madrid. Toata echipa a ajuns la timp la aeroport (nu va speriati, suntem toti 5, dar Elu s-a sacrificat pentru a face poza …).

Revenim cu info cand ajungem in capitala Spaniei, punctul intermediar al calatoriei noastre.

Pe curand!!!

Echipa Sahara

Joi dimineata plecam si ne-am intalnit aseara pentru a pune la punct ultimele detalii.

Pe masura ce se apropie ziua plecarii, cresc tot mai mult emotiile. Fluturasii in stomac sunt cauzati nu atat de situatia instabila din zona sau de ‘oceanul’ de necunoscute in care vom inota, cat de intalnirea cu Sahara si cu cea mai veche tabara de refugiati din lume.

Focus-ul a fost pe bagaj, am revizuit cu totii lista item-urilor pe care le luam la noi – incercand sa ‘minimizam la maxim’ si sa ne incadram in limita de 20 de kilograme impusa de organizatori.

De asemenea, ne-am cristalizat obiectivele – atat cele personale cat si cele de echipa, pentru a ne asigura ca ‘mergem’ in aceeasi directie si suntem 5 lideri care isi ajuta, inspira si motiveaza coechipierii (suna corporatist, dar este oarecum normal, avand in vedere ocupatia fiecaruia dintre noi :))

Personal, merg in Sahara pentru a atinge urmatoarele obiective:

Obiectivele echipei noastre sunt:

1. sa terminam cu totii maratonul

2. sa ne intoarcem in tara sanatosi

3. sa ne reprezentam cu mandrie tara, sa lasam o impresie excelenta gazdelor, organizatorilor si celorlalti alergatori

4. sa donam si sa ii invatam pe localnici lucruri care sa le foloseasca

5. sa invatam de la localnici tehnici de supravietuire in desert 🙂

Cei care sunt curiosi, pot afla lucruri interesante depre situatia populatiei Saharawi.

Revenim cu stiri si poze din punctul de escala al calatoriei noastre – Madrid…

Assalaam Alaikum!

PS – La multi ani Alex, tati te iubeste muuuult!!! (fiul meu implineste azi 2 ani si jumatate si m-a rugat sa ii aduc din Sahara o camila :))

Suntem in grafic. Am reusit sa participam la (aproape) toate antrenamentele planificate in comun. Ne simtim pregatiti pentru cea mai calduroasa experienta din viata noastra…

Fiecare si-a finalizat check-list-ul de bagaje. Spre bucuria noastra, am gasit la Decathlon cam tot ce aveam nevoie, mai putin cateva produse ‘specializate’ pentru alergat / stat in desert (gaitors, papuci si ochelari speciali, sapca tip ‘legionar’, buff, pompa de venin – asta o sa imi foloseasca si la excursiile printre viperele din Retezat :), oglinda de semnalizat – etc.) pe care le-am comandat pe site-ul ‘boutique’-ului oficial al Marathon des Sables. Evident, Romania nu apare in scroll-ul cu tari (am trimis adresa separat, prin sectiunea de contact), dar m-am obisnuit :). Totusi, mica neplacere a fost compensata prin sosirea extrem de rapida (3 zile) a coletului nostru…

Cei care vor sa alerge in desert si sa evite batai de cap atunci cand isi vor face valiza, se pot inspira din lista mea cu bagajul pentru Maratonul Sahara 2011.

Revenind la echipa noastra, singura ‘necunoscuta’ in ecuatia maratonului ramane strategia pe care o vom alege: de a incerca fiecare sa obtina un timp cat mai bun sau de a alerga impreuna de la start la finish… 🙂

Daca pana anul trecut imi permiteam ‘luxul’ de a pregati fiecare maraton pe rand (iarna Polul Nord si Antarctica, vara Australia, Chile si Istanbul), anul acesta combin antrenamentele pentru a putea face fata urmatoarelor competitii. Acestea se desfasoara in conditii extrem de diferite (cald, frig, altitudine etc.) si se succed la intervale de timp foarte mici (2-3 saptamani).

Pregatirea nu include doar obisnuirea organismului cu o anumita temperatura, ci si testarea echipamentului folosit – de alergare, de dormit etc.

Peste 3 luni voi alerga maratonul Everest, competitie care detine recordul mondial de altitudine – 5356 m. Aclimatizarea va dura 10 zile, timp in care vom urca de la Lukla (cel mai periculos aeroport din lume :() la Everest Base Camp, unde vom dormi in corturi, temperatura in timpul noptii scazand mult sub 0. Din acest motiv, m-am gandit ca mi-ar prinde bine sa repet experientele de la Polul Nord si Antarctica si sa mai petrec din cand in cand cate o noapte la rece (NU la racoare :)), ca de exemplu iarna la munte…

In acest weekend m-am alaturat unui grup de colegi care vor merge in vara pe Elbrus si, pana atunci, se pregatesc intens prin muntii autohtoni si prin Bulgaria. Impreuna cu 2 ghizi (bulgari :)), am fost in total 11 si am ales ca destinatie Iezer-Papusa.

Vremea a fost foarte buna (totusi, un pic cam cald in timpul zilei). Sambata noaptea am petrecut-o la refugiul Iezer – unii dintre noi in cort, unii in refugiu. Eu am preferat refugiul, din 2 motive: pentru ca unul dintre corturile noastre a fost luat de vant (nu radeti, se intampla si la case mai mari :)) si pentru ca in refugiu era mult mai frig decat afara (-12 versus -5). Am ‘impartit’ refugiul cu alte 2 grupuri de turisti, unul dintre ei fiind format din cativa pasionati de ski de tura.

A doua zi, temperatura a crescut foarte mult (+ 7-8 grade C) si vantul s-a intetit, motiv pentru care ghizii nostri au luat decizia de a nu ataca varful ci de a ne intoarce la cabana Voina, pe un drum de creasta care trece prin Crucea Ateneului. Temerile lor privind avalansele mi s-au parut exagerate si am fost cam bosumflat, pentru ca am ratat sansa de a completa lista celor 12 ‘optmiari’ ai Romaniei (varfurile peste 2.500 de metri)…  [intre timp, am aflat ca geografia mea nu e prea buna si vf. Iezer are cativa zeci de metri sub 2.500, deci tragedia nu este asa de mare… – multumesc pentru remarca, Radu :)]

Dar decizia lor a fost una buna, pentru ca ieri a fost zi de avalanse, cei care au ‘experimentat-o’ pe cea din Iezer fiind chiar schiorii de tura cu care am impartit refugiul. Din fericire pentru ei (si, probabil, din pacate pentru realizatorii programelor de stiri TV…), au scapat nevatamati – vezi stirea AICI.

Asadar, totul e bine cand se termina cu bine, dar am mai invatat o lectie: e bine sa ai incredere in ghizi…

Vesse & Iavor, va suntem recunoscatori! 🙂

PS – Sorin, multumesc mult pentru poze 🙂

In Tunisia, Algeria, Egipt si Yemen sunt lupte de strada, in Iordania, regele a demis guvernul ca urmare a protestelor de strada…

Maratonul Sahara (Algeria – 28 februarie) si ultra-maratonul de la Marea Moarta (Iordania – 8 aprilie) par a face parte – in contextul actual – din ciclul ‘tara arde si baba se piaptana’ 🙂

Sa speram ca situatia se va stabiliza in urmatoarele saptamani (nu de altceva, dar deja mi-am platit transportul, cazarea, inscrierea etc.) si ca voi alerga, nu voi fugi…

Doamne / Allah ajuta!

Organizatorii semi-maratonului au postat AICI rezultatele concursului de duminica.

Bucurie mare pentru Cool Cats si Vanilla Ice: nu am iesit ultimii!!! 🙂

Mai mult – eu, Mihaela si Ioana (Cool Cats sau mai degraba „Pisicile degerate”) am fost foarte aproape de podium (locul 4) la stafeta-mixt, cu un timp de 2 ore si 5 minute (un timp foarte bun, tinand cont de conditiile de alergare si de faptul ca Ioana s-a aflat la prima ei alergare de 21 de km).

Ne-au despartit doar cateva zeci de secunde de locul 3, dar ne vom lua revansa la anul… 🙂

Sau, cine stie, poate se repeta povestea de la Mamaia Corporate Challenge 2010 si vom avea o surpriza placuta :)))

Vanilla Ice (Dia, Leti, Elu) nu a fortat prea mult (2h 18m), se conserva pentru urmatoarea competitie :).

In rest… ne antrenam de zor pentru Sahara. Au mai ramas doar 3 saptamani pana plecam.

In urmatoarele weekend-uri avem planificate cateva antrenamente la munte si o ultima excursie la Decathlon si la Himalya pentru o ‘actualizare’ a bagajelor.

Pe curand!

Echipa Sahara