Astazi am avut o zi la fel de superba ca cea de ieri (chiar mai cald!) si am mai vizitat ceea ce ratasem ieri, printre care si Palatul Regal, care este de-a dreptul impresionant…

In Madrid ne-am simtit ca acasa, am auzit vorbindu-se romaneste din 10 in 10 metri. Si am fost mai atenti la buzunare. Ce e si cu prejudecatile astea…:)

Ca sa raman in zona culinara, dupa sushi-ul de ieri, turul de azi s-a incheiat cu o oprire la un local unde se servea paella – cu 9 euro mancai cat doreai 🙂

Am ajuns la aeroport acum cateva minute si am fost reperati cu usurinta de organizatorii maratonului Sahara, datorita tricourilor verzi fluorescente inscriptionate cu numele tarii noastre…

O prima surpriza, oarecum normala pentru aventura in care am intrat: avionul are, deja, 2 ore intarziere, deci vom ajunge in Algeria pe la 4 dimineata. Asta e! Partea buna este ca vom vedea primul nostru rasarit din Sahara…

Nu stim daca vom avea acolo acces la internet – organizatorii au spus ca s-ar putea… Daca nu reusim sa scriem de acolo, revenim cu vesti – bineinteles, bune, la revenirea in Madrid (vinerea viitoare).

Sa ne tineti pumnii!! Multumiiiiiim 🙂

Hasta pronto! de la Echipa romaneasca din Sahara

Am ajuns cu bine, dupa un zbor linistit. Primul lucru care ne-a frapat la Madrid a fost caldura – in jur de 20 de grade (plus).

Orasul mi-a amintit de Buenos Aires si Santiago de Chile, cu bulevarde largi si un stil arhitectural asemanator. O continuare a calatoriei din America de Sud…

Totusi, orasul este mai cosmopolit (adica plin de romani :)), dar la fel de plin de viata. Terase pline de oameni. Stil de viata relaxat. Pranzul se ia pe la 14.30-15.00 (am inteles ca spaniolii nu sunt prea matinali si ajuing la micul dejun de abia pe la 10…).

Tot felul de artisti ambulanti care isi castiga existenta facand pe statuile sau imbracandu-se in diverse personaje din desene animate sau filme artistice (Omul Invizibil,  Star Wars etc.), inghetata delicioasa la fiecare colt de strada (nu m-am putut abtine!), oameni stand pe marginea fantanilor arteziene sau facandu-si siesta prin parcuri…

Nu am mancat paella (dar o avem maine in program), pentru ca am gasit un loc in care puteai manca oricat sushi doreai, la pretul pe care il platesti, de regula, in Bucuresti pentru 2-3 bucati…

Taximetristul care ne-a dus de la aeroport la hotel a facut armata in Algeria, chiar in zona in care vom merge noi, si ne-a mai povestit despre ospitalitatea extraordinara a populatiei Saharawi.

Am profitat de vremea excelenta pentru a vizita centrul orasului, inclusiv muzeul Prado – unde, spre norocul nostru, nu am platit intrarea (intre orele 18 si 20 accesul este gratuit), asa ca am investit banii economisiti in cateva pungi cu bomboane pentru copiii Saharawi 🙂

Cam asta a fost ziua de azi. Maine vedem Palatul Regal si ne mai invartim prin oras, iar la ora 19.00 plecam spre aeroport. La ora 20.00 ne intalnim cu organizatorii, iar 3 ore mai tarziu plecam spre Algeria, unde vom sosi in jur de 2 dimineata si vom fi repartizati la gazdele noastre.

Pe curand!!!

Joi dimineata plecam si ne-am intalnit aseara pentru a pune la punct ultimele detalii.

Pe masura ce se apropie ziua plecarii, cresc tot mai mult emotiile. Fluturasii in stomac sunt cauzati nu atat de situatia instabila din zona sau de ‘oceanul’ de necunoscute in care vom inota, cat de intalnirea cu Sahara si cu cea mai veche tabara de refugiati din lume.

Focus-ul a fost pe bagaj, am revizuit cu totii lista item-urilor pe care le luam la noi – incercand sa ‘minimizam la maxim’ si sa ne incadram in limita de 20 de kilograme impusa de organizatori.

De asemenea, ne-am cristalizat obiectivele – atat cele personale cat si cele de echipa, pentru a ne asigura ca ‘mergem’ in aceeasi directie si suntem 5 lideri care isi ajuta, inspira si motiveaza coechipierii (suna corporatist, dar este oarecum normal, avand in vedere ocupatia fiecaruia dintre noi :))

Personal, merg in Sahara pentru a atinge urmatoarele obiective:

Obiectivele echipei noastre sunt:

1. sa terminam cu totii maratonul

2. sa ne intoarcem in tara sanatosi

3. sa ne reprezentam cu mandrie tara, sa lasam o impresie excelenta gazdelor, organizatorilor si celorlalti alergatori

4. sa donam si sa ii invatam pe localnici lucruri care sa le foloseasca

5. sa invatam de la localnici tehnici de supravietuire in desert 🙂

Cei care sunt curiosi, pot afla lucruri interesante depre situatia populatiei Saharawi.

Revenim cu stiri si poze din punctul de escala al calatoriei noastre – Madrid…

Assalaam Alaikum!

PS – La multi ani Alex, tati te iubeste muuuult!!! (fiul meu implineste azi 2 ani si jumatate si m-a rugat sa ii aduc din Sahara o camila :))

Suntem in grafic. Am reusit sa participam la (aproape) toate antrenamentele planificate in comun. Ne simtim pregatiti pentru cea mai calduroasa experienta din viata noastra…

Fiecare si-a finalizat check-list-ul de bagaje. Spre bucuria noastra, am gasit la Decathlon cam tot ce aveam nevoie, mai putin cateva produse ‘specializate’ pentru alergat / stat in desert (gaitors, papuci si ochelari speciali, sapca tip ‘legionar’, buff, pompa de venin – asta o sa imi foloseasca si la excursiile printre viperele din Retezat :), oglinda de semnalizat – etc.) pe care le-am comandat pe site-ul ‘boutique’-ului oficial al Marathon des Sables. Evident, Romania nu apare in scroll-ul cu tari (am trimis adresa separat, prin sectiunea de contact), dar m-am obisnuit :). Totusi, mica neplacere a fost compensata prin sosirea extrem de rapida (3 zile) a coletului nostru…

Cei care vor sa alerge in desert si sa evite batai de cap atunci cand isi vor face valiza, se pot inspira din lista mea cu bagajul pentru Maratonul Sahara 2011.

Revenind la echipa noastra, singura ‘necunoscuta’ in ecuatia maratonului ramane strategia pe care o vom alege: de a incerca fiecare sa obtina un timp cat mai bun sau de a alerga impreuna de la start la finish… 🙂

In Tunisia, Algeria, Egipt si Yemen sunt lupte de strada, in Iordania, regele a demis guvernul ca urmare a protestelor de strada…

Maratonul Sahara (Algeria – 28 februarie) si ultra-maratonul de la Marea Moarta (Iordania – 8 aprilie) par a face parte – in contextul actual – din ciclul ‘tara arde si baba se piaptana’ 🙂

Sa speram ca situatia se va stabiliza in urmatoarele saptamani (nu de altceva, dar deja mi-am platit transportul, cazarea, inscrierea etc.) si ca voi alerga, nu voi fugi…

Doamne / Allah ajuta!

In urma cu aproape 3 luni am dat un anunt pe acest blog, prin care imi invitam conationalii sa alergam impreuna la maratonul din Sahara. Au urmat schimburi de e-mail-uri, telefoane, intalniri, inscrieri, antrenamente comune si…ne-am strans de o echipa!! Ma bucur ENORM ca nu voi mai alerga singur la un maraton extrem. De aceasta data, vom fi 1..2..3..4..5 romani!!

Primul care mi s-a alaturat a fost Emanuil Rednic („Elu”). Ne-am cunoscut prin intermediul fundatiei HOSPICE, pentru care Elu este voluntar. Promotor activ al clubului de miscare pentru sanatate, Elu a slabit 40 (!) de kilograme, doneaza frecvent sange, lucreaza in domeniul consultantei IT si, ca second job, antrenor de spinning la unul dintre cele mai bune cluburi de fitness din capitala (asta da metamorfoza!!).  Este cel mai ‘vechi’ alergator dintre noi, antecedentele lui incluzand 2 maratoane (2009 Bucuresti, 2010 Paris) si 2 semi-maratoane (2008, 2010) la Bucuresti. In prezent cauta sponsori pentru a participa la maratonul de la Polul Nord si pentru a reusi o noua premiera romaneasca: maraton de la +40 la -40 in mai putin de 40 de zile!

A urmat apoi colega mea de serviciu Mihaela Bafani, despre care citisem pe intranet-ul multinationalei din care fac parte ca tocmai alergase primul maraton din viata ei, cel de la New York. I-am trimis un mail, am intrebat-o daca vrea sa vina in Sahara si, spre bucuria mea, a raspuns afirmativ aproape instant. Ideea i s-a parut foarte interesanta si de abia dupa ce a dat ok-ul s-a interesat despre ce presupune acest maraton… 🙂

Diana Ionescu (Dia) este, ca si mine, membru al grupului Traiesc Sanatos (LinkedIn). In viata ‘reala’, este consultant in domeniul auditului la una dintre companiile care mi-au sustinut participarile la maratonul de la Polul Nord si la cel din Antarctica. Pe aceste ‘filiere’ a aflat de invitatia mea si i-a dat curs pentru ca „e o experienta pe care cel mai probabil o ai o singura data in viata si care te face sa te dezvolti enorm in plan personal…” A inceput sa alerge in iulie 2010 si are in CV un semi-maraton la Amsterdam.

Ultima sosita in echipa (dar nu cea din urma :)) este Letitia Exner (Leti), o prietena foarte buna si fosta colega a Dianei, actualmente ‘concurenta’ a mea si a Mihaelei din sectorul financiar-bancar :). Ca si noi 4, Leti alearga de putin timp, dar a reusit sa termine in 2010 semi-maratonul de la Viena. Atat ea cat si Diana vor alerga in Sahara primul maraton din viata lor! Asa ca… sa nu mai spuneti ca debutul meu la Polul Nord a fost o nebunie :). Un alt lucru in comun: ca si Dia si subsemnatul, Leti nu exceleaza in zona ‘tehnica’, asa ca o sa mai dureze un pic pana isi va actualiza blogul… 🙂

Cam astia am fi noi 5…pe scurt. Pe 24 februarie plecam spre Tindouf (Algeria), via Madrid, de un de vom reveni pe 5 martie. De la inceputul anului ne antrenam „in formula completa” si vom avea un prim test competitional la semimaratonul GERAR din 30 ianuarie.

Desi suntem o echipa tanara (o medie de varsta de 20…si ceva pe care o stric eu :)) si fara experienta ca alergatori (niciunul dintre noi nu are background de sportiv profesionist), suntem siguri ca vom reusi sa terminam maratonul din Sahara. Sa ne tineti pumnii, promitem ca trecem de 5 ori tricolorul pe sub linia de finish!

Andrei, Mihaela, Leti, Dia & Elu – Echipa romaneasca pentru maratonul Sahara 2011

Pentru ca maratonul Sahara si maratonul Everest bat la usa si, in plus, impun o pregatire logistica mult mai amanuntita decat o alergare la un maraton de oras, am cautat sprijin de la romani care au mai fost in acele zone. Primul ‘vizat’ a fost Paul Dicu, instructorul de arte martiale al trupelor DIAS din Constanta care a participat la editia de anul trecut a maratonului din desertul algerian.

Paul este un mare iubitor de nisip si dune, iar anul acesta va ‘recidiva’, alergand la una dintre cele mai dure competitii din desert, un multi-stage ultra de aproape 250 de km – MDS Marathon des Sables (Maroc).  Ce ma bucur, pentru ca am de la cine sa aflu informatii (din nou :)), daca voi participa si eu la o editie viitoare!

Pentru ca ne despart vreo 240 de km (ar fi un antrenament bun pentru MDS :)), dialogul nostru a avut loc via e-mail / telefon.

Impreuna cu colegii de echipa din ‘lotul Sahara’, am pregatit o lista cu intrebari pentru Paul. Puteti gasi aici MINI-INTERVIUL. O sa aflati de ce trebuie sa scuturati bine adidasii inainte de a ii pune in picioare… (nu, nu e vorba de nisip :)).

De abia astept sa il cunosc personal, iar semi-maratonul GERAR va fi o ocazie excelenta, pentru ca vom fi acolo amandoi 🙂

Multumim, Paul!

Echipa Sahara

Prima saptamana a anului a fost foarte ‘fructuoasa’ pentru planurile mele, in sensul ca: mi-am structurat proiectele de la serviciu pentru primele 2 trimestre din 2011; am reusit sa finalizez agenda urmatorului proiect de alergari si am comunicat-o sponsorilor / partenerilor cu care am colaborat pana acum; m-am inscris la Eco-Trail de Paris, Dead Sea Ultra si Two Oceans Mutual Ultra; am reusit sa vorbesc cu 3 alergatori romani pe care ii simptatizez si pe care ii ‘alergam’ 🙂 de ceva timp – o sa revin cu detalii despre acest subiect, pentru ca am aflat lucruri foarte  interesante si practice pentru urmatoarele competitii (in special cele din Sahara si Everest).

Am aflat, de exemplu (multumesc Paul!), ca la competitia din Algeria (Sahara Marathon) nu pot participa cu actualul pasaport, pentru ca voi fi oprit la granita! Algeria, ca si alte tari (Libia, Sudan, Somalia, Arabia Saudita, Yemen, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iran, Pakistan, Bangladesh, Malaezia si Brunei) refuza sa acorde viza turistilor care au in pasaport stampila de intrare in Israel.

Si cum anul trecut am facut un scurt pelerinaj in Tara Sfanta (a propos, merita sa mergeti, este o tara SUPERBA!)…acum trebuie sa solicit emiterea unui pasaport simplu temporar 🙁 …pe care trebuie sa il returnez autoritatilor romane inainte de a pleca in SUA / Canada (actualul pasaport, care are si cele 2 vize, trebuie sa ramana in ‘custodia’ statului roman pe perioada folosirii celui temporar)… si rocada va continua de fiecare data cand voi calatori  catre destinatiile mentionate mai sus… 🙁  

Oricum, bine ca am aflat la timp si nu voi rata maratonul din Sahara. Cum ar fi fost sa zbor pana acolo si sa ma trimita inapoi?! Cred ca as fi fost deprimat o saptamana 🙂

Sper sa va foloseasca informatia si sa nu ratati vreo vacanta pentru o chestie absurda ca asta…

PS – La multi ani, Oana!! La multi ani Ion!!

In loc de introducere: zeci de italieni, zeci de spanioli, zeci de nemti, zeci de englezi, zeci de americani, zeci de multi altii si (accidental) un… roman. Cam asa arata, de regula, ‘tabloul’ de participanti al oricarui maraton international (din afara Romaniei).

Si acum, revenind la motivul pentru care scriu aceste randuri.

TEDx s-a terminat, Chile si Antarctica bat la usa, iar competitiile din 2011 vor incepe pentru mine cu un maraton pe continentul african. Maratonul Sahara va avea loc in Algeria, pe 28 februarie. Particularitatea acestui maraton consta (si) in faptul ca organizatorii sustin cauza refugiatilor Saharawi. Recunosc ca nu stiu foarte multe despre istoricul lor, dar am de gand sa aflu, mai ales ca toti concurentii vor fi cazati in perioada 25 februarie – 4 martie 2011 la familiile de refugiati.

Uitandu-ma pe istoricul acestei competitii, la listele cu concurenti, am vazut ca exista 2 alergatori romani care au participat la acest maraton (Marian Chiriac in 2007 si Paul Dicu in 2010) si m-am gandit sa fac apel la cititorii acestui blog pentru a ajuta tarisoara noastra sa inregistreze o premiera:  pentru prima data, romanii sa nu fie ‘unicat’ la acesta competitie, ci sa participe ‘in bloc’, sa se vorbeasca despre grupul de romani de la Sahara Marathon 2011…

De ce ar vrea cineva sa participe la acest maraton? Habar nu am care ar putea fi motivul tau :). Personal, il gasesc interesant pentru ca:

– alerg in desert (si vreau sa vad dune :))

– voi sta intr-o tabara de refugiati (ceea ce nu am mai facut pana acum)

– voi avea ocazia sa imi testez limitele si la temperaturi inalte (40 C), sunt convins ca va fi mai greu decat la Polul Nord sau Antarctica

– imi voi face (cu siguranta) noi prieteni

– ma va pregati pentru ‘Everest’-ul amatorilor de alergari „hot” – cursa de 243 de km din desertul saharian, Marathon des Sables (martie-aprilie 2012).

– am ocazia de a imbunatati recordul romanesc de la aceasta competitie (5h 13m, stabilit in 2007 de un ‘parintele’ revistei „Alerg” – Marian Chiriac).

– costul participarii este unul foarte decent, comparativ cu alte competitii extreme (900 eur, incluzand avion Madrid – Tindouf – Madrid si cazare 1 saptamana in corturile familiilor de refugiati. La aceasta suma se mai adauga vreo 175 eur avion Bucuresti – Madrid, asigurare medicala si, eventual, 1-2 nopti cazare in Madrid).

In loc de incheiere: daca doresti sa facem echipa pentru acest maraton… CONTACTEAZA-MA :). Eu deja m-am inscris si pot sa iti ofer detalii (deocamdata am primit cateva informatii preliminare – CLICK AICI).

Pe curand!

PS – dau o cerveza la Madrid 🙂

PS’ – sunt fericit: intre timp s-au inscris 2 romani, deci suntem deja un „grupulet” :). Mai asteptam inscrieri!!