Mi-am mai vazut un vis cu ochii: sa ma plimb printre pinguini, in mediul lor natural.
Si nu s-a intamplat in Antarctica, ci in Chile!
Am fost ieri intr-o scurta croaziera pe insula Magdalena, un mediu populat de o colonie uriasa (peste 120.000) de pinguini.
Excursia noastra trebuia sa dureze vreo 6 ore si la 8 seara sa fim inapoi la hotel, dar s-a prelungit cu vreo 5 ore din cauza mareei (ne-a prins refluxul si a trebuit sa asteptam pana creste din nou nivelul apei…).
Ma rog, trecem peste acest aspect. Ideea este ca excursia a meritat din plin, nu ma asteptam sa imi placa atat de mult.
Mai intai de toate, eu si raul de mare suntem destul de buni prieteni, asa ca a trebuit sa bag urgent in mine o pastila de Metoclopramid de indata ce am simtit ca incepe sa mi se rascoleasca stomacul 🙂
Daca in Australia vazusem balene (dar de la distanta destul de mare), de aceasta data am fost mai norocos si, desi nu era inclus in program, am beneficiat de un show cu balene si delfini, care ne-au insotit o buna parte din drum.
Ajunsi pe insula Magdalena, am scapat de vantul iernatic care ne paraliza pe puntea vasului si am plecat la colindat pinguinii…
Nu stiu daca pot explica suficient cat de multi pinguini sunt pe acea insula, dar sper ca imaginile sa fie elocvente in acest sens.
In general, pinguinii au evitat contactul cu noi si pastrau in permanenta 2-3 metri distanta. Eu am fost cel mai norocos din grupul nostru de turisti si am starnit curiozitatea unui pinguin care a tras cu ciocul de geaca mea si de Salomoni 🙂
In rest, aceste animalute mi se par foarte simpatice, sociabile, romantice (am vazut niste scene de mare tandrete intre cuplurile pinguinistice). Cand incep sa comunice intre ei, colonia rasuna ca un stadion cu vuvuzele 🙂
Si cum orice aspect negativ are si parti bune, asteptarea fluxului ne-a dat ocazia sa petrecem mai mult timp cu pinguinii.
As fi luat cu mine vreo 2-3, dar m-am temut sa nu am din nou probleme la granita… 🙂
Cam atat despre pinguini. Urmeaza drumul spre Antarctica. Nu voi avea net, asa ca o sa revin cu vesti de indata ce ma intorc la „civilizatie”.
Pana atunci, sper ca organizatorii maratonului sa posteze pe site-ul lor (via telefon) rezultatele maratonului Antarctic Ice.
Aaaa… sa nu uit:
Pe curand!
PS -La multi ani, tata, te iubesc!! (…si iti multumesc ca mi-ai insuflat pasiunea pentru calatorii :))
drum bun şi… happy feet! 🙂
multumesc mult!! 🙂