Menu
BLOG

La ce este bun planul B.

De cand am intrat in lumea triatloanelor, am descoperit ca exista griji si temeri specifice. Doua dintre acestea se refera la bicicleta: 1. teama de probleme tehnice care ar aparea in timpul unui concurs si m-ar impiedica sa il termin. 2. (la concursurile care se desfasoara in afara granitelor tarii) teama de ratacire / pierdere a bicicletei pe parcursul zborurilor (la maratoaneĀ  nu aveam aceasta grija, pentru ca imi puneam echipamentul in bagajul de mana – lucru mai greu la bicicleta… :)).

Daca la prima dintre ele exista suficiente masuri de precautie (de exemplu sa nu merg la concursuri cu piese uzate – lanturi, cauciucuri, frane etc.) si, in plus, am exersat diverse operatiuni de ‘servisare rapida’ (schimbat de cauciucuri, folosirea presei de lant s.a.m.d.), la a doua nu sunt prea multe de facut – mai ales daca zborul are escale.

M-am inscris la Ironman Tara Galilor inca din octombrie anul trecut, iar biletul de avion a fost luat in ianuarie. Nu exista zbor direct Bucuresti – Cardiff, asa ca m-am orientat catre o varianta destul de accesibila ca orar si ca pret (prin Amsterdam). Pentru ca am bunul obicei de a contacta companiile aeriene cu 1-2 saptamani inainte de plecare, pentru a ma asigura ca totul este ok, am aflat ca zborul de la Amsterdam la Cardiff este super-aglomerat, se face cu un avion „mai mic” si nu mai este loc pentru obiecte de dimensiuni mai mari (cum sunt cutiile cu biciclete). Ca paranteza, stiati ca puteti inchiria din Romania cutii profesionale de transportat biciclete (cu avionul)? Multumim, Aventuria! šŸ™‚

Optiuni: anularea calatoriei (hahaha, ce ‘gluma’ buna :)); cautat alt zbor (si plata unei diferente considerabile de bani, in cazul fericit in care as mai fi gasit vreun loc liber); trimiterea bicicletei prin cargo (pret minim 300 de eur) sau… planul B. AcumĀ  cateva luni, uitandu-ma pe site-ul competitiei, am vazut reclama unei firme care inchiriaza biciclete pentru concurs. Ca o coincidenta, am vazut ca ofera FELT-uri, asa ca m-am gandit sa le dau un mail si sa le cer o oferta. Am aflat ca ofera atat modelul pe care il folosesc (B16), cat si unul mai ‘avansat’ (DA4). Le-am scris ca ‘m-ar putea interesa varianta inchirierii si ca voi reveni cu un mail cu cateva saptamani inainte de concurs’.

Mi-am amintit de acest schimb de mail-uri si am revenit la ei cu o cerere. Din fericire, mai aveau o bicicleta (ultima!) pe masura mea; nu au mai gasit B16, ci ‘doar’ un DA4, dar sper sa ma descurc cu ea. Mi-au promis ca ma ajuta cu ‘ajustatul’ ei, asa ca sper sa fie totul ok. Ca fapt divers, costul inchirierii (in jur de 100 de lire) este asemanator celui al transportului unei biciclete la cala avionului (120-140 eur pentru un drum dus-intors). Bicicleta inchiriata va fi relativ ‘cheala’, asa ca trebuie sa iau la mine pedalele, sistemul de hidratare, ciclocomputerul si saua. Oricum, toate astea incap in bagajul de mana, deci am scapat de teama ratacirii / pierderii bicicletei…

Chiar daca voi ‘calari’ un model de FELT mai evoluat decat cel cu care ma antrenez, raman cu stresul cauzat de sindromul ‘aoleu, ce o sa fac daca nu ma voi intelege cu bicicleta aia noua?!‘. Sper, totusi, ca cele 2 zile pe care le am la dispozitie pentru a ma obisnui cu noua bicicleta sa fie suficiente.

La final, va las cu 2 dintre filmulete pe care le-am vazut de cateva zeci de ori – cam la toate antrenamentele indoor de pe trainer. Deja am invatat pe de rost traseul de bicicleta de la Ironman-ul din Tara Galilor… šŸ™‚

PS – filmul al doilea se termina cu un concurent care isi cere iubita in casatorie. Si ea zice YES! (cred… :)).

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (6)

6 răspunsuri la “La ce este bun planul B.”

  1. Lutyk spune:

    nu gaseti de inchiriat pe aici o bicla precum cea pe care vei concura ca sa te obisnuiesti cu modelul?

  2. Viorel spune:

    Cumplita proba de inot, oricum pare sinistru tot concursul. Minunat filmuletul. Nu stiu ce sa iti urez, cred ca te-ai ocupat tu de toate. šŸ™‚ Niste bafta, eventual!

  3. Pirciclist spune:

    cand eram mic aveam o bicicleta ruseasca de dama. era rosie. am cazut cu ea in sant pana am invatat sa merg. nu pot sa uit eliberarea de adrenalina din secunda premergatoare cazaturilor. intr-o zi mi-a intrat o punga in spite la roata din fata si m-am dat peste cap ca la circ dar nu am patit nimic, am aterizat pe roti. m-am dat jos alb la fata si m-am asezat pe marginea santului unde niste babe radeau in hohote. imi tremurau genunchii. franam doar apasand invers pe pedale, si fiind mititel, nu puteam sta pe sa (sha). bicicleta avea aripi la roti, la lant, avea clopotel, dinam, far, dar am demontat totul intr-un elan minimalist. la prima ploaie am primit noroi si-n gura. parea mai usoara eliberata de anumite componente, incepusem sa franez cu derapaj. moda minimalista a trecut, si in sat au aparut bicilcetele cu inele pe spite, cu retrovizoare, cu presuri la aripi, cu lumini. am vazut unul care avea lumini si in spite, avea un fel de placa metalica care facea contact, montata pe butuc. el le-a pus capac la toate, parea calare pe un pom de craciun. avea o suta de ochiuri de pisica, patru oglinzi, inele cate vrei, presuri cu ochiuri de pisica, trei faruri. am renunat sa ma arunc in asta cand l-am vazut pe ulita. am ramas la minimalism. ca sa par un original. era un tigan care mergea prin sat invers, statea pe ghidon si pedala cu spatele. nici pe asta nu am incercat sa-l imit. intr-o noapte cineva a sarit gardul si ne-a furat bicicleta. s-a zvonit ca erau niste militari in termen, beti. nu am recuperat-o, nici n-am incercat. m-am rugat de tata si mi-a luat alta bicla, una romaneasca cu cadru, de la un magazin obscur din Potigrafu. era facuta din fier moale, cred ca era fier beton. mirosea a vaselina. am sters-o intai de toate. si lantul era moale, daca demaram in tromba, se intindea ca guma de mestecat. l-am uns abundent cu ulei de motor. menajam bicicleta asta noua. umblam ca pe sarma cu ea. intr-o iarna cu nameti de un metru jumate, am plecat pe la patru dimineata cu ea inspre dn1, une o lasam la cineva, ca sa plec cu ocazia la Ploiesti la liceu. eram clasa a zecea. tocmai imi luase tata o geaca de pe Lipscani, cu puf de pinguin. eram mandru, era o geaca cu gluga, culoarea mustarului. era xxl, alta nu gasise, imi ajungea la glezne. dar ma mandream cu ea, si tinea de cald. Imi bagam cartile si alte ustesile prin buzunare. era loc. am recuperat bicicleta dupa ce am revenit din oras, si pe undeva pe un camp, seara pe intuneric, a cazut lantul. am incercat sa-l pun, dar era asa intins ca a mai cazut in cateva randuri. am facut geaca varza, aveam dare de ulei de motor peste tot. acasa tata s-a uitat la mine uluit, si m-a evitat, dar mama m-a abordat direct cu reprosuri din toata gama. am dat vina pe bicicleta si pe xxl. a doua zi, n-am mai gasit bicicleta. s-a zvonit ceva despre niste militari beti, in termen. in zapada erau urme de bocanci. intr-a unspea m-am transferat la Jean Monnet, si veneam la ocazie pe jos. bicicleta mi-a produs prea multa suferinta, am regretat-o mereu dupa ce ma parasea pentru un militar in termen. beat. imi pare bine acum ca armata nu mai e obligatorie, dar e prea tarziu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *