Menu
BLOG

De ce 2014 a fost, pentru mine, cel mai prost an.

virginia

In ultimii ani am dobandit un obicei ”imprumutat” de la oamenii ‘de succes’ din aceasta lume: imi fac bilanturi. La final de zi, de saptamana, de luna, de trimestru, de an. La ce ajuta asta? Sa stiu daca sunt pe drumul cel bun sau daca m-am ‘abatut’ de la calea mea. In primul caz se lasa cu exprimarea recunostintei, in al doilea cu un nou plan de actiune (+ exprimarea recunostintei pentru faptul ca am observat la timp ‘erorile’ :)).

In viata nu este obligatoriu sa avem vreun scop (mic sau maret) – cunosc o multime de oameni care traiesc foarte bine si fara. Dar ajuta sa avem unul. Ne da energie, ne trezeste dis-de-dimineata si ne da sentimentul ca nu am fost cei mai rapizi dintre cateva zeci de milioane de spermatozoizi pentru a toci canapeaua, a manca din tomberoane (junk food), a fugi de realitate cu ajutorul alcoolului sau a somnului si pentru a ne autodistruge prin diverse metode.

A ne gasi un scop poate parea complicat si descurajant; dar am pretentia, de la cei care citesc acest blog, ca – daca nu au facut-o deja – pot da un google search dupa „how to find the purpose of my life” :). Gasiti aici un articol bun pe tema asta.

Dupa ce am iesit din ‘bula’ pe care ne-am construit-o, lucrurile sunt mult mai simple: adio amanari, adio „aoleo, ce-o sa zica lumea despre asta”, adio „am nevoie de motivatie pentru a face asta”. Pur si simplu, suntem ca un tren pus pe sina potrivita. Desigur, opririle in ‘statii’ ne ajuta sa vedem daca ne aflam pe traseul potrivit, pentru ca mai rau decat a merge in directia proasta este a merge in directia proasta cu entuziasm :).

2014 a reprezentat, pentru mine, anul 5 D.C. (dupa canapea :)) si inca 365 de ‘miniaturi’ ale vietii mele. Am realizat cat de multe lucruri s-au intamplat in acest an de abia cand am aruncat un ochi pe pozele salvate in ordine cronologica pe pagina mea din Facebook…

3Sa incep cu familia. Suntem cu totii santosi, voiosi si cu un an mai experimentati. Alex in clasa zero, iar Ema a debutat la gradinita. Eu si Oana am ajuns la 8 ani de casnicie si sper sa sarbatorim aniversarea de 10 ani in Bora-Bora (asa am promis :)). Bineinteles, ar fi grozav sa se organizeze si un maraton in Tahiti in perioada respectiva, ca sa sarbatorim cum se cuvine… Mi-a ramas in minte o mantra dintr-un desen animat (Rio 2 :)): happy wife = happy life :). Nu sunt sotul perfect, dar lucrez (si) la asta…

12In zona de implicare sociala, am contribuit in continuare la proiectele incepute in anii anteriori: Transmaraton (cu aproape jumatate de milion de RON donati in cele 3 editii) si 1000 km Balkan Challenge (eveniment care a depasit 85.000 euro donati pentru cauzele promovate in editiile 2012, 2013, 2014). M-am implicat si in donarea de sange, cauze sociale, medicale, de mediu, adoptie si…alte cateva, atat cat am putut. Am alergat chiar si in pijama pentru a strange fonduri…

wflIn ceea ce priveste blogul pe care il citit in acest moment, el a ajuns la 800.000 de vizitatori (aproape dublu decat la finalul anului trecut) si, in plus, a beneficiat de un nou look – care sper sa va placa :). Il mentin ca domeniu public (deci puteti folosi orice material de aici fara sa imi cereti acordul :)) si, in ciuda catorva critici, voi publica in continuare si traduceri ale unor articole pe care le consider relevante si importante pentru evolutia mea ca sportiv amator si ca om :).

9Anul trecut a insemnat pentru mine si un numar record de participari la concursuri, respectiv 20. Exceptand luna iulie, pe care am dedicat-o exclusiv ‘incarcarii’ pentru Quintuple-ul care urma sa aiba loc 3 luni mai tarziu, bifand cateva ture lungi cu bicicleta (2-300 km / tura), am participat lunar la 1-2 competitii, de diverse grade de dificultate. Uitandu-ma pe calendar, observ ca ‘vedeta’ din 2014 a fost semi-maratonul, terminand vreo 5-6 astfel de curse si consemnand un personal best (1h 29m) la Semimaratonul Bucuresti – desi antrenamentele de viteza nu au reprezentat un focus pentru mine nici in acest an. Chiar daca am ramas ‘virgin’ in ceea ce priveste accidentarile si DNF-urile, anul 2014 a consemnat primul (si, sper, ultimul) meu DSQ, fiind descalificat la triatlonul de la Mamaia pentru ratarea unei ture de alergare de 2.5 km. Sa imi fie invatatura de minte pentru viitor!

birouIn privinta carierei mele nu au existat schimbari notabile – lucrez in continuare la UniCredit Leasing si ma bucur ca am ‘pus umarul’, alaturi de fantasticii mei colegi, la mentinerea companiei in pozitia de lider de piata. Daca va intrebati ce reprezinta poza din stanga – este un dispozitiv pe care mi l-am amenajat la birou pentru a lucra zilnic musculatura membrelor inferioare. Mai am inca o banda elastica pe care o folosesc din ora in ora, cate 5 minute, pentru partea superioara a corpului… 🙂

ciaUn pas esential pe care l-am facut in 2014 a fost lansarea programului de coaching in alergare – C.I.A., care mi-a dat ocazia de a intalni cateva zeci de oameni extraordinari si de a lucra cu ei pentru a descoperi si ‘escalada’ Everest-ul fiecaruia. Anul s-a incheiat pentru CIA cu o conferinta la care au participat absolventii primelor 4 serii, plus Dan Luca (parintele 5 a.m. coaching) si Paul Dicu, „regele desertului”. De asemenea, ne-am scanat cu totii nivelul anti-oxidantilor din organism si am obtinut un scor excelent (dublu fata de media romanilor) – deci avem un stil de viata benefic :). Testimonialele primite de la participanti si numarul constant de inscrieri imi intaresc convingerea ca lansarea programului a fost o idee foarte buna (multumesc Dan Luca si Anne Plesuvescu!).

dinamoLansarea programului CIA, care nu era in plan la inceputul anului 2014, a insemant o reprioritizare a obiectivelor si task-urilor, iar cele care au avut de suferit au fost cartile – nu cele citite, ci cele scrise. Am amanat scrierea ”memoriilor” despre proiectul 7-7-7, dar am continuat lucrul (chiar daca am avut o viteza in minus) la alte doua proiecte: Cod Verde, o colectie de interviuri cu vegetarienii si veganii din Romania, la care lucrez impreuna cu Florin Popa si o carte despre ‘supravietuirea’ in corporatii – avandu-l co-autor pe Dan Luca.

Conferinta TM 28.06.14Chiar daca nu a fost core business-ul meu ci, mai degraba, un hobby, zona de public speaking m-a adus destul des pe scena, dandu-mi ocazia de a imi impartasi povestea si de a inspira – mai ales – corporatisti asemenea subsemnatului :). Din nou, testimonialele arata ca a meritat sa investesc timp si energie in aceasta arie a vietii mele si sper sa continui in aceeasi nota.

uswimAs mai puncta faptul ca, in 2014, am depasit cateva bariere fizice esentiale pentru evolutia mea ca sportiv de anduranta: 20 de kilometri de inot (in cadrul unui eveniment caritabil desfasurat la Izvorani), 900 de km de pedalat si 200 de kilometri de alergare – ambele in cadrul ultratriatlonului Quintuple Virginia. De asemenea, a fost primul an in care am lucrat cu antrenor – disciplina vizata fiind inotul; pana de curand am lucrat cu Gerda Dumitru iar, dupa emigrarea ei – ca instructoare de fitness – intr-o tara araba, am inceput colaborarea cu un antrenor profesionist de origine cubaneza, Flabio Carmona – care pregteste si sportivi de elita precum Ciprian Balanescu (desigur, obiectivele noastre difera :)). Voi reveni cu detalii despre acest subiect.

abu2Am continuat colaborarea cu partenerii mei traditionali (le vedeti bannerele in partea dreapta a blogului) si le sunt recunoscator pentru sprijin. Este reconfortant sa nu ai grija echipamentului, a nutritiei sau a diverselor aspecte logistice si sa te dedici familiei, carierei, antrenamentelor, proiectelor sociale si altor activitati cu valoare adaugata mare :).

Ce urmeaza in 2015?

channel-0332Intr-o singura fraza: sa continui ceea ce am inceput in 2010-2014, adica sa imi extind constant limitele si zona de confort :). La capitolul ”concursuri”, focus-ul meu pentru prima parte a anului va fi ultratriatlonul Arch 2 Arc, pentru care ma antrenez cum nu am facut-o niciodata si pentru care trebuie sa devin un inotator cu un nivel extraordinar de anduranta si cu o tehnica perfecta – avand in vedere ca nu am calitatile fizice ale unui inotator ‘clasic’. Mi-e frica de acest eveniment, motiv pentru care lucrez la cea mai buna versiune de sportiv pe care o pot duce la start, pe 1 iulie 2015 :). Si, daca va fi cazul – in aceasta viata – de vreun DNF, cu siguranta nu va fi Arch 2 Arc… Va promit!

Cronologic, finalul lunii ianuarie ma va gasi in Lanzarote (Spania) pentru un cantonament de inot in ape deschise de 10 zile, sub supravegherea organizatorilor Arch 2 Arc. In cadrul acestui cantonament voi sustine si un test de 6 ore de inotat in ocean. Daca nu il trec, adio participare Arch to Arc! Dar il voi trece (nu degeaba am inghitit atat de mult clor din bazin pana acum :)).

Apoi, ‘clasicele’ semimaratoane de la Brasov si Bucuresti, Wings For Life World Run, Color Run, Transmaraton, 1000 km Blakan Challenge si,daca lucrurile merg bine, un Deca Ultratriatlon. Pentru ca Deca is still my mecca :). Ramane de ales locatia.

Plus antrenamente foarte lungi si intense, majoritatea de la 5 dimineata :).

Cam atat pentru acest an.

Privind in urma, a fost unul excelent – cel mai bun de pana acum. Dar privind spre viitor, 2014 a fost, pentru mine, cel mai prost an… comparativ cu toti cei care vor urma din 2015 incolo.

Va doresc un An Nou excelent, dar mult mai prost decat cei care ii vor urma!

Rosu

 

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (10)

10 răspunsuri la “De ce 2014 a fost, pentru mine, cel mai prost an.”

  1. Adrian Stepan spune:

    Ești extraordinar! Un model pentru toți! Mă bucur enorm să te citesc și să te urmăresc.

  2. Bogdan Mirica spune:

    Scurt si simplu:multumesc Andrei ca existi!

  3. Felicitari pt dedicatia ta!nu inteleg cum poti sa iti faci timp pt atatea obiective…oricum,esti un exemplu si este f important ca sotia te sprijina iar serviciul iti permite aceste deplasari!mult succes in 2015!

  4. Simion spune:

    Andrei – Felicitari si Mult Success in 2015! Vei reusi in tot ceea ce ti-ai propus, plus o sa ai cateva PB-uri! Intre timp, „keep the pace” – asta e mantra mea dupa 34-35km! Onwards!

  5. Robert H. spune:

    Felicitari! Bravo! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *