Menu

Cea mai simpatica alergare de pana acum :)

Postat de Andrei Rosu pe 16 aprilie, 2019

Duminica am participat la prima mea cursa de canicross (nu dispera, iti explic peste cateva randuri ce am inteles ca inseamna acest concept :)) si… mi-a placut muuuult! Asa ca m-am gandit sa scriu despre asta.

Asteptam de ceva timp organizarea unei curse de alergare in Romania la care sa putem participa alaturi de prietenul nostru canin. Si, iata ca a venit! Organizatorii Baneasa Race au decis includerea unei curse de canicross alaturi de cele de 11, respectiv 21 de kilometri. 

Anul trecut, dupa traversarea Atlanticului in barcuta noastra cu vasle, Alex si Ema mi-au amintit de promisiunea facuta inainte de plecare: „tati, tati, ai zis ca ne luam un golden retriver dupa ce te intorci din Antigua!!!”. Promsiunea este promisiune, asa ca ne-am pus pe cautat. O saptamana mai tarziu, prin februarie, intr-o zi de vineri, il aduceam acasa pe „Yogurt”, un puppy de aproape 3 luni. Ca orice vegan care se respecta (si care nu concepe sa strige „iaurt” prin parc) si inspirat de prima pereche de pantofi de alergare in care s-a infipt, pentru rontaiala, „Yogurt”, am facut lobby intens pentru schimbarea numelui in… Hoka. Si toata familia a fost de acord. Ulterior, chiar daca am avut parte de o multime de „Hoka? Ce fetita draguta!” sau de „cum ai zis ca il cheama? Moca? Foca? Coca? Boca? Loca? Joca? Poca? Roca? Toca? etc.” – i-am pastrat numele… 🙂

Cand faci parte dintr-o familie incare se alearga constant si se mananca muuulte legume, fructe si cereale, este cam greu sa devii un caine sedentar, supraponderal si care se hraneste cu alimente facute din animale. Asa ca, in varianta scurta, Hoka a devenit un  caine vegan extrem de activ, capabil sa ne insoteasca in drumetii si la antrenamentele de alergare (varianta lunga este cea cu „criminalule / boule / inconstientule, cum poti sa NU ii dai cainelui carne? Lasa-l pe el sa aleaga! O sa il omori prin infometare etc.” – reactii care nu m-au suprins, pentru ca nu toti au acces la Google si nu toti stiu faptul ca pe aceasta planeta exista sute de mii de caini vegani, pentru care industria de pet food a facut nutritie adecvata, sau ca toti cainii lu’ strabunicu’ se hraneau cu mamaliga, paine, mere, laturi si balegar 🙂 ).

Ok, daca ai ramas cu mine si dupa randurile de mai sus, hai sa trecem la subiect. Ce naiba este canicross-ul? O cursa in care alergi cu cainele. Daca esti pasionat de pedalat sau de schi, ajuta sa stii ca exista si bikejoring, respectiv skijoring. Daca in „afara” acest sport este extrem de popular (exista inclusiv un campionat mondial), in Romania el a ajuns (ca multe altele) ceva mai tarziu (nu cu mult, doar cu vreo 20 de ani :)). Dar important este ca a ajuns!

Antrenament. Dupa ce ne-am asigurat ca Hoka nu are displazie de sold (o conditie care afecteaza frecvent cainii din rasa lui), ca are analize perfecte si ca adora sa alerge, ne-am pus pe treaba. La inceput, plimbari. Apoi, am alternat plimbarile cu mersul rapid. Apoi, mersul rapid cu alergarea usoara. Apoi, alergarea usoara cu alergarea rapida. Si, in fine, alergarea rapida cu sprinturile. Practic, cam tot ceea ce facem si noi, alergatorii. Un fel de „42kRosu – de la canapea la maraton in 4 luni” 🙂

Echipament. Pana acum vreo 3 luni, foloseam o lesa „clasica”. In momentul in care am decis ca Hoka este 100% apt pentru a alerga distante mai lungi (macar o tura de Herastrau – aprox. 6 km), am investit intr-o borseta cu lesa hands free si un ham. Stiam ca nu sunt tocmai accesoriile potrivite pentru un concurs de canicross , dar era suficient pentru antrenamente si pentru a vedea daca Hoka & noi avem o ‘chemare’ catre acest sport. Pe viitor, daca Hoka este cuminte, isi face temele si mananca tot din farfurie, poate primeste un sistem de joring profesional (noi am pus ochii pe asta)…

Nutritie. „Performanta se face in bucatarie” – este valabil nu doar pentru oameni, ci si pentru caini. Daca in primele 3-4 luni de convietuire cu Hoka i-am gatit zilnic diverse alimente ‘permise’  (supe crema, linte, mazare, orez, quinoa, broccoli, cartofi dulci, morcovi, banane, afine etc. plus pudre proteice din plante), am descoperit – cu bucurie – ca exista, si in Romania, magazine care vand branduri de nutritie vegana pentru animale (Yarrah, Purina, Benevo, Green Petfood, V-Dog, Pitti Boris, Lukullus etc.). Dupa ce le-am testat pe toate, ne-am oprit la Yarrah, pentru ca sunt bio, pentru ca au mai multe sortimente si pentru ca ea contine tot ce ii trebuie lui Hoka.

Rase bune pentru canicross. In teorie, poti alerga impreuna cu orice caine, de la unul de rasa pana la unul ‘comunitar’, de la husky pana la cihuahua (cu mentiunea ca nu ai voie sa alergi cu el in buzunar). Totusi, unele rase sunt mai potrivite decat altele pentru alergarea unor distante mai lungi. Poti gasi aici un ghid (retriverii si labradorii sunt buni pentru „long, slow runs” – adica, un fel de ultramaratonisti :))

Cursa de canicross. Dupa o saptamana in care a plouat aproape fara intrerupere, ma asteptam ca potecile din padurea Baneasa sa arate ca in filmele istorice cu batalia de la Calugareni. Mai ales ca noi, participantii de la canicross, urmam sa luam startul in ‘ultimul val’, dupa cei +1.000 de alergatori de la probele individuale. Ca paranteza, as adauga faptul ca ne antrenasem de cateva ori pe traseul cursei, in saptamanile premergatoare evenimentului (pentru a imi reduce sansele de a ne rataci :)), dar niciodata in ‘mlastina’. Din fericire, situatia nu a fost atat de grava. Vremea a fost ideala pentru alergare (12-13 grade, cu nori, dar fara ploaie), atat pentru ‘humanoizi’, cat si pentru prietenii nostri patrupezi.

Desi au fost disponibile 30 de locuri pentru cursa de canicross, la start s-au prezentat doar 20 de alergatori – dar, chiar si asa, cifra mi se pare foarte buna pentru un prim concurs de acest fel. Sunt sigur ca peste 2-3 ani vor fi cateva sute. Toate lucrurile mari au inceputuri discrete… 🙂 

Nu ma pricep prea bine la rasele de caini, dar am observat rapid doi vizsla – o rasa care, alaturi de weimaraner, domina cursele de canicross de pe aceasta planeta. Asa ca ne-am gandit imediat: „wow, ce cursa va fi aici!”. Zic „ne-am” gandit, pentru ca Alex a insistat sa alerge si el impreuna cu noi (le multumesc organizatorilor ca nu l-au oprit pe traseu pe race bandit-ul de 11 ani al familiei noastre :)).

Au inceput sa apara, apoi, o fetita labrador – de care Hoka s-a indragostit imediat -, inca un golden, un bulldog, un caine comunitar (care a castigat la „feminin”, devansand cu o secunda (!) locul 2) etc.

Nu stiu daca vreunul dintre participanti mai participase la o astfel de cursa, dar, la start, aratam ca o gasca simpatica si vesela, dar care nu avea vreo idee despre ce urma sa ne astepte :). Cainii pareau extrem de dornici sa inceapa cursa (sau, mai degraba, sa prinda din urma „valurile” de alergatori care luasera startul cu cateva minute mai devreme).

Primii 3-400 de metri, alergati pe asfalt, au fost un pic haotici, unii dintre caini avand mai multa treaba cu prietenii lor canini decat cu cursa de canicross. Hoka parea sa aiba o singura misiune – sa se invarta in jurul labradoritei :). In acest timp, primul dintre cei doi vizsla se departa tot mai mult si, cateva minute mai tarziu, intra in padure…

Cred ca de abia cand am ajuns si noi in padure, pe o poteca ingusta, pe care nu se puteau trecura mai mult de un caine + un alergator, Hoka si-a „amintit” de ce venise si a inceput sa alerge cu entuziasm, intr-un ritm un pic prea mare fata de ce stiam ca poate ‘duce’. Ca si in cazul oamenilor, adrenalina si entuziasmul din primii 2-3 kilometri ai unei curse te pot face sa alergi mult mai repede decat iti propui si sa iti toarne plumb in picioare in partea a doua a alergarii. Asa ca, pana la primul punct de hidratare (km 4), incarcam sa il temperam pe Hoka si aveam impresia ca incerc sa imblanzesc un cal salbatic 🙂

Dupa o scurta oprire la punctul de hidratare, unde organizatorii aveau pregatite si boluri cu apa pentru caini, alergarea naravasa a lui Hoka s-a transformat intr-un mers rapid (pentru el), respectiv intr-un galop cu limba scoasa (pentru mine) si un „yuuhuuu, ce tareeee!!” (pentru Alex – care imi spunea din 10 in 10 secunde: „hai, tata, ca sa terminam pe podium”; iar eu ii reaminteam cele discutate in zilele anterioare: „la prima cursa, obiectivul principal este sa ne simtim bine, iar cel secundar este sa o terminam”…).

Nu stiu cand au mai trecut inca 3-4 km, timp in care ne intersectam cu alergatorii de la celelalte probe si tipam „atteeentieee, vineee caiiineee!!”, de frica sa nu ne lovim unii de ceilalti sau sa ii agatam cu lesa. La km 7.5 a fost un nou punct de hidratare. Acelasi film ca la precedentul: Hoka – lipa, lipa, doua guri de apa -, iar eu si Alex cate un pahar.

Partea comica a unei curse de canicross alergate cu un caine mascul neobisnuit cu astfel de competitii este ca, tocmai atunci cand intri intr-un ritm decent de alergare, cainele se opreste, brusc, aruncandu-ti o privire nevinovata si… isi marcheaza teritoriul cu un pipi, a carui durata este direct proportionala cu graba ta :).

A urmat finalul, cu podium pentru Hoka (locul 2) la prima lui participare la un concurs de canicross. Si o portie mare de legume mexicane + boabe vegane pentru caini si o conserva din soia, cu legume si afine, de la Yarrah. Si, bineinteles, un masaj (tot pentru Hoka :)), apoi festivitatea de premiere, unde si-a reintalnit marea dragoste (labradorita), care terminase imediat dupa noi… 🙂

Ce urmeaza? Sper sa se mai organizeze in Romania astfel de curse. Pana atunci… continuam sa ne antrenam. Cine stie, poate ajungem si la un campionat mondial, intr-o buna zi….

Si inca ceva: felicitari echipei din spatele Baneasa Race pentru organizarea ireprosabila si pentru ideea de a include canicross-ul pe lista probelor!! 

Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (2)

2 răspunsuri la “Cea mai simpatica alergare de pana acum :)”

  1. Cornelia spune:

    Multumesc pentru articol! Asteptam de mult niste informatii despre cum ai inceput alergarea cu Hoka. Eu astept sa ies la alergat cu labradorita mea, dar stiam ca abia de la 1 an pot sa incep antrenamentul. Ce varsta avea Hoka cand a inceput alergarea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *