Nu stiu ce am patit saptamana asta, dar mi-a revenit cheful de postat pe blog (probabil datorita apropierii toamnei…), fapt care nu poate decat sa ma bucure, pentru ca imi place sa scriu – dar prefer sa o fac doar atunci cand imi vine cate o idee. Cum s-a intamplat si azi dimineata, pe parcursul celor 90 de minute de alergare (a propos, cam 95% din ideile bune – sau mai putin bune – din ultimii 8 ani mi-au venit in timp ce faceam sport :))…
Pentru noi, cei care nu am avut nicio treaba cu sportul pana la o anumita varsta (30-40-80 ani), alergarea schimba cam…tot. Dupa primele saptamani in care iti (sau imi) blestemi zilele („cine naiba m-a pus sa alerg?”, „ce caut eu la ora asta, singur prin parc, slefuind aleile?”, „sa il ia dreaku pe rosu cu programele lui de alergare!” etc.), observi ca lucrurile nu prea mai sunt ca „inainte”. Ai mai multa energie, respiri mult mai bine, te misti mult mai usor, esti mai atent la ce pui in farfurie, citesti articole despre alergare, incepi sa te gandesti ‘cum ar fi daca as participa la un maraton…?’, iar prietenii, familia si vecinii suspecteaza ca te-ai inscris intr-o secta.
Dar tie nu iti pasa, mergi pe drumul tau si, uite asa, trece un an – timp in care ai bifat deja primul tau maraton (si multe alte curse – poate chiar 1-2 ultramaratoane). Si, in plus…
1. Jumatate din garderoba ta este formata din echipament de alergare.
2. Oriunde ai pleca (in delegatie, in vacanta sau pana la coltul strazii), bagajul tau este plin de accesorii de alergare.
3. Prima ta reactie cand intra salariul: ce pantofi de alergare sa imi cumpar?
4. Cum naibii se face ca toate hainele s-au largit, dar pantalonii mi-au intrat la apa?!
5. Spargatorul de nuci.
Probabil ca ai nevoie de vreo 20 de ani de alergare pentru a iti impresiona prietenii la petreceri, spargand nucile intre fesieri, dar un an este suficient pentru a tonifia glutealii (adica, in limbaj popular, sa iti transformi cele doua buci fleoscaite in doi pepeni galbeni… proaspat culesi).
6. Bai, frate, mai schimba subiectul, ca ne-ai exasperat!
Da, vorbesti cam mult despre alergare, beneficiile ei, cursa urmatoare, cursa trecuta etc. Asigura-ti prietenii (daca cei vechi nu au fost inlocuiti deja de unii noi – care alearga) ca va fi mult mai rau peste 5 sau 10 ani!
7. Nu mai stiu unde e farmacia.
Iti amintesti vremurile in care drumurile tale catre / de la birou treceau – invariabil – pe la farmacie? O pastila pentru cap, una pentru stomac, una pentru carcei, una pentru varice, una pentru greturi, una pentru raceala, una pentru gripa, una pentru dor de duca etc.? De cand alergi, nu prea mai treci pe acolo si observi socat ca doamna farmacista, care te stia pe numele mic, ‘nu mai lucreaza aici de vreo 6 luni’…
8. Pleaca de aici cu gretosenia asta!
Doi-trei mici (medii), o ceafa de porc, un bol mare de cartofi prajiti, o portie de papanasi (cu smantana si gem) si o cola (obligatoriu light!) era recompensa ta suprema. Acum, intorci pe dos stomacul colegilor tai de birou cand apari la masa de pranz molfaind ceva verde si ciudat (colegele tale banuiesc ca este broccoli). Da, iti va creste apetitul pentru alimente sanatoase, care sa te ajute sa te refaci rapid dupa efort sau care sa nu iti iasa pe gat inapoi atunci cand decizi sa inlocuiesti somnul-cu-capul-pe-birou cu o alergare in ‘parcul de langa’.
9. Ia-ma usurel, ca nu pot sa te urmaresc!
Colegii se intreaba daca energia ta – tradusa intr-un debit verbal urias si o viteza pe masura – provine de la broccoli, de la alergare sau de la prafurile alea bio pe care le tot pui in apa.
10. Eu plec la mama!
Statisticile care spun ca romanii sunt pe ultimul loc in Europa la 1) durata unui act sexual (in jur de doua minute, dar nu se mentioneaza daca include sau nu preludiul); 2) numarul de acte sexuale pe an – nu te mai reprezinta. Apetitul tau pentru pentru sex a crescut substantial („du bist Vesuvius!„), iar partenerul tau de viata gaseste permanent scuze pentru a pleca de acasa. Sau s-a mutat la parinti. Sau s-a apucat de alergare (si, atunci, problema se muta la vecini, care nu mai suporta zgaltaielile, zgomotele, uralele etc.)
11. Ce e chestia asta cu 4 roti din fata casei?!
Aveai o masina. Dar ea nu te mai ajuta sa „pui kilometri in picioare”. Asa ca a inceput sa cam rugineasca. Si te gandesti sa o vinzi, pentru ca: a) ai facut mai multi kilometri decat ea in ultimele 12 luni. b) iti faci un calcul foarte simplu („Wow, cate perechi de pantofi de alergare as putea sa imi iau, daca o vand!!!”)
12. Iti vinzi TV-ul
Ok, nu ti-ai vandut masina (inca), dar cu televizorul nu prea mai ai ce sa faci. Pentru ca la ora 22.00 dai stingerea, pentru a fi in picioare a doua zi la 5.00 (alergarea de dimineata). Si, oricum, emisiunile lui Capatos nu mai sunt ce erau pe vremuri…
13. Coooomeeeenteeeeezi?!!!!!
PMS, mistretul neprietenos, uraganul Katrina sau vecina-aia-isterica-de-la-etajul-3 sunt mici copii pe langa “tu, fara alergare, 3 zile la rand”. Da, alergarea iti lipseste, ca dusul dupa 3-4 zile de mers pe munte. Si, daca nu o primesti, hormonii tai o iau razna. Si iti vine sa distrugi totul in jurul tau. Dar preferi sa iesi la o alergare…
Concluzie? NU te apuca de alergare. Sau…
Andrei Rosu
Cred ca sunt muuuult mai multe dar unul central este cel al imaginii barbatului sportiv si slabut vs marketing lumberjack biceps fellow. Eu am slabit 10 kg si nu eram gras deloc. Eram…”bine” cum zice toata lumea, acum:
14. Esti bine?
Toata lumea te intreaba mai pe fata sau mai pe ocolite, daca nu cumva ai cancer in ultiuma faza, pentru ca altfel nu se poate sa arati asa…cand mori?
Gras si frumos este atat de adanc infipt in mentalul colectiv incat tu, slab, esti total in afara imaginii de barbat promovat acum de orice brand. La fete/femei este foarte ok, fetele/femeile slabe si un pic fibrate nu pot fi decat apreciate. Barbatii, trebuie sa aiba muschi, adica, stai un pic, nu mori maine? Wow…mai manaca si tu ceva, arati rau…
:))))
cum de ai ghicit?!?
:)))
cam toate mi se potrivesc si mie…
Stii ce ma enerveaza pe mine Andrei ? Am ajuns doar sa-ti citesc mesajele astea ,sa se intample ceva acolo la mansarda(placut de altfel) ….si apoi nimic, nu ma pot urni din locul meu.
Astept niste palme. Mai nou mi-am instalat cateva apps-uri ma uit in fiecare zi la ele…..dar nimic:)
La finalul postarii precedente este un webinar despre autodisciplina… 🙂
Si eu alerg zilnic dimineata de la ora 5 cate 6 km de circa 9 luni, sa stii ca mi se potrivesc aproape toate „necazurile” mentionate de tine mai sus.
Dar ma simt bine asa, in lumea mea, eu cu mine insumi si cu aleile parcului pe care le strabat in fiecare dimineata pret de 40 min si pe care le-am vazut in fiecare anotimp cum se modifica in functie de rasaritul Soarelui. Am inceput sa invat si fazele Lunii care ma insoteste in fiecare dimineata la alergare modificandu-si zilnic silueta si locul de unde ma urmareste…
In concluzie in aceste 9 luni mi s-au intamplat numai „necazuri” placute pe care mi le doresc in continuare.
Urmaresc cu foarte mare placere si interes blogul tau Andrei, multumesc pentru sfaturile date.
Cu placere! Mersi si eu pentru comentariu!!
Maaaan!
atat de adevarat, am ras in hohote… la faza cu achizitia de pantofi noi de alergat si ripostele familiei, datorita carora ajungi sa iei pana la urma altceva… am marturisit ca e pe drum o noua pereche de jambiere de compresie! 🙂
GENIAL
:)))
Fain! Imi place articolul.
Amuzant si primul comentariu.
Numai bine!