Dacă îți sună cunoscut ‘filmul’ de mai sus, mai rămâi cu mine un pic și hai să vedem 3 lucruri pe care le putem face pentru ca prima săptămâna din ianuarie să ne găsească în formă, ușori ca un fulg și fără kilograme în plus. Poate chiar în minus… 🙂
Deloc întâmplător, în primele zile ale anului oamenii simt nevoia de a întrerupe șirul orgiilor culinare și de a ieși la o plimbare. Dar 30 de minute de mers agale nu înseamnă mare lucru în economia zecilor de mii de calorii ingerate de sărbători. Ca fapt divers, o porție (medie spre mică) de slănină are vreo 1.800 de calorii, pentru care ar trebui să alergăm vreo 30 de kilometri.
Vestea bună: de sărbători ești în concediu, deci poți face cât de mult sport vrei (presupunând că vrei). Așa că, înainte de fiecare masă, ieși la o plimbare lungă (minim 10.000 pași) sau la o alergare. Sau, dacă ai în casă o bicicletă staționară folosită, de obicei, pentru întinsul rufelor, pune-o în fața televizorului și pedalează (măcar) o oră.
#Pont: trezește-te cât mai devreme, pentru a avea timp (și) de sport. Nu te speria: dacă vei simți o stare de oboseală, după prânz (e normal, după atâtea mezeluri), ascultă-ți corpul și fă nani o oră. Sau ieși la plimbare. Am observat că o oră de mișcare reface organismul precum două ore de somn.
Era să adaug „…și 4 scaune”, dar s-ar fi interpretat :). Dacă ești vegan, poți și 3 mese. Dacă ești omnivor, cred că te-ai descurca foarte bine și cu o singură masă ‘tradițională’ (care depășește cu mult necesarul zilnic caloric), dar hai să nu fiu sadic. Știu că rudele te vor asalta cu „hai, mamaie, gustă și din asta, și din asta, și din aia…”.
Două mese pe zi, de sărbători, nu ar trebui să fie o provocare atât de mare, dar asigură-te că nu aloci 4-5 ore fiecăreia dintre ele.
#Pont: acum este momentul optim să treci la veganism (știi tu, secta aia de ciudați care nu își pun în farfurie animale). Asta îți va antrena voința și, în plus, trecerea sărbătorilor nu îți va afecta silueta.
Aici puteam să nu mai scriu nimic, pentru că poți face cu ușurință calculele. Dacă la alcoolul conținut de diverse băuturi adaugi și caloriile rezultate din carbohidrați (da, berea, vinul etc. au și carbohidrați), ajungi la bombe calorice lichide. „Nu înțeleg de ce m-am îngrășat de sărbători, pentru că nu am mâncat mare lucru, doar am băut zilnic vreo doi litri de bere și doi de vin” (adică vreo 2.500 de calorii). Având în vedere că aproximativ 7.000 de calorii = + 1 kilogram, calculează cât înseamnă o săptămână de plăceri bahice (hai, că te ajut, în cazul în care ești la 5-lea pahar când citești aceste rânduri: vreo două kilograme de șunculițe, puse acolo unde se dau jos mai greu – pe burtă și pe coapse).
În plus, alcoolul îți stimulează pofta de mâncare și te ‘ajută’ să iei decizii alimentare nefericite (de exemplu, încă 3-4.000 de calorii pe zi).
#Pont: nu prea știu ce pont să îți dau. Poate ar ajuta să descoperi motivul pentru care torni pe gât pahar după pahar (în afară de „în spiritul sărbătorilor” sau „pentru că toată lumea”…). Psihologii spun că oamenii consumă alcool pentru a uita (fără succes) ceva: un eșec personal sau profesional, „viața grea”, întârzierile și haosul de la birou, condiția socială, o părere proastă despre propria persoană, un complex de inferioritate etc. Descoperă cauza și, astfel, vei rezolva și efectele.
*
Sunt sigur că informațiile prezentate mai sus nu reprezintă o noutate pentru tine. Și, de asemenea, cred că îți va fi foarte ușor să evți capcanele acestor zile. Ai nevoie doar de un pic de auto-disciplină și de respect pentru corpul tău (acel loc în care îți vei petrece tot restul vieții).
Îți doresc Sărbători Fericite și decizii înțelepte!
Andrei
Este greu să ne imaginăm – noi, cei care luăm de-a gata confortul unei locuințe normale, cu acces la toate utilitățile oferite în lumea civilizată – ce înseamnă să ajungi acasă după o zi de muncă – obosit, înfrigurat – și să trebuiască să faci un duș rece. Sau ce ar inseamna să ajungi, pe o targă, într-un centru Salvamont neîncălzit și fără apă caldă – ceea ce nu doar că îți reduce semnificativ confortul fizic și psihic, dar afectează și intervenția specialiștilor și a voluntarilor.
Este trist să vezi condițiile precare, fără un minim de o confort, în care lucrează sute de oameni, disponibili 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămâna, 365 de zile pe an, pentru a salva vieți….
Din acest motiv, am decis să susțin parteneriatul dintre Ariston Thermo România și Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România, prin care au fost dotate, până acum, 30 de centre și baze de salvare cu centrale termice și boilere electrice de ultimă generație. Astfel, 700 de salvatori montani și voluntari, alături de zeci mii de turiști, beneficiază acum de acces la apă caldă menajeră și încălzire.
Nu este prima dată când sprijin o astfel de inițiativă. Anul trecut îți povesteam despre Ariston Comfort Challenge, un proiect lansat tot de Ariston Thermo România – care și-a propus, împreună cu Crucea Roșie Română, să transforme accesul la apă caldă în normalitate, în întreaga țară. Primul pas a fost donarea a peste 400 de boilere pentru peste 250 de școli și cămine de bătrâni, neechipate cu sisteme de încălzire a apei. Proiectul a continuat și 2019, ajungându-se la peste 600 de instituții echipate și, astfel, peste 112.000 copii și bătrâni beneficiază, deja, de confortul apei calde!
Și, cu sprijinul tău, proiectul va continua, pentru a aduce confortul chiar și în locurile unde acesta pare imposibil de obținut. La finalul acestei postări este un scurt video despre evoluția Ariston Comfort Challenge, pe care te invit să îl vizionezi – este impresionant!
„Ok, Andrei, vreau și eu să mă implic. Cum pot să ajut?”
Click aici pentru o donație. Îți mulțumesc anticipat!
PS – ar ajuta și un share… 🙂
„Din păcate, nu există PLANeta B.” Cam așa sună un joc de cuvinte, care a pornit de la vestitul „plan B” pe care mulți dintre noi îl avem pregătit, pentru cazul în care „planul A” eșuează.
Populația crește, nevoia de hrană de asemenea, iar consumul de carne înseamnă păduri defrișate, o cantitate uriașă de apă potabilă irosită, emisii de gaz metan, grăsimi nasoale pentru corp, tot felul de bălării ingerate (antibiotice, hormoni etc.) și, înainte de toate, multă suferință pentru prietenele noastre necuvântătoare.
Cu siguranță, consumul de produse animale (dincolo de aspectele etice) nu mai este o opțiune sustenabilă. Așa că, foarte probabil, în 10-20 de ani de acum încolo vom vedea dispărând de la raft ‘carnea’ (și, ‘ouăle’, ‘laptele’ etc.), așa cum au dispărut sclavia, apartheid-ul și animalele din circuri. Dar nu te speria, nu va fi nevoie să renunți la obiceiul de a ieși la un grătar, cu prietenii și nici nu va trebui să înlocuiești burgerii (sau micii) cu alimente care nu iți plac.
Începând de saptamana aceasta, găsești la Kaufland (la ofertă) senzaționalii burgeri produși de Beyond Meat – un brand cu câțiva investitori din rândul celebrităților (Bill Gates, Leonardo DiCaprio), dar și din al unor reprezentanți ai industriei ‘concurente’ (de exemplu, fostul CEO al McDonald’s sau principalul procesator de ‘carne’ din SUA, Tyson Foods).
Îți recomand cu căldură să îi încerci și îți garantez că vei avea o supriză plăcută. Niciodată nu a fost atât de gustos un burger vegetal (din acest motiv, se vinde în pachete de câte doi, pentru că nimeni nu poate mânca doar unul :)).
Ești gata sa guști viitorul?
De fiecare dată când vedeam pe rafturi câte un titlu care sună bombastic („Cum să faci cu ușurință 1 milion”; „Cum să îți construiești rapid o versiune personală de invidiat”, „Cum să devii un vânzător excelent în două luni”, „Cum să ai un abdomen plat în 30 de zile”, „Cum să ajungi la o nutriție sănătoasă în 30 de zile, „Cum să scrii rapid o carte despre ‘cum să’?” etc.) mă gândeam că, dacă ar fi atât de simplu, toată lumea ar fi milionară, ar avea abdomenul plat și ar zâmbi de pe coperta unei cărți de succes. Așa că nu mă oboseam să cumpăr și să citresc astfel de literatură.
Până într-o zi (cam pe la finalul anului trecut), când am văzut reclama unui webinar de 90 de minute, despre autodisciplină (nu îmi amintesc cu exactitate titlul). M-am gândit că o oră și jumătate nu ar fi o pierdere prea mare (este echivalentul unui meci de fotbal), așa că m-am înscris și mi-am luat notițe.
Nu era prima dată când luăm notițe la un training , la un webinar sau citind o carte, dar – pentru prima dată în viață – am decis să și aplic ceea ce mi se recomandă acolo.
Ecuația era simplă: „băi, nene, acum ești în punctul A și ai o problemă – sau mai multe – care te țin în loc, în drumul către punctul B: ori nu știi că există punctul B, ori te sperie gândul că vei reuși să ajungi acolo, ori nu îți cunoști ‘de ce’-ul, ori te rătăcești pe drum„.
După webinar (de fapt chiar în timpul lui), mi-am stabilit un obiectiv (propriul meu „punct B”): să fac, până la finalul anului următor, 7 milioane (în primii mei 30 de ani de viață nu cred că am făcut, cumulat, nici măcar a zecea parte). Acest număr mă speria, dar l-am împărțit la 365 de zile și am văzut că asta însemna mai puțin de 20.000 / zi (19.178, mai exact), ceea ce mi s-a părut destul de abordabil.
Am început imediat, chiar în ziua aceea. Știam că, dacă aman pentru „mâine”, sau „luni”, sau „dată de întâi”, sau „după vacanță”, șansele de îmi atinge obiectivul coborau substanțial spre zero.
M-am concentrat, zilnic, pe ceea ce aveam de făcut în acea zi. Mă trezeam mai devreme decât de obicei (în weekend, în vacanțe sau de ziua mea) și bifam peste jumătate din obiectivul zilnic, ca să am un start bun al zilei. Apoi, din oră în oră, alocăm 5-10 minute obiectivului meu. În unele zile făceam în plus față de ce îmi propusesem, ca să am o rezervă.
Au trecut 11 luni și câteva zile de când am văzut webinarul și obiectivul meu a fost atins, cu câteva săptămâni înainte de termen. Am făcut 7 milioane!
Da, 7 milioane de pași. Nu de lei, nu de euro. Dar, foarte probabil, formula pentru a reuși orice este asemănătoare și implică să îți alegi un obiectiv și să lucrezi zilnic la el.
Îți doresc mult succes și îți doresc să ai energia și autodisciplina necesare pentru un an nou excepțional!
Și încă ceva! Îți recomand un webinar util:
„5 pași către autodisciplină, de la omul care a vâslit Atlanticul”
Succes!
Andrei Rosu
În urmă cu vreo 7-8 ani, când mă pregăteam pentru primul meu Ironman [știu, sună un pic nostalgic, dar încă nu da vina pe vârsta mea :)], am văzut un video despre Lewis Hollander – un nene de 80 și ceva de ani (acum are vreo 90), care tocmai terminase al nu-știu-câtelea lui Ironman. Mi-a rămas în minte un lucru pe care îl spunea în acel video: „Dacă vrei să ai o bătrânețe mișto, dincolo de 80 de ani, ar ajuta să te gândești la asta de pe la 40”.
Câțiva ani mai târziu, am citit despre Robert Marchand, care devenise, la 105 ani, cel mai vârstic ciclist competitiv din lume. Pe 26 noiembrie împlinește 108.
Pot continua cu astfel de exemple mult și bine. Am întâlnit, la ultramăratoanele și ultratriatloanele la care am participat până acum, numeroși sexa-, septua- și chiar octo-genari, care spuneau că vârsta e doar un număr și că se simt mai bine decât la 20 sau 30 de ani.
Dar hai să nu lungesc postarea.
Felul în care arătăm și ne simțim în prezent este consecința deciziilor zilnice (transformate în obiceiuri) de până acum : ce am pus în farfurie, la fiecare masă; cât de mult ne-am hidratat; cât alcool și tutun am băgat în noi; câtă mișcare am făcut în fiecare zi; cât de bine am gestionat / prevenit stresul; cât de recunoscători am fost pentru ceea ce avem; cum am abordat relațiile sociale ș.a.m.d.
Vestea bună ar fi că, în ciuda numărătorii inverse care ticăie pentru fiecare dintre noi, a talomerilor care se scurtează zilnic, niciodată nu este prea târziu să facem o schimbare. Și, cu cât o facem mai devreme, cu atât vom avea o bătrânețe mai frumoasă. Și vom lua decizii mai bune în secția de votare… 🙂
Mult succes!
Andrei Roșu, 80 de ani (peste 37)
– aveam 20 kg in plus.
– nu făceam sport.
– nu știam să înot.
– mâncam prostii (inclusiv multă ‘carne’).
– colesterolul total era cu 120 mai mare decât acum.
– fumam.
– Alex avea un an, Ema nu există nici măcar în plan.
– alergasem, deja, pe toate continentele.
– învățasem să înot și participasem la curse de dublu, triplu și cvintuplu Ironman.
– organizasem a 3-a ediție Transmaraton.
– aveam 3 ani de veganism și intrasem în al 5-lea an de nefumător.
Dar…
– încă nu traversasem Canalul Mânecii înot.
– încă nu participasem la Deca Ironman.
– niciunul dintre copiii noștri nu era la școală (Alex avea 5 ani, Ema 2).
– încă nu traversasem Atlanticul vâslind.
– încă nu făcusem școala de pilotat baloane cu aer cald.
– nu mai votasem de prin 2000.
*
Ce se va întâmpla în următoarele două mandate? Rămâne de văzut dar, mai ales, de făcut… 🙂
Îți doresc o decadă frumoasă!
Andrei Roșu
OK, am glumit și, poate, am exagerat (un pic). Dar am cunoscut mulți oameni care caută o „scurtătură”, astfel încât să anuleze ‘cât mai repede’ efectul a zeci de ani de sedentarism, de mese haotice (cu alimente de rahat și cu mai multe calorii decât era cazul), de hectolitri (sau kilolitri) de alcool, s.a.m.d.
Ca să fac o paranteză simpatică, chiar acum două zile am fost abordat pe strada de un domn care m-a recunoscut și m-a întrebat, cu o cutie de înghețată într-o mână și cu o cola în cealaltă, cum poate să mai dea jos din ‘surplus’, astfel încât să reînceapă să alerge…
Dar hai să nu lungesc inutil postarea și să scriu care este „marea descoperire a secolului 21”:
Pentru a fi sănătoși și în formă, ajută să consumăm (zilnic) alimente sănătoase, în cantități potrivite. Și să facem (zilnic) ceva mișcare.
Ce zici de descoperirea asta?!
Evident, 99 de oameni din 100 știu ce să facă pentru sănătatea și corpul lor, dar foarte puțini chiar o fac.
De ce? Habar n-am (aștept să îmi spună oamenii de știință…), dar ‘intuiția mea feminină’ îmi spune că problema (și soluția) ar fi, în principal, aceste 3 obiceiuri.
Cu siguranță, mai sunt și alte obiceiuri care înclină balanța într-o direcție sau alta, dar cred că o ajustare a celor 3 de mai sus ne schimbă substanțial viața – chiar dacă nu vei vedea rezultatele în două zile, ca la cura cu zeamă de varză…
Dacă îți este greu să îți ajustezi obiceiurile alimentare, am o veste bună. De fapt, un program online, pe care l-am lansat la începutul acestui an și care a fost finalizat cu succes de peste 500 de oameni:
Și încă o veste bună: până pe 31 august ai reducere 75%, dacă folosești codul promoțional: TARE75
Și, în sfârșit, a 3-a veste bună: dacă nu îți place (sau nu ți se potrivește) programul, îmi trimiți un email (oricând în cele 30 de zile ale programului) și primești 100% din taxă înapoi. Nu e nevoie de vreun email elaborat – e ok și unul gol, care are în subiect „Doresc returnare taxa SKR”. Simplu, nu?
Mult succes cu ajustarea obiceiurilor (indiferent de calea aleasă).
Andrei Roșu
Pe vremea cand Alex si Ema erau prea mici pentru a pleca in vacante „elaborate”, preferam sa mergem in hoteluri cu regim all-inclusive, unde totul era la indemana: piscina, locurile de joaca, camera, restaurantele, barurile etc. Nu aveam de mers prea mult pentru o farfurie cu mancare, un suc sau un servetel, iar copiii se puteau juca la cativa metri de sezlonguri, fara ca noi, parintii, sa avem prea multe griji.
Dar nu despre astfel de hoteluri mi-am propus sa scriu astazi, ci despre cateva lucruri (legate de sport si de nutritie) pe care le-am observat in astfel de locatii.
Si asta nu din disperarea de a ajunge primii pe plaja si a isi rezerva un sezlong, ci pentru a alerga pe malul marii sau pentru a merge la sala de fitness.
Dansul este unul dintre sporturile de pe aceasta planeta care ne fac sa ‘ardem’ calorii (nu ma refer neaparat la blues sau la statul pe ringul de dans, nemiscat, cu doua pahare in mana).
*
Asadar, se apropie vacanta. Sau, poate, esti deja in concediu. Ce poti face pentru a iti pastra silueta si forma?
Iti doresc o vacanta frumoasa!
Andrei
**
Asadar…
Eu am trecut prin asta, mai ales in primele 6 luni de viata ale lui Hoka (linte de toate culorile, quionoa, supe-crema etc.). Daca te pasioneaza gatitul, gasesti aici lista alimentelor recomandate & nerecomandate pentru caini (verific-o si cu veterinarul cainelui tau). Daca nu, poti „sari” direct la punctul 2.
Inca de cand i-am introdus in dieta „boabe”, i-am dat lui Hoka mancare bio uscata pentru caini de la Yarrah (gasesti la Biopets, intr-o multime de sortimente). Astfel de alimente sunt facute din porumb, mazare, boabe de soia, ulei de cocos, drojdii, lupină integrala, baobab, alge marine deshidratate etc. Probabil ca lista asta de ingrediente nu ii spune mare lucru cainelui tau, dar pe tine te ajuta sa ai ‘linistea’ unui mix de proteine, grasimi, minerale etc. adaptat nutritiei canine.
Pana la Yarrah am testat si alte branduri care ofera nutritie vegana (Pitti Boris, Green Petfood Veggie Dog, Benevo Puppy Original, Lukullus Veggie etc. – toate disponibile in Romania), dar am ramas la Yarrah (are ingrediente din 100% din agricultura ecologica).
Intr-o lume ideala, interesata de planeta si de ce lasa in urma generatiilor urmatoare, probabil ca toti oamenii si cainii ar fi vegani. Dar, pana la a visa cai verzi pe pereti, cred ca ar ajuta sa incepem de undeva. De exemplu, sa ii introduci cainelui in nutritia lui zilnica 10% boabe vegane. Poate parea putin, dar ar salva o multime de animale, hectare intregi de paduri si o cantitate impresionanta de apa. De la 20% incolo, deja incepe sa sune prea frumos pentru a fi adevarat…
Hoka a venit in familia noastra pe vremea cand avea 2 luni si 3 saptamani. La canisa fusese hranit cu boabe pe baza de peste si curcan. In primele doua saptamani i-am dat boabele ramase in sacul primit de la canisa, introducand treptat hrana gatita si boabe Purina Hypoallergenic (din plante + 2% ulei de peste). Nu pot sa zic ca m-am simtit confortabil cu ideea de a cumpara un produs care continea animale, dar am respectat informatiile gasite in studiile si articolele citite. De la 3 luni si jumatate a devenit exclusiv vegan.
Daca esti mama lu’ paranoia si te temi sa nu ramana animalutzu’ fara proteine, am o veste buna: gasesti o caruta de pudre proteice ok (atat pentru tine, cat si pentru catel), pe baza de soia, orez brun, mazare, floarea soarelui (care contine si albumina), lupina, plus multe alte plante. Plus spirulina, daca vrei sa il transformi in perfectiunea intruchipata (dar te asigur ca are o viata prospera si fara toate astea…).
Cam atat am avut de scris azi.
Pe curand!
PS – te astept la VegFest (21-23 iunie, Bucuresti).
Andrei
Nu as putea sa spun cu exactitate cand a aparut ideea de a pilota baloane. Probabil ca in copilarie, cand am citit „5 saptamani in balon”. Sau poate in 2010, cand i-am intalnit in nordul Norvegiei, in drumul spre primul meu maraton, cel de la Polul Nord, pe Jean-Louis Etienne si pe Zinedine Zidane, care promovau un proiect de traversare a Polului Nord intr-un balon cu aer cald. Sau poate cand am vazut, impreuna cu copiii, filmul de desene animate UP. Sau poate cand am vazut toate postarile alea misto de la Cappadocia. Sau poate anul trecut, cand – fiind in Anglia pentru a prelua amabrcatiunea cu care traversasem Atlanticul (venita in container din Antigua) – am facut un ocol de vreo 200 de kilometri si am vizitat o fabrica de baloane. Sau poate la festivalul Neversea, cand m-am urcat in nacela unui balon promotional.
Nici nu stiu daca are prea mare importanta cand a aparut ideea. Cert este ca, dintr-o intamplare in alta si dupa discutii cu cateva „legende” din domeniul balonajului, mi-am zis ca este timpul sa las la o parte frica de zbor si frica de inaltime si… sa vedem ce iese.
Si, ca orice maniac al planificarii, m-am pus pe cautat si pe studiat, apoi pe facut liste si listute, calcule, tabele, fisiere xls, foldere cu poze si filme, apoi mi-am stabilit termenele limita si… iata-ne ajunsi aici.
1. Inspiratie. De fiecare data cand un roman doboara (sau stabileste) un record, incepem sa lasam la o parte scuzele si temerile (“noi, romanii, nu putem…”, “asta e imposibil”, “nu o sa gasesc finantare”, “trebuie sa fiu nebun sa ma bag in asta”, “am copii acasa”, „sunt prea batran”, „ce o sa zica lumea?”, „mi-ar lua o mie de ani sa reusesc” etc.) si ne luam viata in maini – adica ne asumam responsabilitatea pentru propriul destin. Cu siguranta, nu toata lumea incepe sa viseze la Everest dupa recordul lui x la popice sau la mancat ardei iuti intr-o ora, dar 10-20 de oameni acum, 10-20 la urmatorul record… si asa mai departe, pana cand se formeaza o ‘masa critica’ de romani care incep ‘sa miste lucrurile’.
2. Rezultate. In viata putem produce rezultate sau scuze, dar niciodata in acelasi timp. A lucra la stabilirea unui record presupune munca (productiva) zilnica si dezvoltarea / folosirea unor abilitati (planificare, creativitate, comunicare, gestionarea timpului etc.) care sa ne ajute sa gasim si sa implicam cele mai bune resurse umane si logistice, astfel incat sa ducem la bun sfarsit proiectele noastre. Am folosit pluralul, pentru ca un record este format din proiecte, mai mari sau mai mici, pe care le avem de finalizat la anumite termene.
3. Implicare sociala. Faptul ca apar la TV sau ca postarile mele au nu-stiu-cate share-uri nu imi sporeste libidoul, nu imi altereaza parerea despre propria persoana si nici nu imi provoaca reactii de tipul „mama, ce tare sunt!” (am depasit faza asta, de pe vremea cand clipurile ‘gaz pe foc’ rulau pe Atomic…). Dar un record aduce vizibilitate, care poate fi folosita, dincolo de efectul inspirational, pentru a promova si sustine proiecte sociale de impact.
4. Invatare continua. Poate ca acest raspuns nu are, aparent, legatura cu recordurile. In urma cu 3 luni am fost invitat de Colegiul Avenor sa particip – alaturi de alti parinti ai copiilor din acest colegiu – la un interviu despre meseriile viitorului, care s-a transformat intr-un video cu peste 100.000 de mii de vizualizari. Ideea acestui video a plecat de la cateva studii care arata ca peste un milion de meserii vor disparea in viitorul (foarte) apropiat si 1.7 milioane de tipuri de job – care ne suna SF acum – vor aparea.
Cu siguranta, guvernele nu sunt pregatite pentru ce se va intampla in urmatorii 10-25 de ani, asa ca datoria de a creste niste copii care sa se adapteze cu usurinta viitoarei piete a muncii revine parintilor. Deloc intamplator, invatarea continua este (si va ramane) una dintre cele mai cautate competente, iar calea cea mai usoara de a le-o transmite copiilor este exemplu personal: sa cautam constant noi provocari si oportunitati de dezvoltare, sa ne cunoastem punctele forte, sa ne exploram limitele, sa gasim si sa validam informatii, sa avem o minte deschisa, sa cerem constant feedback si sa fim dispusi sa ne modificam comportamentul (la orice varsta), sa invatam lucruri noi etc.
Baloanele cu aer cald se impart in zeci de categorii, in functie de volumul lor. Pana in prezent, au fost stabilite / doborate 1.180 de recorduri, de catre piloti din 18 tari (Europa de Est este reprezentata doar de Polonia). Categoria la care mi-am propus sa stabilesc recorduri mondiale omologate de FAI (Federatia Aeronautica Internationala) este AX-03 (400-600 mc), un balon ultra-usor (hopper), de o persoana, la care pilotul nu sta in cos, ci intr-un scaun.
Recordurile existente sunt urmatoarele:
Durata: 9h 26m 49s (Gregory Winker, SUA, 10 ianuarie 2016)
Distanta: 341.36 km (Oscar Lindstrom, Suedia, 4 martie 2001)
Altitudine: 6.165 m (Coy Foster, SUA, 15 februarie 1986)
Pentru a fi omologate, recordurile de altitudine trebuie sa fie imbunatatite cu minim 3%, iar cele de durata si distanta cu minim 1%.
Deocamdata, sunt la faza de cum banuiesc ca se doboara un record 🙂 :
Scoala de pilotaj, unde am invatat despre:
De asemenea, scoala de pilotaj a inclus, pentru obtinerea licentei de zbor:
Ca paranteza, primul zbor a fost foarte ‘simpatic’: la emotiile pe care le aveam inca dinainte de a urca in balon s-au adaugat cele date de faptul ca instructorul mi-a cedat comanda la mai putin de un minut dupa decolare, in timp ce ma tineam bine de marginea nacelei, iar picioarele imi tremurau (nu mai stiu daca de la frig sau…). Pana la finalul zborului am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi suspendat la cuca macaii deasupra pamantului, dar in noaptea aia am avut cosmar dupa cosmar (visam ba ca ne loveste un elicopter, ba un avion utilitar, ba ca ne lovim de niste linii de inalta tensiune, ba ca ramanem fara gaz – in fine, toate scenariile se terminau cu prabusirea :)).
Chiar daca balonul este „cel mai sigur mijloc de zbor”, exista cateva pericole de care ajuta sa tinem cont si pentru care merita sa ne luam masuri de preventie.
In aer
La sol / la aterizare
Cel mai important pas (decizia de a ma implica in acest proiect) a fost facut. Al doilea – obtinerea licentei de pilot – de asemenea. Ieri a avut loc si lansarea ‘oficiala’, intr-o conferinta de presa pe care o puteti (re)vedea pe pagina mea Facebook oficiala.
Urmeaza antrenamente, antrenamente, antrenamente. Intalniri, discutii, cautari, dificultati, solutii, producerea balonului, teste, zboruri, tentative, recorduri.
Daca vrei sa urmaresti evolutia mea pas cu pas, te invit pe RosuTV. Este un fel de Neflix, dar s-ar putea sa iti foloseasca mai mult si, in plus, sa poti oferi feedback ‘proprietarului’ mult mai rapid… 🙂
Iti multumesc ca imi citesti postarile si ca esti alaturi de mine si in noua provocare!
Andrei, pilotul 🙂
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!