Fericirea este, fara indoiala, un topic ceva mai complicat decat restul subiectelor despre care am mai scris pe acest blog – alergarea, time management-ul, productivitatea, nutritia sau chiar parenting-ul.
Pe de alta parte, chiar daca fericirea nu se ‘vede’ si este greu de evaluat („Cat de fericit sunt acum? De nota 6 sau de nota 8?”), exista cateva strategii pe care le putem invata, exersa si folosi zi de zi, pana devin obicei (sau parte a personalitatii noastre) si care ne ajuta sa vedem viata in roz sau in portocaliu, chiar si atunci cand in jurul nostru domina cenusiul sau negrul.
STRATEGIA 1. Apreciaza ce ai acum (altfel, nu vei aprecia nici ceea ce vei avea de acum incolo). Chiar daca nu ranjesc non-stop, nu sar in sus de bucurie din 5 in 5 minute si nici nu am o gramada de prieteni, chiar daca nu sunt milionar si chiar daca nu am castigat la loto sau la Olimpiada, sunt extrem de recunoscator pentru sute de aspecte ale vietii mele si tin sa imi amintesc acest lucru in fiecare zi, atat la trezire, cat si la culcare.
STRATEGIA 2. Schimba-ti chimia. Nu, nu este vorba despre materia din liceu care mi-a dat cosmaruri si la care am ramas corigent in clasa a 10-a. Fericirea este, pur si simplu, un rezultat al chimiei organismului nostru. Exista in corp patru neurotransmitatori care provoaca fericirea: dopamina, serotonina, oxitocina si endorfinele. Cum ii putem ‘manipula’ in favoarea noastra?
STRATEGIA 3. Elibereaza-te! Nu o sa te intreb „ce ai face daca ai sti ca mai ai de trait doar o zi?”, dar te invit sa te gandesti la ce ai renunta intr-un scenariu mai realist (dar pe care nu il doresc nimanui) – cel in care ai mai avea de trait doar 1-2 ani. Exista oameni toxici in jurul tau, cu care iti petreci fiecare zi? Exista lucruri sau task-uri pe care le faci zilnic dar care iti scad dramatic nivelul de fericire? Renuntarea la anumite persoane sau anumite practici care ne afecteaza emotional conduc rapid la un nivel de fericire excelent!
*
Anul 2019 va trece oricum, indiferent ca vei face sau nu schimbari in viata ta si indiferent de nivelul tau de fericire (sau, mai degraba, de implinire). Dar cred ca, atat timp cat exista solutii rapide sau, mai degraba, mici ajustari care le poti face pentru a fi fericit, ar fi pacat sa nu transformi 2019 in „anul ala in care mi-am schimbat viata”.
Sa fii fericit!
Andrei Rosu
*
Imi amintesc Craciunul din 2017. Eram pe Atlantic, plecat de vreo 10 zile si starea mea fizica si, mai ales, psihica nu erau tocmai ok. De fapt, erau de rahat. Vreo saptamana de la plecarea din port avusesem rau de mare si vomasem la greu. In ajunul Craciunului ne lovise un val enorm si ne rasturnasem, luand destul de multa apa in cabina principala. Dorul de familie era atat de puternic incat imi venea sa plec inot catre casa. Lipsa ‘spatiului vital’ si a oricarei intimitati ducea, adesea, la conflicte intre colegii de barca, pe motive foarte ‘inteligente’, dar absolut normale, dat fiind contextul in care ne aflam („baaa, care p…a mea mi-a luat marul?!”, „vasleste, ma, mai repede, ca terminam ultimii!”, „vezi ca ai lasat un ambalaj de baton proteic aici!” etc.). Singurele lucruri pe care le puteam face erau sa vaslesc, sa vomit si sa suspin, atunci cand ma retrageam, mizerabil, in cabina, pentru cateva minute de odihna. DAR, din experientele de viata anterioare stiam, cu certitudine, un lucru: momentele dificile sunt temporare. Si, mai devreme sau mai tarziu, voi ajunge la finish.
2018 a inceput bine, terminand cea mai grea cursa de anduranta la care participasem pana atunci. Si, probabil, una dintre cele mai dure de pe aceasta planeta. A fost un master in anduranta, dupa cei 8 ani de ultramaratoane, ultratriatloane si alte ultra-uri. Desigur, pe aceasta planeta exista si provocari mai mari, iar unele dintre ele se afla pe shortlist-ul meu, dar traversarea Atlaticului ramane un reper important al vietii mele de sportiv amator.
Sa vezi tarmul si familia dupa 38 de zile este extraordinar. Sa incerci sa mergi drept, in primele 2-3 zile pe uscat, fara sa te tii de pereti si de pomi, este inutil. Sa revii ‘la civilizatie’ dupa atatea saptamani de „fara Facebook”, „fara net”, fara oglinda, fara mancare „adevarata”, fara dusuri, fara sex, fara… multe altele, este ca si cum ai fi calatorit prin spatiu vreo 10 ani, cu viteza luminii.
Din fericire, experientele anterioare m-au invatat sa ma readaptez rapid. In prima zi in care am revenit in tara, la finalul lunii ianuarie, am deschis aplicatia 42kRosu si m-am apucat de antrenamentele de alergare. Mai aveam de dat jos cateva kilograme si, de asemenea, imi doream sa pot alerga din nou, dupa aproape doi ani de vaslit.
FAMILIA. In 2018 mi-am luat revansa pentru ultimii doi ani, in care antrenamentele si vaslitul ma tinusera departe de casa, cam la fiecare sfarsit de saptamana. In 2018 am petrecut aproape toate weekend-urile cu familia, precum si o buna parte din vacanta de vara a copiilor (inclusiv un mini-road trip de poveste cu autorulota). In rest, Oana lucreaza in continuare la gradinita, Alex a ajuns la jumatatea clasei a 4-a, iar Ema mai are un semestru din clasa intai…
Hoka, veganul. In februarie a aparut in familia noastra un nou membru: Hoka, un golden retriever de 3 luni, pe care copiii si-l doreau de vreo doi ani. O mare provocare, mai ales pentru un vegan care a aflat ca un caine poate fi, la randul lui, vegan. Fapt perfect acceptat in tari precum UK sau SUA, dar mai putin obisnuit in Romania. Nu pot reproduce aici „urarile de bine” (aka „criminalule”, „nenorocitule”, „boule”, etc.) pe care mi le-am luat pe Facebook cand am inceput sa postez poze cu Hoka mancand mere, banane, linte, orez brun, quinoa, chia, spirulina etc., dar nu era prima data (si, cu siguranta, nici ultima) cand se intampla, asa ca am considerat ca „it comes with the territory„. Sunt obisnuit cu haterii, iar partea buna este ca cei vechi au inceput, usor, usor, sa ma placa… 🙂
5 milioane de pasi. Atat imi propusesem sa bifez in 2018. Adica, in medie, vreo 13.700 pe zi. Ianuarie fusese ‘ratat’ (intr-o barca de 8 metri nu prea ai cum sa faci mai mult de cativa pasi / zi :)), dar am recuperat in lunile urmatoare. Mai mult, am depasit (chiar pe 1 decembrie) si borna de 6.000.000, asa ca finalul anului ma va gasi undeva pe la 6.5 milioane. Habar nu am daca este mult sau este putin, dar cert este ca 2018 a fost, pentru mine, anul cu cei mai multi kilometri parcursi pe jos din viata mea (peste 5.500 km). Nu vad niciun motiv pentru care sa nu continui, in urmatorii 60-70 de ani, sa prefer picioarele in detrimentul automobilului…
Transmaraton. Am ajuns si la editia cu numarul 7 – cu siguranta, cea mai populara de pana acum. Ca si in anii anteriori, cea mai mare provocare nu a fost vremea. Nici numarul de participanti. Nici a gasi cel mai frumos kit de inscriere din Romania. Nici strangerea de fonduri pentru cele 3 cauze. Ci obtinerea celor n+1 autorizatii. Dar, in final, lucrurile au iesit bine…
Cursul de bucatar vegan. In perioada mai – iunie am participat la cursul de bucatarie vegana organizat de Rawdia. Daca tot sunt vegan, de ce sa nu invat sa ma hranesc (si) mai bine? A meritat pe deplin investitia!
Comunitatea 42kRosu. In 2018, comunitatea noastra de alergatori a crescut cu peste 1.000 de membri, ajungand la +2700. Ce imi place cel mai mult in aceasta comunitate? Oamenii – foarte misto. Si doza masiva de inspiratie pe care fiecare dintre noi si-o ia de fiecare data cand intra pe grupul nostru privat. Ma bucur ca fac parte din aceasta „bula”!
+1 pe zi. In august am decis sa demarez o provocare. Am inceput cu o flotare (ce ciudat suna la singular!). Ziua urmatoare – doua. Pana am ajuns la 100. Apoi, am inceput cu abdomenele – azi suntem la 22. Zic „suntem”, pentru ca ‘provocarea’ a fost lansata pe grupul 42kRosu, despre care am vorbit mai devreme, asa ca nu sunt singurul ‘ciudat’ care face asta…
Webinars. Pana acum vreo 3-4 ani nici nu stiam ce inseamna. Acum, sunt indragostit de ele (atat ca autor/prezentator, cat si ca simplu spectator al altora). In 2018 am lansat doua:
Peste 20.000 de oameni au participat la ele (cu un plus pentru cel despre autodisciplina) – va multumesc! 2019 va aduce, in prima parte, un nou webinar, despre nutritie, pe care il pregatesc de vreo… 10 ani 🙂
Bucurestiul intreprinzator. Am filmat si pozat pentru aceasta campanie extrem de reusita a Bancii Transilvania in noiembrie 2017, cu cateva zile inainte de a pleca catre La Gomera, la startul cursei Atlantic Challenge. Motiv pentru care eram mult mai ‘pufos’ decat acum 🙂 Chiar si asa, promovarea, inceputa in februarie 2018, a mers foarte bine, ajutata si de conceptul foarte misto, in care diverse persoane ‘publice’ vorbesc despre un business pe care il cunosc de mult timp si care le place. Endorsement pe bune.
Apa calda pentru batrani si copii. Ariston Comfort Challenge a fost o alta campanie in care am fost implicat – de data aceasta, una de CSR. Pe scurt, Ariston Thermo Romania si Crucea Rosie au dus 400 de boilere de ultima generatie catre 250 de institutii de invatamant, camine de batrani si centre de recuperare medicala din 32 de judete, oferind astfel acces la apa calda pentru peste 32.000 de romani. Si campania continua, iar daca vrei sa o sustii, o poti face aici.
Vorbitorul. Anul acesta am avut peste 60 de discursuri in companii, universitati, scoli sau la evenimente de business, depasind borna de 500 de speech-uri, in cei 9 ani de cand am decis sa ies muuuult din zona de confort si sa vorbesc in public, pentru prima data, la TEDx Bucuresti.
42 la 42. In ultimii ani mi-am facut un obicei pe care sper sa il pastrez pana dincolo de cota 100: in fiecare an, de ziua mea (30 iunie :)), alerg un numar de kilometri egal cu numarul de ani pe care il implinesc. Anul asta au fost 42. Ma pregatesc pentru primul ‘ultra’ din aceasta categorie…
Comediantu’. Pentru 2018 imi propusesem sa fac un show de stand-up comedy. Am scris o multime de idei, de glume, de povestiri din viata mea. Nu am ‘prestat’ show-ul in 2018, dar o s-o fac in viitor, cand voi considera ca a sosit momentul…
Cartile. „In viata, nu doar cartile de joc aduc noroc” (Parazitii). Indiferent ca am facut sau nu sport, intotdeauna mi-a placut sa citesc. In 2018 am continuat sa fac asta. In medie, 30-35 de pagini / zi. Sper sa ma tina pana dincolo de 100 de ani…
Branza vegana. A inceput cu o idee („Andrei, pot renunta la carne, nu pot renunta la branza!”. „Ok, atunci hai sa facem o branza din plante, care sa aiba un gust extraordinar!”). A continuat cu discutii (nutritionisti, ingineri din industria alimentara, bucatari vegani etc.). Cu infiintarea unei noi firme. Si cu aplicarea pentru o finantare in cadrul Start Up Nation. Sa vedem ce va rezulta de aici!
2019. Anul urmator este destul de previzibil, in sensul in care voi continua o buna parte din proiectele ‘recurente’ sau incepute in 2018. Elementele de noutate vor fi:
Pana atunci, urmeaza vacanta de iarna, cu familia. Salutari din Kenya! 🙂
*
Lucrurile se intampla doar atunci cand le facem sa se intample. Viata ni se schimba doar atunci cand ne schimbam. De aproape 9 ani scriu pe acest blog despre ce urmeaza sa fac. Apoi, despre cum lucrez la proiectele respective. Si, in sfarsit, despre cum le-am realizat.
Vizeaza, planifica, actioneaza.
Ce proiecte ai in plan? Si ce esti dispus sa faci sau sa sacrifici pentru ele?
Succes!
Andrei Rosu
Inainte de toate, hai sa iti prezint / reamintesc o statistica. “Daca la consumul de alcool suntem pe primele locuri in Europa, la consumul de carte ne aflam la polul opus. Conform Eurostat, un roman citeste, in medie, o carte pe an (!), iar un roman din 5 nu a citit niciodata o carte (!!).”
Si acum, sa revenim la oile (cartile / filmele) noastre…
Privind in urma, se pare ca anul acesta am fost atras (dincolo de carti ‘de specialitate’ precum „Anatomia Alergarii” sau „Anatomia Stretchingului”) de cartile care incearca sa ne pregateasca pentru viitorul apropiat („ma intereseaza viitorul, pentru ca acolo imi voi petrece restul vietii” :)). Traim niste vremuri in care societatea se schimba intr-un ritm ametitor, foarte multe meserii vor fi date uitarii in urmatorii ani, iar felul in care vor invata si trai copii nostri nu va avea prea mare legatura cu vremurile actuale. Preferatele mele au fost „Homo Deus – o scurta istorie a viitorului” (Yuval Noah Harari ) si „2052 – O prognoza globala asupra urmatoarelor patru decenii” (Jorgen Randers). La fel de bune mi s-au parut si celelalte doua carti ale lui Harari („21 de lectii pentru secolul XXI” si „Sapiens – scurta istorie a omenirii„). As mentiona aici si cartea lui Seth Godin – „Toti suntem ciudati„.
Daca in anii trecuti le priveam in timpul antrenamentelor de pedalat sau de vaslit indoor, anul acesta am profitat de timpii ‘morti’ din avion, tren, diverse cozi. Fara a le pune intr-o anumita ordine, as puncta documentarele „Human„, „The story of God” si „Year Million„, respectiv serialul „Black mirror„.
Desigur, cea mai palpitanta carte si cel mai interesant film ar trebui sa fie viata fiecaruia dintre noi… 🙂
Ce carte / film te-a schimbat anul acesta?
Andrei Rosu
Florina, cum si cand ai inceput sa alergi? …si de ce?
In iulie 2016 am aflat de programul lui Andrei Rosu dedicat alergatorilor 😊, iar in august 2016 eram inrolata in „42kRosu – de la canapea la marathon in 4 luni”. De ce? Pentru ca imi lipsea ceva. Am cochetat tot timpul cu sportul si stiu ca imi doream sa imi depasesc limitele. Pana la inrolarea in programul de antrenament al lui Andrei, cea mai “lunga distanta” alergata de mine fusese de aproximativ 8 kilometri (si foaaaaaarte greu). M-am gandit ca pot mai mult si mai bine. Aparent, am avut dreptate. Iar alergarea m-a ajutat sa imi vindec multe rani! Sunt recunoscatoare pentru tot ce a adus alergarea in viata mea…
Cate semimaratoane / maratoane / ultramaratoane ai alergat pana in prezent?
Din august 2016 si pana in prezent am alergat un ultramaraton, 7 maratoane, iar semimaratoane as spune… fara numar 😊Nu le-am tinut socoteala – au fost multe oficiale si neoficiale, au fost si curse de 30k. Preferatele mele raman montanele, desi sunt mult mai dificile. Dar muntele este munte 😊!
Esti la prima nastere?
Nu sunt la prima nastere, mai am un baietel, Calin – va implini 6 ani in curand. Insa, spre deosebire de prima sarcina, in care am intalnit doar medici care mi-au recomandat sa ma las de sport (pe vremea aceea predam clase de aerobic si eram foarte activa), acum am avut si noroc sa intalnesc medici care mi-au recomandat miscare (in special din cauza problemelor mele ereditare, avand trombofilie). Daca medicul meu ginecolog nu ar fi fost in asentimentul meu, cel mai probabil l-as fi schimbat 😊…
Cum a evoluat ritmul tau de alergare?
Cand am inceput sa alerg, in august 2016, alergam cu un pace de 6-7 min./km. Am terminat primul meu maratoon, la MIB 2016, in 4 ore si 56 de minute. Ulterior, timpul s-a imbunatatit, nu uluitor, insa pentru o alergatoare amatoare, cu un copil in dotare si cu timp foarte limitat pentru a face chiar tot ce isi doreste, cred ca a fost destul de bine. Am mai alergat maratoane, timpul meu cel mai bun fiind de 4 ore si 6 minute. La semimaraton, PB-ul meu este de 1h 45m (anul acesta aveaminl plan imbunatatirea timpului pentru semimaraton, insa sarcina m-a facut sa aman momentul…). Pe distante mai scurte alergam si cu 4:40 m/km, poate si mai rapid… insa nu imi mai amintesc cum este 😊.
Cat alergai cand ai aflat ca esti gravida?
Alergam in jur de 50-60 km pe saptamana. Au fost cateva perioade in care am depasit borna de 300 km pe luna, altele in care m-am mentinut in jurul celor 200 de km.
Care au fost primele ganduri in privinta alergarii, atunci cand ai aflat ca esti gravida?
Trebuie sa recunosc, m-am ingrijorat. Stiam deja de la prima sarcina care sunt „sfaturile” medicilor. In general – ca paranteza pentru viitoarele mamici – medicii spun pacientelor cam ce vor ele sa auda 😊. Tot ce are legatura cu sarcina si cu nasterea este influentat si de atitudinea viitoarei mamici. Deci, cred ca ajuta sa va mentineti punctul de vedere. Evident, daca sunt probleme medicale reale trebuie sa tinem cont de recomandari. Insa daca nu sunt probleme, nu le inventati…
Ce informatii relevante (care s-au validat ulterior) ai gasit pe net (sau in alte surse) despre sport in timpul sarcinii?
Am intrat pe net fara a fi pe deplin convinsa ca voi gasi prea multe argumente „pro”. Dar am gasit studii si articole despre alergatoare renumite, care au continuat sa alerge in timpul sarcinii. A existat un paragraf care m-a motivate foarte mult si ma bucur mult ca am dat peste el la inceputul sarcinii:
“11% to 22% (Ammon Avalos, 2012) of all recognised pregnancies end in miscarriage. At some point, women who run, walk, lift weights, eat cheese, let a puppy sit in their lap, or wear bright purple scarves will have a miscarriage and blame themselves and whatever they just happened to do for the miscarriage. Similarly, pregnancy complications happen and, for women who run, they (or someone else) will blame running if complications do develop. Whereas, if women remain sedentary, despite the known risks of lack of exercise to the mother and baby, they are less likely to be blamed or to self-blame. [Author’s Note: The percentage of miscarriage varies by age group and study population, with women over 35 years of age experiencing the highest rates.]”
Fiecare sarcina este diferita. Dar ce beneficii si probleme ai avut datorita / din cauza alergarii?
As putea pune ca alergarea – cu tot ce vine ea la pachet – ajuta mamica foarte mult. In cazul meu nu au existat momente tensionate, crize de nervi, momente de plans din senin – toate acestea fiind des intalnite (inclusiv de mine pe parcursul primei sarcini, in ca am fost cam statica). Am fost foarte vesela, de multe ori eu fiind cea care a ridicat moralul celor din jurul meu. Am fost foarte mobila si sprintena 😊. Ionut, partenerul meu, mi-a spus de foarte multe ori ca parerea lui legata de femeile insarcinate s-a schimbat foarte mult. Probabil nu doar a lui, insa raman la parerea mea – femeile isi pot schimba viziunea asupra sarcinii. Este nevoie doar de un pic de curaj!
Miscarea in timpul sarcinii ajuta si la nastere. Eu am nascut fara epidurala, fara administrarea vreunei substante care ar fi putut influenta cursul natural al nasterii, iar de revenit dupa nastere… nu mai zi (imediat 😊).
Daca ajuta niste cifre, am 35 de ani si jumatate, greutatea inainte de sarcina erau undeva intre 55-56 kg (am 168 cm) si am luat aproximativ 12 kg in timpul sarcinii (cu foarte multa retentie de apa). La 8 zile dupa nastere aveam 58,5 kg si sunt intr-un continuu proces de revenire.
Cum te-ai antrenat in timpul sarcinii?
Cu perseverenta 😊. Am alergat doua maratoane in timpul sarcinii (Maratonul Nisipului si Cindrel in alergare) si multe alte curse, preponderent montane. Nu am avut un plan anume, insa stiam ca vreau sa alerg. Mi-am ascultat corpul de fiecare data, daca simteam ca sunt obosita nu ieseam sa alerg (mentionez si faptul ca singura mea optiune de iesire la alergare era dimineata, cel tarziu la ora 5 trebuia sa ies pe usa sa incep sa alerg, asa ca ma trezeam in jur de 4.30).
Ce au spus cei din jurul tau (familia, colegii, prietenii etc.) despre decizia ta de a alerga in timpul sarcinii? Dar doctorii?
Cei din jurul meu, aproape in totalitate, au spus ca sunt nebuna. Mama, in ultima saptamana inainte sa nasc: “nu esti sanatoasa la cap! Unde te duci??? Nu vezi ce burta mare ai? Vezi, ai grija pe unde nasti!”. Oamenii sunt foarte reticenti atunci cand vine vorba despre o femeie insarcinata – cum spuneam si mai devreme, viziunea asupra sarcinii si a femeilor insarcinate este „una si buna”. Femeia trebuie sa stea linistita, sa faca cat mai putine lucruri… nu pot sa descriu in cuvinte cam care era atitudinea oamenilor pe strada cand ma vedeau alergand. Noroc cu castile, pentru ca, astfel, nu ii auzeam – doar vedeam cum se uita la mine cu coada ochiului.
Medicii, surprinzator, m-au incurajat. Medicul hematolog care m-a urmarit toata sarcina mi-a spus de la bun inceput sa evit sedentarismul, sa nu iau in greutate prea mult. I-am spus ca alerg si mi-a spus ca este ok (nu i-am spus cat alerg, asta e partea a doua… 😊).
Care a fost cea mai mare provocare, ca alergatoare, in timpul sarcinii?
Sa vad cum scade viteza si sa realizez ca nu pot face nimic pe tema asta. Sa ma impac cu idea ca, in aceasta perioada, as face bine sa renunt la ceas, la ritm… si toate celelalte notiuni familiare oricarui alergator. M-am acomodat destul de repede. Am realizat ca, de fapt, cel mai important lucru este sa ma mentin activa, sa alerg, sa imi induc acea stare de bine care vine dupa alergare si nu in ultimul rand, sa ma gandesc la bebe.
A propos de ritmul de alergare, cum a evoluat in timpul sarcinii?
Pace-ul a scazut treptat. In luna a 5-a alergam, inca, cu un pace de 5:30-6 min/km. Ionut imi spunea ca, probabil, voi alerga in luna a 7-a cu 7 min/km, in luna a 8-a cu 8 min/km si in luna a 9-a cu 9 min/km…ceea ce mi se parea de-a dreptul dramatic. Nu am ajuns acolo. Am scazut pana la 7 min/km, dar cu pauze in ultimul trimestru si, mai ales, in ultima luna – cand burtica era deja destul de mare si crea ceva disconfort.
Ce alte activitati fizice ai facut in timpul sarcinii (mers, gimnastica etc.)?
Am mers mult atunci cand nu puteam sa alerg. De asemenea, am facut stretching – in limita posibilitatilor. Am facut drumetii pe munte. In luna august (in 5-6 luni de sarcina), am urcat pe Vf. Negoiu, Vf. Lespezi si am facut multe alte drumetii la peste 2000 de metri.
Cu cat timp inainte de nastere ai avut ultimele alergari (si pe ce distante / durate)?
Ultima alergare a fost chiar in dimineata zilei in care am nascut. Am alergat vreo 4 km. Ultima competitie la care am participat a fost Transmaraton, proba de semimaraton. Eram atunci insarcinata in 7 luni. Dupa Transmaraton am scazut distanta, insa in ultimele doua saptamani inainte de nastere am iesit in fiecare zi la alergare. Asta pentru ca si timpul disponibil mi-a permis, intrand in concediu medical. …Si am condus pana in ziua nasterii.
Care au fost parametrii de sanatate ai copilului (nota obtinuta, parerea doctorilor etc.)?
Copilul s-a nascut cu 2640 g, 49 de cm, scor APGAR 10. Fiind fetita, ma asteptam sa fie mai mica, insa evolutia ei este foarte buna, este alaptata natural si ia in greutate foarte bine.
Cand ai reluat antrenamentele si ce obiective ai anul acesta (de alergare)?
Prima iesire la alergare a fost in ziua 5 post-partum. Mi-am propus, pentru inceput, sa cresc volumul, sa nu ma uit (prea mult) la viteza, sa imi revin cat mai bine si cat mai repede (daca se poate). Nu imi stabilesc multe obiective, voi vedea cum voi evolua si mi le stabiliesc pe parcurs. Am unul sigur: ultramaraton in septembrie la Transmaraton, pe Transfagarasan. Si cred ca voi alerga cu pitica la Semimaratonul Bucuresti, acolo unde il voi lasa pe partenerul meu, Ionut, sa isi stabileasca un PB, sa se convinga de ceea ce poate…
…Iar prima mea cursa din 2019 va fi Gerar-ul 😊. Ne vedem acolo!
Care sunt principalele recomandari le care le ai pentru viitoarele mamici care vor sa alerge in timpul sarcinii?
Daca nu sunt probleme medicale reale si daca isi doresc, sa continue sa alerge! Sa isi asculte organismul, sa iasa la alergare atunci cand se simt bine, sa nu isi faca autocritica severa daca intr-o zi au ‘sarit’ peste antrenament. Sa se mentina active si cu zambetul pe buze. Sa realizeze faptul ca starea de graviditate este temporara si isi vor reveni, insa ajuta sa stie ca pot face din aceasta perioada trecatoare o perioada foarte frumoasa…
*
Felicitari, Florina! …si la cat mai multe alergari frumoase impreuna cu cei dragi!! 😊
Din fericire, chiar si cea mai lunga cursa polara se termina in cateva zile si m-am putut intoarce, de fiecare data, la confortul de acasa. Familia, mancarea cu care eram obsinuit, rutina zilnica, confortul unui adapost si, binenteles, …apa calda la care visam atunci cand genele erau atat de inghetate, incat de abia mai puteam sa clipesc.
Am folosit aceasta introducere pentru a iti povesti despre felul in care o campanie globala a ajuns sa schimbe, si in Romania, vietile a zeci (si, sa speram, sute) de mii de oameni.
A inceput cu ideea Ariston Thermo Group, o companie globala infiintata in anii ’30, care produce centrale termice, boilere si multe alte echipamente de incalzire. Ideea lor a fost de a construi o super casa in Groenlanda, in sprijinul oamenilor de stiinta care studiaza, in conditii meteo extrem de dure, efectul incalzirii globale asupra planetei noastre. Si partea interesanta a fost ca aceasta casa, dotata cu o centrala termica, pentru a oferi oamenilor de stiinta conditii de lucru confortabile, chiar si departe de civilizatie, a fost echipata de 3 instalatori – oameni obisnuiti, din trei tari (Italia, Rusia, China), care au ales sa faca acest lucru in mod voluntar.
Plecand de la aceasta idee, Ariston Thermo Romania a lansat Ariston Comfort Challenge, un proiect prin care si-a propus, impreuna cu Crucea Rosie Romana, sa transforme accesul la apa calda in normalitate, in intreaga tara. Primul pas a fost donarea a peste 400 de boilere pentru peste 250 de scoli si camine de batrani, neechipate cu sisteme de incalzire a apei. Asfel, peste 32.000 de copii si batrani beneficiaza, deja, de confortul apei calde! [=> postarea continua dupa video]
Alaturi de doi sportivi care pasesc frecvent in afara zonei de confort si pe care ii apreciez foarte mult – Avram Iancu si Alex Gavan – am decis sa ma implic in aceasta campanie si sa contribui la imbunatatirea calitatii vietii pentru elevii si batranii care nu au acces la apa calda… 🙁 [=> postarea continua dupa video]
Dupa fiecare cursa polara imi promiteam ca “va fi ultima”. Imi impachetam bine echipamentul arctic, il duceam in debara si zambeam la gandul ca va fi gasit, intr-o buna zi, de catre copii sau nepoti, care se vor intreba daca ma pregateam pentru o noua era glaciara :). Dar, intr-un colt indepartat al mintii, stiam ca va veni o zi in care voi iesi, iar, din vestita zona de confort, unde se intampla lucrurile magice din vietile noastre.
Din fericire, lucruri magice se pot intampla si printr-un simplu click. De atat este nevoie pentru a duce confortul catre cei care au nevoie de el. Nu maine, nu peste o saptamana, nu peste un an. Acum.
Iti sunt recunoscator pentru citirea acestei postari si iti multumesc anticipat pentru donatia pe care o vei face pe pagina Crucea Rosie dedicata campaniei ComfortChallenge*.
*
Voi reveni cu informatii despre impactul acestei campanii.
Andrei
Cand era copil, Gigel din satul Cucuietii din Deal credea ca “cucuietenii din deal” sunt cei mai tari oameni. Sau, in orice caz, mult mai tari decat “cucuietenii din vale” – pe care inca nu ii vazuse, dar stia de la consateni ca asa e. Si era mandru sa fie cucuietean din deal.
Dupa ce a terminat 8 clase, parintii l-au trimis pe Gigel “la oras”, la Strambesti, pentru a face liceul. Acolo, a aflat ca strambestenii erau, pe buna dreptate, cei mai tari din judet. Si era mandru ca devenise, si el, strambestean.
Patru ani mai tarziu, Gigel a plecat “la capitala”, pentru a face facultatea. Ce oras mare! Si-a dat seama, imediat, ca oamenii de acolo sunt cei mai tari din tara. A devenit, treptat, extrem de mandru ca devenise, si el, cel mai tare din tara.
Dupa facultate, Gigel s-a angajat intr-un minister, darorita unui vecin din satul lui natal, care lucra deja acolo si l-a “recomandat”. Acolo, a aflat ca romanii sunt, pe departe, cei mai tari din lume. Si, brusc, a devenit mandru ca este, si el, roman.
Cativa ani mai tarziu, Gigel isi schimbase job-ul si ajunsese intr-o multinationala europeana. Acolo, lucra cu tot felul de europeni. Asa a aflat ca Europa a fost si ramane “leaganul civilizatiei” si ca europenii sunt cei mai tari. Si, dintr-o data, a devenit foarte mandru ca este european.
A mai trecut ceva timp si Gigel si-a intemeiat o familie si a inceput sa calatoreasca prin lume, pe toate continentele. Asa a aflat ca oamenii sunt cea mai tare creatura sau creatie din Univers. Si asta l-a facut sa devina extrem de mandru ca este humanoid.
Ieri, Gigel a facut o vizita in satul natal si totul i s-a parut mult mai mic decat in copilarie. Si-a privit nostalgic, dar amuzat, casa, gradina si wc-ul din fundul curtii.
In acest timp, la birt, doi sateni discutau aprins motivele pentru care cucuietenii din deal sunt mai tari decat cei din vale.
Je suis Gigel, bucuros ca sunt.
Te vei simti mai sanatos si vei fi mai rapid daca vei da jos cele 2-3 kg – desigur, daca ele sunt in plus. Unii alergatori nu isi fac prea multe griji pentru greutate – se gandesc ca alearga mult, prin urmare pot manca la cina cat vor de mult. Se pare insa ca aceiasi alergatori vor creste in greutate cu 1,5 kg la fiecare 10 ani, conform unui studiu realizat pe un esantion de 4700 de alergatori, barbati aflati la varsta a doua. Nu este mult, insa se tot aduna si la un moment dat ii vor afecta si pe cei care nu alearga mai mult de 65 km pe saptamana. In acelasi timp, aceiasi alergatori au adaugat si 2 cm in talie la fiecare 10 ani – s-a zis cu patratelele!
Intotdeauna am acordat atentiei corpului meu, crezand ca obsesia mea pentru el se numara printre drepturile mele. Totusi, am realizat ca am doua motive pentru care sa ma urc pe cantar in fiecare dimineata de duminica: imi doresc sa imi gasesc si sa ma mentin la greutatea cea mai sanatoasa pentru mine si, in acelasi timp, vreau sa-mi gasesc greutatea care ma ajuta sa fiu mai rapid. Cred ca nu sunt singurul alergator interesat de aceste doua aspecte.
In urma cu 20 de ani, cand am citit niste studii incipiente pe tema indicelui de masa corporala (IMC) si a longevitatii, m-am panicat. Oameni cu acelasi IMC ca al meu (sunt relativ inalt si slab, cu un IMC in jur de 21,0) mureau mai devreme decat cei care aveau o greutate putin mai mare decat a mea.
In timpul unei vizite recente in California, l-am vizitat pe profesorul Bill Haskell, pentru a afla parea lui cu privire la intrebarile mele despre greutate si longevitate. Este directorul Centrului de Cercetare si Preventie al Universitatii Stanford, iar in ultimii 30 de ani a fost foarte interesat de dezbateri pe tema sanatate si fitness. “Acele studii incipiente nu au eliminat persoanele care erau slabe deoarece fumau sau deja sufereau de vreo boala”, mi-a spus Haskell. “Conform studiilor recente, indicele mortalitatii nu a crescut pana cand IMCul nu a ajuns la 18,5”.
Conform Institutului National de Sanatate, exista 4 intervale intre care se misca IMCul. La 18,5 se afla cei subponderali/mai putin sanatosi, indicand o alimentatie nepotrivita. Daca IMCul este in intervalul 18,5-24,9, te incadrezi in categoria normal/sanatos. De la 25,0 la 29,9 esti supraponderal si sanatatea ta este in pericol (risc de diabet, tensiune ridicata, afectiuni ale inimii). Toti cei care au un IMC de peste 30,0 intra in categoria obez si prezinta riscuri foarte mari in ceea ce priveste sanatatea. Aproximativ 60% dintre americani sunt supraponderali sau obezi, iar acest procent este in crestere.
Se stie ca persoanele care au o greutate corporala mai mare sunt mai putin sanatoase, dar in acelasi timp conteaza si conditia fizica. Descriindu-se adesea ca ”scund, gras si chel”, Steven Blair este cel mai cunoscut expert in domeniul IMC, activitate fizica si sanatate. Impreuna cu fostii sai colegi de la Centrul de Aerobic Cooper au colectat ele mai bune date despre conditia fizica, din lume; au testat mii de subiecti pe banda de alergare. Majoritatea celorlalte studii sunt bazate pe un chestionar in care se pune intrebarea: “Cata miscare faci in timpul unei saptamani obisnuite?”. Si, desigur ca stii: sunt multe persoane care dau un raspuns foarte generos, dar de fapt mint.
Centrul Cooper studiaza felul in care conditia aerobica este un factor important in determinarea longevitatii. Intr-adevar, uneori este mai bine sa ai cateva kilograme in plus si, in acelasi timp, sa fii in forma, decat sa fii slab si fara conditie fizica. Conditia fizica poate deveni un atu al kilogramelor in plus. In concluzia studiului, Blair, alergator cu experienta aflat acum la Universitatea South Carolina, crede ca ne concentram prea mult pe greutate, care demonizeaza si demoralizeaza oamenii grasi. “Mi-ar placea sa elimin complet ideea greutatii ideale”, spune el. “Pur si simplu nu avem suficiente date pentru a spune ce este potrivit pentru orice individ sau grup. Ar trebui sa ne concentram mai mult pe a le spune oamenilor ca pot deveni mai sanatosi daca devin mai activi, indiferent de greutatea de la care incep.”
Acesta este un mesaj foarte bun pe care ar trebui sa-l transmitem prietenilor nostri sedentari, supraponderali. Au nevoie de toatea motivatia pe care o pot gasi. In acelasi timp, ar trebui sa ne amintim ca scaderea in greutate este aproape intotdeauna buna – deoarece suplu si in forma va fi mereu mai bine decat gras si in forma.
Desigur ca unii alergatori sunt mai interesati de dezvoltarea vitezei decat a conditiei fizice. Intrebarile pe care si le pun sunt: care este greutatea mea ideala astfel incat sa scot timpi buni la cursele de 5 km si la maratoane? Imi va fi de ajutor sa slabesc? Raspunsul este aproape mereu DA. Dar, ca si in cazul IMCului, pana la un anumit punct. Daca pierzi prea mult in greutate ajungi sa te simti slabit si incet, nu puternic si rapid. Multi parinti si antrenori de la liceu sau facultate isi fac griji cu privire la anorexia nervoasa, o boala psihica des intalnita printre adolescentele si studentele care sunt si alergatoare, dansatoare, gimnaste sau patinatoare. Cele mai recente studii arata ca anorexia afecteaza aproximativ 0,6% din populatia totala si pana la de 4-6 ori mai multe atleti tineri. Este un subiect ce merita sa i se acorde atentie, din moment ce unii anorexici se infometeaza pana la moarte.
Chiar si asa, nimeni nu contesta faptul ca alergatorii care au o stare de sanatate buna vor alerga cu pana la 3 sec/km mai rapid cu fiecare kilogram pierdut. Slabitul imbunatateste capacitatea aerobica (VO2max), care influenteaza puternic potentialul de anduranta, deoarece cu cat cari dupa tine mai putina greutate, cu atat parcurgi mai multi kilometri per litru de oxigen. Si deoarece cateva kilograme in minus te ajuta sa devii mai rapid, ar trebui sa poti sa cresti si distanta, respectiv viteza de la antrenamente. Prin urmare, slabitul te ajuta sa te antrenezi mai intens.
In ultimul timp, fiziologul si alergatorul Paul Vanderburgh de la Universitatea Dayton (Ohio) a acordat mai multa atentie acestui subiect. In urma cu cativa ani, Vanderburgh (cantarind 77 kg), care a parcurs recent un maraton intr-un timp de 3:31, a decis sa conceapa un calculator care sa compare performantele alergatorilor cu greutati diferite. Cand a terminat studiul, Vanderburgh si-a testat calculatorul la diferite curse din Ohio, unde a functionat bine. Si-a publicat cercetarea in Journal of Exercise Physiology si a urcat calculatorul, numit “Flyer Handicap Calculator”, pe internet (greutatea este exprimata in libre). Din moment ce calculatorul tine cont si de factori precum varsta si sex, poate fi folosit pentru a compara – de exemplu – o femeie de 25 de ani care are o greutate de 54,4 kg, cu tatal ei in varsta de 55 de ani si 78 kg. Lucruri interesante.
“Sper ca acest calculator sa egalizeze putin nivelurile si sa aduca mai multa motivatie alergatorilor care au o greutate mai mare”, spune Vanderburgh. Iar acelora care pur si simplu vor sa slabeasca pentru a deveni mai rapizi, le da urmatorul sfat: fii atent sa scapi de grasime, nu de muschi. Din fericire pentru multi alergatori, multe studii au demonstrat ca programele de slabire bazate pe activitate fizica te ajuta sa-ti atingi obiectivul mult mai repede decat planurile care se axeaza doar pe dieta. “Daca inca nu faci antrenamente de forta, s-ar putea sa vrei sa incepi, din moment ce acesta este un mod eficient de a intretine masa musculara”, adauga Vanderburgh.
Nu am avut niciodata prea mult noroc cu antrenamentul de forta, dar poate ca este timpul sa incerc din nou. Anul acesta am pierdut 2,5 kg, pe langa cele 4,5 pierdute in anii anteriori, doar reducand consumul de paste si orez si mancand mai multe fructe, legume si fibre, si band apa in loc de suc de fructe. Inca am cateva kilograme in plus fata de cum eram la facultate, dar am mai redus diferenta cu 3-3,5 kg. Consecinta: IMC-ul meu inca depaseste 18,5, dar rezultatele de la concursuri sunt din ce in ce mai bune si, cel mai important, ma simt foarte bine!
Acest tabel, bazat pe modificari ale capacitatii aerobice maxime, iti ofera niste informatii aproximative cu privire la cum ti se va imbunatati timpul obtinut la concursuri daca scapi de kilogramele in plus, atat timp cat ele exista. Daca IMCul tau scade sub 18,5, risti sa te simti slabit si sa pierzi din viteza (gasesti aici un calculator IMC).
Mai jos, puteti vedea cateva poze facute bietului animal, la varsta de un an, in incinta unui salon de coafat canin. Se poate vedea cum Hoka, chiar daca are greutatea optima pentru varsta lui, pare sa nu fie foarte multumit de tratamentul aplicat in salonul de coafat. Va avertizam, imagini socante! Mai multe informatii pe pagina facebook Caini vegani Romania…
PS – Pe 14.11.2017 se nastea Hoka. La multi ani!!!
Calculul celor “100 de calorii pe mila” este facut pentru o persoana de 68 kg – daca ai mai multe kilograme vei arde mai multe calorii, daca esti o persoana ‘filiforma’ vei arde mai putine (gasesti pe net o multime de ‘calculatoare de calorii’, daca vrei sa afli cu exactitate).
De asemenea, “nu toate caloriile sunt la fel”. Unele sunt ‘goale’, altele vin la pachet cu grasimi ‘din alea rele’, in timp ce altele ne aduc nutrienti de calitate. Dar sa nu complicam lucrurile. Asadar…
Nu stiu daca cifrele de mai sus te ajuta sau nu (desi, daca ne gandim ca pentru o pizza, cu papanasi si doua beri avem nevoie de 43.5 km…). Cert este ca, de multe ori, supraestimam consumul caloric din timpul antrenamentelor sau al concursurilor si subestimam numarul de calorii pe care il contin diverse alimente cu care ne ‘refacem’.
De exemplu, multi dintre noi ne imaginam ca la un maraton pierdem “minim 2-3 kg”. In realitate, dincolo de apa pe care o pierdem prin transpiratie (si pe care o punem la loc in cateva ore de la fionalul cursei), un maraton ne ‘scapa’ de 2.600 de calorii, un semimaraton de 1.300, iar un antrenament sau cursa de 10 km ne ‘slabeste’ cu vreo 600.
Nutritionistii spun este nevoie de un deficit (aproximativ) de 7.700 de calorii pentru a da jos un kilogram de ‘sunci’. Deci de abia dupa vreo 3 maratoane (sau dupa 2 saptamani de antrenamente moderate) putem sa ne punem pe cantar – cu conditia, desigur, de a nu rupe frigiderul intre cele 3 curse… 🙂
De asemenea, merita retinut faptul ca un kilometru arde tot atatea calorii, indiferent ca mergem ca bunica sau ca alergam ca un kenyan. Diferenta este doar ca terminam antrenamentul mai repede atunci cand alergam…
Mult spor la antrenamente si la plimbari!
Rosu
Ar mai fi vreo 200 de lucruri de scris, dar le las pentru alte dati, cand voi cadea din nou in butoiul cu amintiri :). Pana atunci, va doresc o viata interesanta!
Andrei Rosu
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!