Menu
BLOG

Ce am pus in bagajul pentru Himalaya.

Peste 2 zile incepe marea aventura. Cred (si sunt sigur ca nu ma insel) ca va fi experienta cea mai complexa, atat din punct de vedere al conditiilor meteo si al reliefului cat si, mai ales, spiritual.

Mi s-au inmuiat genunchii cand am ajuns la Polul Nord, in Antarctica sau Sahara, dar de data aceasta cred ca o sa raman mut de uimire si intr-o profunda contemplare cand o sa am in fata ochilor cele mai inalte varfuri ale planetei, de 2-3 ori mai mari decat ceea ce am vazut pana acum.

De asemenea, intalnirea cu 2 civilizatii total diferite de a noastra (oprirea in India si trecerea prin Nepal) nu are cum sa nu isi lase amprenta asupra dezvoltarii mele si a modului in care voi percepe realitatea incepand din acel moment…

Revenind la capitolul Himalaya, sper sa ma intalnesc acolo cu conationali de-ai nostri. Unul dintre ei este alpinistul Horia Colibasanu (primul roman ajuns pe K2), care escaladeaza ‘optmiarul’ Lhotse. Am tot respectul pentru alpinisti si subscriu la spusele lui Hemingway: „exista doar 3 sporturi: alpinismul, automobilismul si luptele cu tauri. Restul sunt jocuri…”. Daca ar mai fi trait, probabil ca el ar fi inclus maratonul Everest la capitolul sport-joc šŸ™‚

Varful Everest la 3 kilometri in spate. O altitudine mai mare de 5.000 de metri. Oxigen rarefiat la 50% fata de nivelul marii. Un Everest Base Camp ticsit cuĀ  alpinisti norocosi care tocmai au escaladat cel mai inalt varf al lumii sau alpinisti care urmeaza sa isi incerce norocul incepand de a doua zi. Porteri care duc in spate mai mult decat greutatea lor, pentru 2-3 bancnote – bani suficienti pentru a isi hrani familiile timp de un an. Stegulete de rugaciuni pentru pacea si linistea planetei. Doua saptamani de aclimatizare. 17 zile pana la startul maratonului desfasurat la cea mai mare altitudine. 17 zile si 7-8 ore pana termin maratonul numarul 6 din seria celor 7…

Si, ca sa termin in ton cu titlul acestui post: aici gasiti lista cu bagajul meu pentru Himalaya care o sa ii cocoseze pe porteri šŸ™‚

Pe foarte curand!

PS – fara intentia de a deveni promotor al acestui maraton, va prezint programul maratonului Everest si itinerarul maratonului Everest. Citindu-le, sunt deja cu gandul acolo… šŸ™‚

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (6)

6 răspunsuri la “Ce am pus in bagajul pentru Himalaya.”

  1. Pircu spune:

    Hai noroc, nu ma ia somnul si ma amuz sa-ti citesc reportajele. Ce ziceai de batranul Hem? Pai el statea mai mult beat… nu subscrie asa rapid. Cursele de masini… din Cuba? Hehehe… corida? e sport asta, sau agricultura? hm… Alpinismul? Treaba lor… Tot respectul, da, si tot asa, mult respect pentru macelarul din colt si pentru dentistul meu, sa nu-l uitam pe tipul de la tv care prezice starea meteo, funambulul. Am respect deosebit pentru cine-si vede de treaba lui. Dar am toane, in imediat respect mai mult opozitia siriana decat orice alpinist bronzat ca un raton si buzele franjuri. Nu-i exclus ca sa se inverseze tendinta. Am un mare respect pentru cumnata printului William. Apoi, da, chestia spirituala! Presupun c-o sa fie mai ceva decat intalnirea cu Hem! ;)))… si, si, si civilizatia noastra, adica a ta, a mea, a lor, a noastra si a lor, a noastra, a cui? aaaaaa, damboviteana, si a lor, Bolywood, sau made in China. Oh mes soeurs, et mes racines. Deja iti lipseste oxigenul Fanica, si nici n-ai ajuns la cota cinci mii! e autosugestia, stai ca n-am terminat cu tine, e noapte, nu ne vede nimeni: porterii, doi poli, te cara si pe tine?!? Iti dai seama curvele acolo, caramele, diploma de bac, alune arse, cu un porc iti iei Everestu’ acasa! Cara mai ceva decat greutatea lor, ca si scarabeul, ca si termita, mare branza, e simplu, mai ales ca nu te incurca oxigenul, frecarea ioc. Iac. D’aia e si asa ieftin. Si pe urma, serpasii sunt usori, cand ai douj’ de kile, sa duci patruzeci nu e chiar un capat de tara. In plus se drogheaza, fumeaza balega de iac, halesc unt de iapa, si tot asa… trei poli, un an de trai pe vatrai, copiii la Harvard, al lor, casa cu panouri solare si vacanta la Monaco. Evident, fara iesiri la terasa-n Dorobanti, fara fite la Poiana Brasov, dar ma rog, spiritualitatea umple golurile libere, te busteaza, ajungi ceva intre halterofil si Hem. Armonios dezvoltat, liber in cuget si viscere, cu respect fata de semeni, chiar si fata de Mike Tyson. Dezvoltarea ta in conditiile astea, anaerobe, o sa fie intr-adevar zdruncinata, insa pozitiv. Tre’ sa ai un punct, ca sa ai un punct de vedere. Salutarile mele calduroase alpinistilor casanti presarati pe traseu, cei de neinlocuit! Cei mai fericiti dintre toti.
    Si nu uita, „5x-1”, poza. Bonne nuit mon frero.
    Pircu

    • andreirosu spune:

      am remuscari ca te tin treaz noaptea:)))) Ce e cu 5x-1?

      • Pircu spune:

        5x-1 e o formula matematica, cum bine ai ghicit, si x e orice numar natural in afara de zero. iti spun insa la o bere ce reprezinta ecuatia, cum am promis, daca reusesti sa-i faci o poza acolo pe crestetul omenirii. ca sa nu zici ca e cine stie ce cod secret de dialog cu al-qaida, iti mai spun doar ca rezultatul este mereu un numar de petale de flori; lucru nimic deplasat, in intregime romantic.
        ma tin singur treaz noaptea, e cel mai bun moment pentru batut la masina, nu ma distrage nimic. nu ziceai tu ca e cel mai bun timp pentru alergat? in intuneric treci peste orice ca un buldozer, te poti aventura mai lesne in afara conditiei umane, si daca ai grija sa stai mereu cu spatele la ea, nu e niciun pericol. daca insa te intorci o fractiune de secunda, si privesti inspre conditia umana cu neantul in ceafa, nu-ti mai ajunge la capatul noptii decat chipul schimonosit, numai bun de agatat in bestiarul lui Munch. pircv

  2. Human rights spune:

    Buna Andrei,
    sper din toata inima ca experienta din regiunea Khumbu sa iti schimbe parerile de european referitor la porteri. O sa vezi ca sunt oameni simpli, intr-adevar saraci, care muncesc aproape toata viata – cara de la varste fragede pana cand fizic nu ii mai tin puterile (am cunsocut copii de 8-10 ani care urcau impreua cu tatal lor, fiecare avand propria incarcatura). Iar banii primiti nu le ajung un an intreg, din contra, daca te intersezi la fata locului, vei fi uimit pe cat de putini bani muncesc.
    Nici eu nu stiam multe pana sa ajung acolo, insa dupa prima tura, am regretat ca am carat mi mult decat strictul necesar, vazand ca sunt OAMENI cei care imi cara mie toate obiectele mai mult sau mai putin necesare. Nu mai vorbesc ca ei nu au locuri de cazare, majoritatea dorm sub cerul liber, vei vedea pe drum locurile de vatra – si ma refer la altitudini de peste 3000 m…
    Dincolo de ‘victoria’ cu maratonul, sper sa inveti mai multe ca OM despre experienta in Himalaya.
    Numai bine

  3. Pircu spune:

    Fanica, ma simt responsabil intr-un fel, am deturnat atentia vizitatorilor, si au facut amalgam, au amestecat borcanele. E vina mea.
    Bre, Andrei n-a zis nimic de carausi, ba chiar i-a admirat prea mult pana la lacramosenie dupa gustul meu.
    Cu ce vrei sa traiasca ei acolo, are dreptate Andrei, traiesc cu carca, e o mana cereasca pentru ei ca merg astia pe acolo sa inghete pe varful muntelui. Trebuie sa le dai sa care, ce vrei sa le dai sa faca, pariuri sportive, console video, ciorapi de lana, calcai si restul??? Mila de tipul asta, aoleu ce viata au, asta le face deserviciu, si nu turistii care le lasa un banutz. Bine ca nu sunt asistati de stat, ca atunci chiar ar fi pe duca semintia lor… e un embrion de civilizatie dupa parerea mea ca s-au apucat usor usor de turism, ca mai au si ei contact cu alti oameni. In definitiv, oamenii aia ar putea sa traiasca super din turism, daca tara lor n-ar fi corupta, invecinata nefericit cu China, si alte bastioane de tiranie, si asa mai departe. Eu nici nu-i admir, nici nu le plang de mila, cred ca ei vor doar una, si anume sa fie tratati ca oameni, adica sa nu le dai lectii, sa nu-i aolesti, si sa nu-i crezi super-oameni… Pircu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *