Primele castiguri din alergare!

Va povesteam in articolul din 23 iunie ca astazi urmeaza sa participam la The Meredith Hagan Inspiration Run, o cursa montana de 10 kilometri desfasurata in Mountsberg Conservation Area. Obiectivul nostru declarat: sa ne antrenam pentru ultra trail-ul de 50 k de saptamana viitoare. Alte obiective: sa terminam in mai putin de 50 de minute (subsemnatul), respectiv 1 ora (Raul).

Ne asteptam la cateva zeci de alergatori, dar nu a fost deloc asa. Canadienii iubesc miscarea si, chiar daca a fost o cursa locala, la start erau cateva sute (500, dupa spusele organizatorilor), printre care si copii de 7, 8 ani. Este adevarat, procentul cel mai mare l-au reprezentat cei inscrisi la proba de 5 km running or walking, doar vreo 60 de alergatori alegand cursa de 10 km (din care 48 au terminat-o).

Veselie mare, muzica live (care suna atat de bine, incat ne-am dat seama ca este live de abia cand am vazut scena si formatia – de fapt, un singur tip :)), multe familii cu copii (inclusiv o doamna cu o fetita de 3 saptamani!), organizare foarte buna (evident!), zeci de postere cu motto-ul competitiei („Harder, Stronger, Faster„), alergatori cu tricouri inscriptionate cu numele echipei pe care o reprezentau (Toronto Olympic Team, Running Room, Burlington Runners Club etc.) sau al diverselor fundatii sprijinite, 2 romani si 2…kenieni.

Era ultimul loc in care ma asteptam sa vad reprezentanti ai celei mai bune natii de alergatori si speranta mea (sau, mai degraba, fantezia) de a avea o sansa cat de mica la medalia de aur s-a spulberat brusc si m-am trezit la realitate :))). Chiar si asa, startul m-a gasit intrebandu-ma cat as putea sa tin pasul cu kenienii, iar raspunsul a venit foarte rapid: la kilometrul 1, ei disparusera din raza mea vizuala, desi m-am tinut aproape cu disperare dupa ei…

Cursa in sine mi-a amintit de Eco-Trail du Paris, cu vreme mohorata, teren pe alocuri mlastinos de la ploile din ultima perioada, paduri intunecate, dealuri pe alocuri interminabile – dar cu poteci mult mai largi, care permiteau depasiri ale coloanei (ceea ce a fost de folos in ultimii 3 kilometri, cand m-am intersectat cu o parte din alergatorii de la 5km). Organizatorii au fost simpatici si au anuntat ca acorda un premiu special concurentului care va fi cel mai plin de noroi…

La kilometrul 5 am ajuns dupa 23 de minute si 30 de secunde, timp in care am fost depasit doar de 2 doamne si de un tip, toti 3 aratand a alergatori ‘de meserie’. Intre timp, ma intrebam daca cei 2 kenieni terminsera deja si ajunsesera acasa ca sa faca dus… 🙂

In partea a doua a cursei am reusit sa mentin acelasi ritm de alergare si am terminat in 47 de minute si 33 de secunde. Spre incantarea mea, nu m-a mai depasit nimeni si, in plus, am reusit 2 lucuri:

– atat eu cat si Raul ne-am atins obiecivul, de a termina cursei sub pragul de 50, respectiv 60 de minute (varul meu a terminat in 56m 48s).

– clasarea pe locul 6 in clasamentul general, respectiv pe 2 la categoria mea de varsta, motiv pentru care am obtinut primul meu castig din ‘cariera’ de alergator: o sticla de vin canadian! …Si o diploma colorata 🙂

Pe curand!

PS – Ca sa nu existe vreun dubiu ca as fi putut termina cursa pe locul 1 la categoria mea, Victor – kenianul de pe primul loc – mi-a spus care este recordul lui la maraton: 2h 14m. Fara comentarii… :)))