Menu
BLOG

Povestea celor 126 de ore de Quintuple Ultra Triathlon – partea a 2-a.

1Crampe severe. Ruputuri musculare. Varsaturi. Scuipat sange. Urinat sange. Rotule dislocate. Adormit pe bicicleta. Cazaturi. Coaste rupte. Umeri dislocati. Entorse. Ameteli. Pierderea cunostintei. Hipotermie. Tulburari grave ale somnului. Refacere de lunga durata. Si multe, multe, astfel de probleme. Cam asa arata „tabloul” relatarilor de la evenimentele de ultratriatlon despre care citisem in ultimii doi ani pe net. Dar… NICIODATA nu am regasit aceste probleme ca fiind comune pentru toti cei care au scris despre ele. De regula, fiecare avea problema lui.

DSC_0007 (2)Asta m-a facut sa studiez fiecare caz si sa gasesc solutii pentru a preintampina probleme respective. De cele mai multe ori, cei care trecusera prin ele ofereau si solutia, admitand ca au gresit atunci cand…nu s-au hidratat suficient, nu au avut un plan nutritional, au avut o perioada extrem de stresanta si cu putin somn inainte de concurs, au ales prost echipamentul si accesoriile, nu s-au antrenat suficicent sau specific pentru distantele si/sau conditiile cu care urmau sa se confrunte, nu au avut echipa de suport sau nu s-au inteles prea grozav cu ea, au intrat in concurs nerefacuti complet dupa o accidentare anterioara sau diverse probleme medicale, au avut o atitudine negativa, au stat intr-o zona prea mare de puls, nu au avut sau nu au respectat sau nu au adaptat din mers un plan / o strategie de cursa s.a.m.d.

Neplanificarea succesului inseamna planificarea esecului. Asa ca m-am asigurat ca pot elimina sau diminua toate riscurile aflate in controlul meu.

1. Plan de nutritie si hidratare. Intr-o cursa de anduranta activitatea fizica este pe locul 2. Pe primul plan se afla strategia prin care ne mentinem stomacul functional si creierul fericit. Stomac functional = musculatura functionala. Creier fericit = cursa fericita. La capitolul ‘stomac functional’ au intrat regulile clasice:

> fara experimente in timpul cursei (am mancat alimente, energizante si suplimente cu care eram obisnuit);

> cantitati mici consumate la intervale scurte (20-30 de minute); geluri, batoane energizante, cate o jumatate de banana, cate 100 de g de compot de fructe, cate un grapefruit, cate un castravete (proaspat sau murat), cate o rosie, cate o bucata de sfecla, cate o felie de paine cu unt de migdale sau de arahide, 1-2 crackers, un pahar de supa, cate o bucata de ciocolata neagra etc.

> numarul de calorii consumate (ingerate) = numarul de calorii pierdute, astfel incat greutatea corpului sa se mentina pana la final. Am intrat in cursa cu 65 de kilograme, am iesit din ea cu 65 (plus cateva sute de grame). Aici, calculul este simplu. Daca, pe parcursul unui efort moderat, consum 500 de calorii pe ora, inseamana ca un baton Isostar High Energy, doua Isostar Energy Gel si o banana ar trebui sa fie suficiente pentru a acoperi deficitul caloric (fiecare dintre elementele enumerate are in jur de 100 si ceva de calorii). Daca – prin absurd – nu as fi consumat nimic in cele 126 de ore de concurs, as fi avut un deficit de 63.000 de calorii si as fi pierdut 9 kilograme „pure” (nepunand in calcul deshidratarea).

Sunt intrebat frecvent: „Andrei, cum se face ca tu, care ai un stil de viata sanatos si mananci doar produse naturale, din zona vegana si raw, consumi produse sintetice la concursuri si la antrenamentele de intensitate?„. O cursa de anduranta nu este o situatie obisnuita pentru corpul nostru. Consumul caloric, deficitul de carbohidrati, pierderea de saruri, vitamine, minerale etc. sunt atat de mari incat corpul nostru are nevoie de produse dedicate sportivilor, cu asimilare rapida. Nu cred ca ati auzit vreodata „dupa fiecare masa -eventual de sarmale -, consuma impreuna cu familia cate o cana de isotonic sau o bautura cu continut ridicat de cafeina si zaharuri” – asa cum isi marcheteaza aberant bauturile producatorii de „cola”. Bauturile pentru sportivi se consuma cand faci sport (si atat).

> hidratare. Conteaza enorm cat de multe lichide bei dar, mai ales, ce bei. La o competitie mai lunga de 15-30 de minute as sta departe de apa „chioara”. Nu are sens sa ne diluam sarurile din organism. Ca deobicei, am ‘functionat’ in principal cu isotonic (Isostar Hydrate & Perform), plus ceva limonada (apa plata, miere, lamaie). In toate bauturile am pus tablete cu electroliti Isostar Fast Hydration si antioxidanti & alcalinizatori (Microhidrina si H500).

> porcul nu se ingrasa in ajun. La startul unei astfel de curse trebuie sa „mustim” (adica sa fim „incarcati”) de carbohidrati, saruri, vitamine, grasimi (bune), odihna, lichide etc. Exact ca in viata „reala”, ceea ce facem zi de zi trebuie sa ne pregateasca pentru „acele momente” de varf, in care vom fi solicitati la maxim. O imunitate excelenta este primul lucru pe care trebuie sa ni-l asiguram. O alimentatie corecta (simt ca shake-ul meu de fiecare dimineata, cu catina si alte fructe de padure, face minuni in acest sens), un program de suplimente (in ultimele doua luni m-am ‘fortificat’ si cu Spektrum de la Walmark), o stare emotionala / mentala buna, un program de somn cu minim 7 ore / noapte, un program de antrenament lejer in saptmana de dinainte concursului, carboloading facut cu 3 zile inainte si mentinut pe perioada concursului (1/3 din doza/zi) si doua zile dupa terminarea lui (Isostar Malto Carbo Loading) – toate acestea mi-au sporit considerabil sansele de a termina cu bine (si intr-o stare fizica & psihica excelenta) cursa de anduranta la care am participat.

In ceea ce priveste creierul fericit, complexul B is the king. Asa ca am luat cate o ‘doza’ la fiecare 6 ore.

2. Echipamentul si accesoriile. Asteapta-te la ce este mai bun, dar pregateste-te pentru ce este mai rau. La editiile anterioare ale ultra-triatlonului din Virginia vremea a fost frumoasa: 10-15 grade noapte, 20-25 de grade ziua, soare, putine precipitatii etc. Exceptand editia de anul trecut, cand a plouat non-stop. Avand aceste informatii, mi-am dorit din tot sufletul sa avem parte de vreme frumoasa, dar m-am pregatit ca pentru 6 zile de ploi torentiale sau chiar lapovita. De la cauciucurile folosite, pana la haine, pantofi, manusi etc. Chiar si asa, nu am putut aduce de acasa tot dulapul si, la un moment dat, am regretat asta… 🙂

3. Echipa de suport. Cine crede ca, dupa 2-3 nopti nedormite si cateva sute de kilometri parcurse, isi mai poate aminti ce trebuie sa manance sau sa bea, si sa calculeze cati kilometri mai are de parcurs si la ce viteza…ei bine, se inseala. La un ultra-triatlon esti multumit daca iti amintesti cum te cheama si unde esti. Asa ca, fara o echipa de suport iti faci misiunea foarte grea. Ca si in cazul ultra-triatloanelor anterioare, din Florida si din Mexic, am beneficiat de sprijinul Oanei si al prietenilor – de aceasta data Raul si Mihai. De multe ori, a face parte dintr-o echipa de suport este la fel de greu ca a concura. Frig, oboseala, monotonie… Din fericire, unde sunt multi puterea creste (somn prin rotatie, pacemaking la alergare etc.).

4. Pulsul. Din calculele mele si, mai ales, din experiente anterioare, pulsul meu de „pot face asta la infinit” este 129. Sau, ma rog, intre 128 si 130. In pofida tendintei naturale de a inota / pedala / alerga mai repede (mai ales cand ceilalti concurenti ma depaseau), am ramas constant intre 128 si 130. Cel putin, pana in ziua 4, cand pulsul a coborat la 110-115 si s-a stabilizat, indiferent de viteza cu care alergam (a fost o surpriza placuta pentru mine, mai ales ca am ‘bifat’ cateva ture in ritmul primilor doi de la Double, facandu-i pe organizatori sa spuna ca „nu au mai vazut asa ceva”). Cadenta a fost 58-60 la inot, 92-95 la pedalat si 185-190 la alergare (chiar si in perioadele in care foloseam un mers mai rapid).

5. Atitudinea. Americanii au o vorba: „atitudinea determina altitudinea”. Sunt autoeducat in a vedea partile bune ale unei situatii sau persoane. M-am dus la acest Quintuple pentru a il termina (cu bine) si asteptandu-ma sa fie greu: lung, monoton, obositor etc. Asa ca l-am abordat, mental, ca pe un cantonament de 6 zile. „Deci…ce avem azi in program? Aaa, jumatate de zi de inot si jumatate de zi de bicicleta. Perfect, hai sa o facem!”. In fiecare cursa de anduranta exista momente de ‘cadere’. Partea buna este ca ele trec. Daca stim asta, le depasim mai usor. In cazul meu, monotonia In ceea ce priveste ‘gandul de a renunta’, nu a existat in mintea mea, dar au fost suficiente momente in care as fi preferat sa arunc bicicleta in lac, sau sa dau chip-ul organizatorilor si sa ma culc pentru vreo doua zile, sau sa fac un dus cald (reci am facut vreo 20 :)) etc. Mi-am spus ca, daca ajung la 10 astfel de ganduri, imi ofer ca premiu un ceai cald. Am baut vreo 3-4…

6. Antrenamentul. Nu am auzit vreun ultra-triatlonist spunand „simt ca m-am antrenat corespunzator pentru acest eveniment”. Si nici nu cred ca o sa aud vreodata. Oricat as sta in bazin, pe bicicleta sau in adidasi, voi trai permanent cu senzatia ca sunt sub-antrenat. De fapt, ultra-triatlonul este un antrenament in sine, ‘long-run’-ul pentru ultra-ul urmator…

7. Forma fizica. Nu m-am accidentat niciodata in acesti 5 ani de activitate sportiva. Exceptand caderi cu bicicleta, picioare date in stalpi etc. Pe scurt, nu am fost nevoit sa imi anulez participarea la vreo competitie sau sa imi intrerup antrenamentele din cauza unei indispozitii fizice. Nu stiu daca asta are legatura cu genele (sau cu sprancenele); cred ca tine, pur si simplu, de faptul ca ma incalzesc si antrenez corect, nefortand atunci cand nu e cazul. Mi-am propus sa fiu activ toata viata, asa ca filtrez deciziile mele prin prisma acestei „viziuni”.

*

DSC_0171Ramasesem cu povestea la proba de inot. Toti 3 inotam in acelasi ritm, schimband – pe masura ce fiecare dintre noi oprea la punctul de alimentare – ordinea clasamentului. Singurul gand pe care il aveam in minte era de a iesi din apa la fel de odihnit ca atunci cand am intrat. Pentru asta, imi verificam periodic starea de relaxare, detensionandu-mi umerii si musculatura spatelui. Si includeam cate 50 de metri spate la fiecare 500 de metri craul inotati. Fiind in costum de neopren, m-am asigurat ca nu folosesc picioarele – aveam mare nevoie de ele, in forma maxima, pentru urmatoarele doua probe. A propos de costum, a fost ultima lui cursa (oricum, isi depasise ‘termenul’ si numarul de kilometri); pe la jumatatea cursei a inceput sa ia apa pe la fermoar, provocandu-mi ceva panica. Am inotat vreo 8 kilometri cu un litru de apa in costum, dar important este ca nu mi-a afectat prea mult ‘prestatia’. Dupa concurs, l-am rugat pe Raul sa il ‘urce’ pe eBay, asa ca… multumesc, BlueSeventy si traiasca Zoot! (noul meu costum a venit deja, dar nu m-am riscat la Quintuple sa inot intr-un costum pe care nu il testasem suficient).

Unul cate unul, a trecut fiecare „Iron”: 3.8 km, 7.6, 11.4, 15.2 si…19! Ultimele 2-3 ore de inotat fusesera atat de monotone incat ajunsesem sa fluier :).

DSC_0253Primul care a iesit din apa a fost Frank, apoi Jim si, la scurt timp, eu. M-am dus intr-o cabana de langa lac, unde mi-am scos costumul de neopren, am facut rapid un dus cu apa rece (nu aveau calda…), mi-am pus echipamentul de bike (cu muuuulta crema antifrecare aplicata in prealabil), mi-am luat bicicleta, m-am dus in zona de tranzitie, mi-am luat o banana si bidoanele de hidratare (unul cu isotonic, unul cu geluri + apa) si…am pornit.

Daca vremea era, in continuare, frumoasa, traseul era unul ingrijorator pentru mine. Urcare, urcare, urcare, coborarare, plat, urcare, coborare (plus multe curbe) si…inapoi. In total, 8 kilometri (4 dus si 4 intors), pe care trebuia sa ii parcurgem de 112 ori…

[va urma]

DSC_0259

 

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (1)

Un răspuns la “Povestea celor 126 de ore de Quintuple Ultra Triathlon – partea a 2-a.”

  1. […] cursă și cum trebuie abordat un astfel de megatriatlon. Aici aveți prima parte, aici o aveți pe a doua. În unele cazuri, pur și simplu nu există […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *