La exact 1 an dupa primul maraton din viata mea, cel de la Polul Nord, am reusit sa fac o cursa foarte buna, in cinstea aniversarii…
50 de kilometri in 4 ore si 42 de minute, adica 12 minute peste timpul pentru care pregatisem cursa (ca fapt divers, intotdeauna ma pregatesc pentru un timp cu 30 de minute mai bun decat ceea ce stiu ca pot obtine in mod obiectiv – am remarcat ca asta ma ajuta :)).
Cum a fost cursa ?
La 5.00 un autobuz de scoala a oprit in fata hotelului si a luat ultra maratonistii cazati in hotelul in care am stat si eu, apoi coloana de autobuze a mai oprit la inca 2 hoteluri si, dupa 30 de minute, am fost ‘debarcati’ undeva, in Amman (mai pe la periferie), unde urma sa se dea startul.
Pana la ora 7 cand s-a produs fericitul eveniment, alergatorii au facut un frig sinistru, temperatura fiind in jur de 6-7 grade, iar vantul a accentuat disconfortul termic. Partea buna este ca 2 camile haioase ne-au tinut companie iar vremea rea ne-a determinat sa incepem incalzirea mai devreme si cu o mai mare constiinciozitate… 🙂
Ora 7 a gasit la start in jur de 60-70 de alergatori si…am pornit !
Odata cu noi, a pornit si ploaia, un dus care ne-a tinut pana pe la kilometrul 8, cand ne-am intersectat cu locul de start al cursei de maraton (inceputa la aceeasi ora cu a noastra) si am iesit din Amman.
Prima portiune a fost cea mai dificila, cu multe urcusuri si coborasuri – cred ca aici am pierdut minute bune – comparabil cu ultimii 8 kilometri.
De la kilometrul 9 a inceput fericirea, respectiv testul suprem de gambe si cvadriceps : coborare, coborare, coborare… vreo 20 de kilometri, cand am intrat in desert si temperatura a sarit spre 25 de grade, cu mult soare… 🙁
Pe portiunea asta am castigat cel mai mult teren si am depasit o buna parte din concurenti, dar nota de plata a venit pe la kilometrul 45, cand au inceput sa ma cam intepe gambele… 🙂
Intorcandu-ma cu ceva kilometri in urma, merita mentionat ca am trecut borna de 42 de kilometri dupa 3 ore si 42 de minute – adica cel mai bun timp al meu pe distanta de maraton. Precedentul ‘record’ era de 3h 54m (Pacific Coast Marathon, Chile).
Pe ultimii 10 kimometri ai cursei am avut parte de un peisaj superb: munti “desertici” in stanga si Marea Moarta in dreapta. Era foarte amuzant sa vezi indicatoarele de altitudine: “nivelul marii”, -50m, -100, -200, -300, -400…
Poate ca a fost „efect placebo”, dar la -400 de metri plamanii mei s-au simtit excelent – se pare ca acel procent de 8% de oxigen pe care aerul il are acolo, chiar conteaza…
Finalul cursei a fost chiar pe malul marii si a fost extrem de colorat de prezenta a sute de copii si adolescenti care alergasera cursa de 4.2 kilometri si stateau la sosire pentru a a ne incuraja. Multa muzica in boxe si ‘eliberarea’ pe care am simtit-o dupa ce am trecut finish-ul…
Dupa alergare, m-am dus direct la cortul de masaj pentru a rezolva gambele, iar dupa 15 minute am plecat spre hotelul de la Marea Moarta in care voi sta in aceasta noapte, cu medalia la gat si cu bucuria de a fi terminat ultra-ul nr. 3…
Circulatia fiind oprita pentru masini, am mai mers vreo 2 kilometri pentru a ajunge la hotel. Acolo, am avut marea surpriza de a vedea la intrare 6 steaguri, dintre care unul al Romaniei 🙂 – stiu baietii astia sa faca turism… De asemenea, de la receptie am fost anuntat ca nu mai au camere single si mi-au facut un upgrade dandu-mi un ditamai apartamentul, in care este suficient loc de cateva sprinturi de antrenament… 🙂
Nu in ultimul rand, mi-am mai facut o dambla, in incercarea mea nu doar de a alerga, dar si de a conduce un vehicul pe fiecare continent. Dupa snowmobilul din Antarctica, pe continentul asiatic a venit randul unei masini de golf 🙂
Asa a decurs ziua de astazi. Nu stiu pe ce loc m-am clasat, dar cred ca mi-am atins obiectivul (in afara celui de a termina ultra-ul sub timpul impus de organizatori), respectiv ocuparea unui loc in primii 10 la categoria mea. Urmeaza sa aflu in seara asta la festivitatea de inchidere sau de luni incolo, cand vor posta rezultatele pe site…
Pe curand !!
Andrei cel care va ureaza sa nu mai stati pe blog-uri ci sa iesiti din casa si sa faceti sport 🙂
Cel mai tare, Andrei!!! Bravo! what a strenght! esti amazing!
hihihi, multumesc!!!! PS – cand vedem steagul Bulgariei din nou pe Everest? 🙂
Felicitari, Andrei! Iti multumesc ca mi-ai dat inspiratie si motivatia pentru weekendul. … si pentru dupa. grande!
felicitări şi spor-t pe mai departe. 🙂
multumesc muult!!! 🙂
Happy anniversary Andrei! Nu uita sa tai motzu ca ai facut un anisor. 🙂 Ce harnic esti: dai interviuri radio in direct din alergare si nici macar nu gafai, alergi 5 ore, te dai cu golf mobilu’ si mai postezi si pe blog 🙂 🙂 🙂 remarcabil. Sa te vedem cu bine acasa cu un drob de sare de pe „fundul” lumii, EROULE!
Laura&co
Curiozotate: iordanienii directioneaza 2% ca noi ? tot pana pe 15 mai? 🙂
http://www.hospice.ro/redirectioneaza-2-pentru-hospice/
sa speram ca directioneaza :)))
… BRAVO beduinule Andrei! , … deci povestea alearga mai departe , … alaturi bineinteles de un aniversar :
La Cat Mai Multi si de Neuitat Kilometrii Tropaiti !
Cu Consideratie ,
cristi .
Asa fie si multumesc la fel!!!
[…] Asia – Competitie: Dead Sea Ultra 50 kms. Competiția s-a desfășurat în Iordania. Timpul limită de terminare al cursei a fost de șapte ore. Finalul cursei înregistrează un record: are loc în punctul de pe Pământ cu cea mai joasă altitudine (-422 m). STATUS: FINALIZAT. Timp 4h 42m. […]