Menu
BLOG

Prima zi in Iordania: Amman.

Dupa un zbor de aproape 4 ore (2 ore si jumatate pana la Damasc, 1 ora escala, 20 de minute pana la Amman), am ajuns semi-adormit pe aeroportul Queen Alia (denumit dupa cea de a 3-a sotie a regelui Hussein :)), in jurul orei 4 dimineata.

Spre bucuria mea (si semn clar de ‘maturizare turistica’), a fost pentru prima data cand calatoresc spre un maraton si nu am decat bagaj de mana :). Asta s-a tradus printr-un timp mult mai scurt dedicat pentru imbarcarea la Otopeni si evitarea asteptarii bagajelor in Iordania.

La ora aceea ploua si temperatura era in jur de 7-8 grade. Aeroportul este la vreo 30 de kilometri de Amman, asa ca nu am reusit sa fiu in pat decat pe la 5 si ceva. A propos de ora, aici este acelasi fus orar, asa ca macar am evitat jet lag-ul…

Din obisnuinta, nu am putut dormi decat 5 ore, dar asta m-a ajutat sa apuc sa vad ce imi propusesem pentru azi, respectiv „downtown”-ul, partea veche a Amman-ului, mai putin cateva obiective turistice (interiorul Citadel-ei, amfiteatrul roman, etc.) care fac parte din turul de maine la care suntem invitati de catre organizatorii ultra maratonului.

Odata cu pranzul a crescut si temperatura, probabil pana pe la 22-23 de grade. Revenind la ‘downtown’-ul Amman-ului, am folosit ghilimele pentru ca se aseamana mai mult cu  un en-gros din Bucuresti plasat intr-un cartier mai putin luxos al Istanbul-ului…

Aglomeratie, claxoane, controale politienesti (ca la aeroport) la intrarea in obiective turistice sau magazine mai mari, comert stradal din greu, tot felul de arome, de la shaorme si pui la rotisor la narghilele si tot felul de mirodenii. Chiar si asa, atmosfera este placuta, cu steaguri care imi amintesc de cel al populatiei Saharawi, cu palmieri si oameni care stau cu ceaiul si narghileaua in fata magazinului, iar iordanienii nu par a vrea sa deranjeze pe cineva, mai ales un turist ratacit printre ei…

‘Dieta’ mea de astazi a constat in mult fresh de portocale, pe care il gasesti al tot pasul. Pretul este 1-2 dinari (adica in jur de 1-2 euro) pentru o sticla de 0.75 – 1 litru.

In plus, banane (servite direct de pe creanga!), hummus, salate si… iar salate. Specialitatile shaormistice si delicatesele sarailistice sunt rezervate pentru ultima zi 🙂

Chiar daca alergarea este de abia poimaine, am profitat de primirea ‘prematura’ a kit-ului de concurs (organizatorii mi l-au lasat la hotel) si mi-am pregatit de azi cele necesare pentru the big day. Steagul nostru; camelback-ul burdusit cu magneziu, isotonice, electroliti, geluri energetice si carbohidrati de la Isostar, 2 pastile de Microhidrina, cativa plasturi pentru eventualitatea basicilor; geanta data de organizatori pentru depozitarea lucrurilor pe care vrem sa le gasim la sosire; sapca; buf; geaca mea de ploaie climawind de doar cateva grame, pe care am testat-o si la Eco-Trail de Paris (multumesc din nou Salomon :)); bluza de corp; tricoul de concurs; chilotul ‘tehnic’; sortul; knee strap (excelente pentru alergatul pe suprafete dure! …ce bine e sa ai un var in Canada pasionat de alergare – multumesc Raul, ne vedem in Alaska! :)); jambiere de compresiebratara ‘energetica’ (nu stiu daca ma ajuta foarte mult, dar cert este ca nu ma incurca 🙂 – am vazut ca in SUA este foarte populara, iar eu am folosit-o atat in Antarctica la cursa de 100km, cat si la Paris la ultra-ul de 83); manusi (stiu ca suna bizar sa porti manusi la temperaturi pozitive, dar alergarile prelungite imi ingheata mereu extremitatile :(); sosete de alergare anti-basici + o pereche de rezerva in camelback; ‘adidasii’ Asics Gel Nimbus 11, ‘tunati’ cu talpici care absorb socurile si sireturi Xtenex; iPod Shuffle (are vreo 3 ani saracul, dar nu il schimb pana la finalul 7 Continents, pentru ca a fost cu mine la toate competitiile si a rezistat la toate temperaturile :)); nu in ultimul rand, un mare offff: ceasul meu amarat (ca functii suplimentare are doar cronometru si alarma :))  – am tot amanat cumpararea unui Garmin cu GPS, pana in momentul in care il voi putea achizitiona din milele de zbor cumulate pe parcursul calatoriilor mele. Sper sa il am inainte de pensionare… 🙂

Avand totul pregatit, o sa ma pot culca maine mai devreme, imediat dupa pasta party. Trezirea este programata pentru ora 4, pentru ca la ora 5 vom fi transferati cu autobuzele catre locul de start al ultra-ului, care va incepe la ora 7.00 (brrrr…)

Pe maine!

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (2)

2 răspunsuri la “Prima zi in Iordania: Amman.”

  1. … pai Pofta Buna Dragul Meu ! , pana la cursa ai de lucru prin shaormerii si zaharicelele ,…
    Al Dumitale ,
    cristi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *