Menu
BLOG

Ganduri dupa 600 de kilometri de pedalat.

1441367_688941371125844_736771303_nAu ramas 12 zile pana la startul Triple Ultratriathlon Mexic, dar sunt in continuare cu gandul la duatlonul caritabil 1000 km Balkan Challenge, aflat in plina defasurare. Am plecat vineri dimineata cu bicicleta in ceea ce avea sa fie cea mai luuuuunga tura de bicicleta din viata mea. Pe google maps erau 640 de km, pe ciclocomputerul meu au fost vreo 610, dar ideea ramane aceeasi… Dincolo de numarul kilometrilor parcursi, am ramas cu imaginea unei tari (Bulgaria) extrem de frumoase – cel putin pe portiunea in care am pedalat -, cu numeroase amintiri, cu bucuria de a cunoaste oameni dornici de a isi depasi limitele si de a se implica social si, nu in ultimul rand, cu certitudinea ca efortul nostru a fost apreciat si sustinut de catre donatori – in  momentul in care scriu aceste randuri donatiile au depasit 13.000 euro!

Desi imi propusesem sa scriu si sa postez la finalul fiecarei zile, efortul depus pentru pedalare si alergat m-a facut sa imi doresc un singur lucru: sa ajung in pat! Toate cele 4 zile au inceput la 5 dimineata si m-au gasit la 8 seara cu bagaul; facut pentru a doua zi si cu capul pe perna; iar la 8 si 5 minute eram in lumea viselor…

1456002_687897864563528_556458754_nZiua 1. Bucuresti – Turnu-Magurele (188 km). La 6.00 ajungeam la locul de start (sediul central al UniCredit Tiriac Bank), imi luam kit-ul de participant, faceam poza de grup, primeam binecuvantarea – bilingva – a unui preot, iar la 7.00 eram cu totii pe biciclete si porneam spre Giurgiu. Pana la iesirea din Bucuresti (mai exact, pana in comuna 1 Decembrie – prima de dupa Jilava) nu m-am complicat cu SPD-urile si am preferat sa pedalez in pantofi de alergare.  Dupa schimbarea pantofilor si dupa o prima pauza de alimentare & hidratare, am plecat spre Giurgiu, pe drumul pe care m antrenez cel mai frecvent. La Giurgiu am virat dreapta, pe DN 5C, apoi 51A, spre Zimnicea si Turnu Magurele – aceasta din urma fiind locatia aleasa pentru innoptare. Daca drumul spre Giurgiu a fost perfect, cel de la Giurgiu la Turnu-Magurele (si, mai departe, pana la Calafat) m-a zgaltait serios si m-a facut sa regret ca nu am luat si un MTB la mine :). Dar, una peste alta, ne-am descurcat. M-a distrat teribil faptul ca TOTI copiii de pe marginea drumului ne intampinau cu un „Hola!”. In schimb, jumatate dintre adolescenti si adulti reactionau – probabil instinctiv si ca semn de mare bucurie – cu un mare „Baga-mi-as ….[stiti voi ce] in ….. ta/tau” [aici repertoriul era foarte vast, de la rude si apropiati – in viata sau nu – pana la parti ale corpului sau obiecte precum casca, bicicleta, echipament etc…. 🙂 „Prosperitatea” satelor prin care am trecut (in ton cu denumirile lor – „Piatra”, „Seaca” etc.) ne-a dus cu gandul la 1907 (nicio strada laterala nu era asfaltata :)) si, personal,m-am intrebat daca nu cumva acestea sunt incluse in patrimoniul UNESCO, cu obligatia de a le conserva in stadiul actual… 🙂 Am mai remarcat si faptul ca, in ciuda lipsei investitiilor in infrastructura, multe sedii de primarii erau extrem de impozante (si construite recent) – probabil ca prioritatile au fost stabilite usor eronat…. Am ajuns la Turnu-Magurele pe la ora 16.00, dar am realizat ca bagajele mele erau in ultima masina de asistenta, care a ajuns de abia pe la 17.30 – cu jumatate de ora inainte de cina -, asa ca am redus alergarea la 5 kilometri.

575734_577760965612981_622373641_nZiua 2. Turnu-Magurele – Calafat (175 km). O mare greseala pe care am facut-o in ziua 1 a fost sa port o singura pereche de pantaloni cu bazon. Ziua numarul 2 m-a gasit inflamat si iritat in zona pe care o avusesem pe sa, iar gandul ca voi avea de stat inca 3 zile calare pe bicicleta nu mi-a suras prea mult. In rest, ma simteam destul de bine, fara dureri musculare. Primele 30 de minute de pedalat au fost foarte dificile, in ciuda adaugarii perechii numarul 2 de pantaloni, dar – usor-usor – organismul s-a adaptat la noua realitate. O noua greseala a fost, de aceasta data, modificarea pozitiei pe bicicleta – am dat saua 1 cm mai sus, dar se pare ca nu ma strans foarte bine suruburile… Pe la pranz, incepusera sa ma doara genunchii si nu intelegeam de ce… 🙂 Durerea s-a accentuat si am aflat motivul de abia la intrarea in Calafat: saua alunecase la maxim, fara sa imi dau seama, iar eu pedalasem aproape ca pe un BMX… 🙂 Nu ma intrebati de ce nu mi-am dat seama; pur si simplu nu am simtit! Desi aveam in plan sa alerg 10 km, am preferat sa nu risc o accidentare la genunchi, asa ca m-am rezumat la 5. Ar mai fi de amintit si surpriza pe care ne-a facut-o la Calafat socrul unei colege: am primit cadou o mare lada cu struguri, care ne-au picat la pix!

74911_688941601125821_619366880_nZiua 3. Calafat – Vratsa (162 km). In teorie, aceasta zi ar fi trebuit sa fie mai usoara decat precedentele, avand in vedere numarul ceva mai redus de kilometri. In practica, diferenta de nivel a cam scos untul din mine :). Noroc cu frumusetea peisajului, cu calitatea drumului si cu faptul ca deja ne stiam mai bine intre noi, asa ca discutiile si glumele au facut ca timpul sa treaca mai usor… Problema zilei cu numarul 3 a fost temperatura ridicata (in jur de 25 de grade), care m-a cam molesit. tinand cont de experienta editiei din 2012, nu ma pregatisem (nici psihic, nici logistic) pentru temperaturi pozitive, asa ca bagajul meu avea, mai degraba, echipament pentru frig extrem… Vratsa – oras emblematic pentru viata lui Hristo Botev – mi-a placut foarte mult si va recomand cu drag sa il vizitati. Surpriza zilei a fost piscina + SPA-ul hotelului; o ora de inot + cateva scurte opriri la sauna, urmate de dusuri foarte reci, m-au readus intr-o forma fizica si o dispozitie excelenta, gata pentru ziua numarul 4…

1390538_689728097713838_1805781763_nZiua 4. Vratsa – Sofia (112 km). Aceasta ultima zi de pedalat a fost – din nou – una caniculara si cu multe urcari, dar la fel de frumoasa ca precedenta. Din pacate, am avut un incident mai putin placut, Sorin fracturandu-si mana in urma unei caderi la care, din pacate, am „contribuit” si eu 🙁 (in apropierea unei intersectii, unul dintre politistii care ne insotea ne-a avertizat prea tarziu ca trebuie sa viram dreapta – ceea ce am facut, dar fara sa stiu ca Sorin era chiar in spatele meu, cu mainile pe aerobaruri; la virare, roata din fata a bicicletei lui Sorin s-a lovit de roata din spate a bicicletei mele. Sorin nu a putut controla bicicleta si a cazut pe bratul stang, urmarea fiind: fractura, mers la spital in Sofia, radiografie si diagnostic, intoarcere in Bucuresti, operatie, tija de titan, pauza de la pedalat minim o luna… Imi pare rau 🙁 si sper ca Sorin sa se vindece cat mai repede!!!). Finalul pedalarii ne-a gasit in centrul Sofiei, la sediul Bulbank, unde organizatorii ne-au intampinat cu dansuri folclorice… A urmat cina festiva si cadouri personalizate pentru noi, cei care incheiam aceasta prima parte a duatlonului… Sa va mai spun si ca Sofia are un downtown superb, cu strazi pietonale, terase, magazine etc…

photoZiua numarul 5 m-a gasit pe drumul catre casa, in timp ce o parte dintre participantii la duatlon isi incepeau partea de alergare: cate 60 de km zilnic, timp de 7 zile!!! Aventura lor se va incheia luni, cand vor ajunge in Bucuresti. Ma voi alatura si eu lor, pentru ultima parte a traseului. Intorcandu-ma la drumul Sofia – Bucuresti, un accident de tir a provocat blocarea drumului principal in apropiere de Ruse, asa ca a trebuit sa alegem o ruta ocolitoare. Tot raul spre bine: am descoperit un orasel foarte frumos (Basarabov) si o biserica „cocotata” pe stanci…

Asadar, sunt in Bucuresti, am inceput recuperarea, ma simt bine si sper sa fiu intr-o forma fizica foarte buna la concursul din Mexic. Sa va mai zic si ca bagajul este aproape gata, iar bicicleta se afla la Mos Ion Roata, pentru o ultima revizie. Apoi, o duc la Aventuria pentru a fi demontata si pusa in cutia speciala de transport.

Bineinteles, nu pot sa inchei acest post fara a va ruga sa contribuiti la cauza pe care o sustin in cadrul Balkan Challenge – click aici.

Cu multumiri!

1452381_687896604563654_824333444_n

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (2)

2 răspunsuri la “Ganduri dupa 600 de kilometri de pedalat.”

  1. Vlad Tanase spune:

    :)) Ai un haz Andrei… Tare articolul! Bravo, felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *