Menu
BLOG

Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 2.

Nu va speriati, nu am sa transform povestea acestui triatlon intr-un serial cu mii de episoade, ca ‘Tanar si nelinistit’ :). Episodul 3 va fi si ultimul din aceasta ‘saga’ orientala…

Ramasesem cu povestea la dimineata triatlonului, cand alarmele telefoanelor si-au facut datoria si, dupa vreo 3 ore si jumatate de somn, eram in pozitie de ‘drepti’ si imi puneam trisuit-ul Skins┬áadus ‘pe comanda’ de cei de la Sportguru si pe care urma sa il port pe sub costumul de neopren la proba de inot. Cateva minute mai tarziu coboram la restaurant, pentru micul dejun, cu bagajul pregatit pentru plecare. Daca o sa va spun ca liftul a oprit pentru a ii lua, pe rand, pe Van Lierde si pe Llanos, o sa credeti ca bat campii ca domnul acela care comenta Formula 1 ­čÖé – asa ca nu intru in detalii. Cei de la ‘Elite’ aveau startul cu 25 de minute inaintea noastra (la 6.40), asa ca primul microbuz a plecat spre zona de start la 4.45. Dupa un mic dejun cu multe fructe si legume, plus un baton Isostar Cereal Max Energy, am urcat in microbuzul de la 5.00, iar 6 minute mai tarziu ajungeam la destinatie.

Zona de tranzit era foarte agitata, concurentii verificandu-si bicicletele si bidoanele de hidratare. Mi-am umflat cauciucurile (9 bar) si am pus apa in bidoanele de hidratare, lasate in zona de tranzit in ziua anterioara si ‘burdusite’ cu pudra isotonica si electroliti┬á(primul dintre ele), respectiv geluri (vreo 15) diluate cu apa (al doilea). Prefer aceasta ultima varianta in detrimentul lipirii gelurilor de cadru – mi se pare mai practica. Am avut montate pe bicicleta 3 suporturi pentru bidoane: doua pe partea din spate a seii, unul pe cadru (in care urma sa imi pun bidonul cu apa pe care il primeam la punctele de alimentare, situate la fiecare 22 de kilometri).

fcerta4-tmpl-321Timpul trece extrem de repede inaintea concursurilor, asa ca nici nu stiu cand s-a facut 6.30; mi-am pus costumul de neopren si m-am dus catre zona de start, pentru a imi face incalzirea – inclusiv cateva ‘ture’ in mare. Am ajuns in apa (in zona de antrenament amenajata langa start) exact in momentul in care baietii de la Elite isi incepeau cursa, urmati – la 2 minute – de catre fete. Mi-am facut incalzirea si, la 7.00, eram aliniat pentru ‘group start’-ul de la 7.05 – cei de la cursa lunga deschideau ‘balul’ amatorilor, urmand ca participantii de la celelalte probe (inclusiv elitele de la Sprint si Short) sa plece la fiecare 10-15 minute, pana apropae de ora 9.00.

Din obisnuinta, m-am plasat ceva mai in spate si in lateral; uitasem ca sunt un inotator ceva mai bun decat in anii trecuti si, in plus, am presupus ca ceilalti participanti la cursa lunga sunt mai avansati decat mine :). A fost o greseala care avea sa ma coste cateva minute bune, ramanand blocat in grupul de concurenti care intra agale in apa (se pleca de pe mal) si incercand in zadar sa gasesc un culoar prin care sa ‘tasnesc’ catre prima baliza. Mi-am promis ca la concursurile viitoare ma voi pozitiona mult mai bine…

SwimNu am foarte multe de povestit despre proba de inot. Aveam de parcurs o tura de 1500 de metri, apoi ieseam, alergam vreo 100 de metri si o parcurgeam din nou. Dupa ce am trecut de faza inghesuielii, cu coate si picioare primite din toate directiile (capitol la care sunt pasnic si un bun crestin – intorc si celalalt obraz :)), am reusit sa intru in ritm si sa inot, cat de cat, nestingherit. Din cand in cand, verificam daca directia mea este buna, o ajustam si inotam mai departe. Chiar daca nu au am avut parte de valuri, am ‘reusit’ sa inghit (mai ales la start) suficienta apa si sa imi fac plinul de sare pentru anul 2014 :)…

Am terminat prima tura dupa 32 de minute, ceea ce m-a facut sa accelerez in a doua, iesind din apa dupa 1h 01m. Am mai mers ceva pana la poarta de citire a chip-ului, apoi m-am indreptat spre cortul amplasat inainte de zona de tranzitie, unde l-am gasit pe Tudor, echipandu-se pentru proba a doua. Chiar daca aveam de gand sa fiu pe bicicleta in maxim 5 minute de la iesirea din apa, am avut – din nou – o tranzitie foarte lenta (specialitatea casei :)). Avertizarile organizatorilor privind arsurile solare m-au determinat sa pierd vreo 2 minute doar pentru aplicarea de crema (totusi, mi-am multumit pentru asta la finalul cursei). Nu stiu cum au trecut cele aproape 15 minute petrecute in cort – imi amintesc ca m-am dezbracat de wetsuit┬ási de┬átrisuit, mi-am scos din punga albastra echipamentul de bicicleta (pantalonii cu bazon gros, bluza si gambierele de compresie, sosetele, casca si pantofii SPD, ochelarii de soare, numarul de concurs, centura de puls si ceasul); apoi, mi-am pus in punga albastra echipamentul de inot (inclusiv ochelarii si casca), m-am imbracat si am plecat spre rastelul de biciclete.

DSC_0194Avantajul unei tranzitii lungi a fost ca mi-am gasit foarte usor bicicleta – rastelul alocat participantilor la proba lunga era aproape gol :). Mi-am luat bike-ul, am alergat pe langa ea pana am iesit din zona de tranzitie si, la 17 minute (!) dupa ce ieseam din apa, incepeam sa pedalez pe autostrada… [poza din stanga este facuta la finalul cursei de bicicleta, cand ma pregateam de alergare – motiv pentru care numarul este in fata]. Un alt avantaj al tranzitiei lungi a fost si faptul ca pulsul scazuse suficient de mult cat sa nu fiu tentat sa pedalez ca nebunul, in zona 5 de efort sau chiar in zona de Max HR; ma asteptau multe ore pe bicicleta si ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit era sa ma ‘tai’ dupa 2-3 ore de pedalat…

traseu BikePrimii 22 de kilometri au trecut rapid si am reusit sa mentin o medie de 33 de km / ora. Era aproape ora 9 dimineata, iar racoarea diminetii era deja o amintire, soarele arzand din ce in ce mai mult. Mi-am luat – din mers – bidonul cu apa de la primul punct de alimentare si am continuat sa pedalez. Urmatoarea destinatie era Yas Marina – gazda circuitului de formula 1 din Abu Dhabi. De fapt, este impropriu spus ‘din Abu Dhabi’; am pedalat in afara orasului vreo 40 de kilometri, prin desert…

HR BikeA fost primul triatlon la care am privit mai mult la puls decat la viteza, reusind sa il mentin, in cea mai mare parte a cursei, intre 135 si 155 (media a fost 148) – ramanand, astfel, in zonele 2 si 3 de efort. Exceptiile au fost prima si ultima ora ora de pedalat, cand pulsul a fost in zona 4, respectiv 1 (pentru recuperare, inaintea alergarii). Pentru Quintuple-ul din toamna mi-am propus sa mentin pulsul pe parcursul celor 900 de km de pedalat exclusiv in zona 2 – sper sa reusesc…

bike2Revenind la Abu Dhabi Tri, dorinta mea de a ajunge pe circuitul de Formula 1 crestea proportional cu caldura. Probabil ca temperatura aerului a avut mai mult de 30-32 de grade pe parcursul cursei, dar temperatura la sol a fost, cu siguranta, mult mai mare. De altfel, in ciuda strategiei mele de hidratare (destul de corecta, as zice), la finalul zilei cantaream cu 3 kg mai putin decat la inceputul ei… Daca asfaltul de pe autostrada Abu Dhabi – Yas Marina era impecabil, va dati seama cum era cel de pe circuitul de F1 – as fi preferat ca intreaga cursa sa aiba loc aici :). Traseul cursei de bicicleta includea 3 ture de circuit – respectiv 10-12 km / tura (inclusiv aleile din complexul Yas), suficient pentru a imi face o impresie despre aceasta locatie. La tura a treia, respectiv pe la kilometrul 160, am avut ‘onoarea’ de a pedala singur pe circuit (concurentii de la proba scurta terminasera, iar cei de la proba lunga erau ‘distribuiti’ pe o distanta foarte mare) – ma simteam ca seicul Al Andrei care a inchiriat pentru el circuitul :).

Bike1Pe la kilometrul 100 imi zvacneau tamplele si ma incalzisem ca intr-o sauna umeda, in ciuda faptului ca foloseam o buna parte din apa pentru a ma uda pe tot corpul. La punctul de hidratare din preajma km 100 am luat decizia de a ma opri pentru cateva minute si de a ma racori. Am profitat de ocazie pentru a mai manca niste hrana solida – doua banane si inca un baton de cereale, plus un Isostar Energy Shot┬ácare m-a trezit – realmente – din morti. A lua cafeina pe parcursul unui concurs este o arma cu dublu tais: te energizeaza dar te deshidrateaza – motiv pentru care necesita un plus de atentie la cantitatea de lichide consumata ulterior. De asemenea, in absenta unui shot de potasiu & magneziu administrat concomitent, pulsul creste cu 10-15 batai pe minut, ceea ce ne poate pacali daca ne ghidam cursa dupa HR. Cunoscand teoria, mi-am facut plinul de electroliti si am consumat mai multa apa decat aveam in plan, asa ca totul a decurs bine…pana la kilometrul 160.

[va urma…]

Bike3

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (6)

6 r─âspunsuri la “Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 2.”

  1. Salut Andrei,

    și felicitări pentru încă o reușită!

    Dac─â-mi permi╚Ťi, ca pasionat de tri care n-a luat ├«nc─â startul ├«n vreo curs─â, am o sumedenie de ├«ntreb─âri ╚Öi curiozit─â╚Ťi din care a╚Ö posta aici una singur─â:

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *