Menu
BLOG

Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 3 (ultimul).

Ramasesem cu povestea la kilometru 160. Legea lui Murphy aplicata subsemnatului spune ca spre finalul unei ture lungi sau a unei curse de bicicleta vantul sufla intotdeauna din fata :). Si a tot suflat, incat am avut parte de cei mai dificili 40 de km de pedalat din viata mea; cateodata aveam impresia ca pedalez pe loc :(. Daca pana atunci de abia observasem diferentele de nivel (prezente mai ales la multele poduri de pe autostrada), spre finalul cursei aveam impresia ca urc pante de 20-30 de grade… 🙂

La sedinta tehnica din ziua precedenta organizatorii ne comunicasera existenta catorva termene-limita, unul dintre ele referindu-se la ultima parte a traseului de bicicleta – trebuia sa ajungem la unul dintre check-point-uri cel tarziu la ora 13.30; in caz contrar, eram descalificati. Pe la 12.30 pedalam de zor, mai aveam destul de multi kilometri pana la acel punct si nu imi mai aminteam daca este vorba despre 13.00 sau 13.30… Am retrait panica de la primul meu Ironman, cand am terminat proba de bicicleta cu doar 8 minute inainte de ‘inchiderea portilor’… Cand am ajuns la punctul respectiv, i-am intrebat pe arbitrii: „Am reusit?”. „Da, inchidem check-point-ul de abia peste 20  de minute”. Yuuu-huuu!! Incredibil ce bine te simti cand reusesti sa te incadrezi in astfel de limite… 🙂

3Dupa aproape 200 de kilometri de pedalat prin desert, la intrarea in Abu Dhabi m-am simtit de parca L-am apucat de un picior pe Cel de Sus (nu-L nominalizez, pentru ca in Abu Dhabi se numeste altfel :)). Vantul a disparut, ca prin minune, iar peisajul desertic si vantul asprul au fost inlocuite de o oaza de verdeata, briza marii si zgarie-nori. Alta viata! De obicei, cand mai am doar 10-15 kilometri dintr-o cursa de pedalat ma gandesc „daca se intampla ceva cu bicicleta, am timp sa alerg pe langa ea pana in zona de tranzitie”, iar cand mai sunt 2-3 km imi spun „ar fi culmea sa fac pana tocmai acum”… Dar niciunul din aceste scenarii nu s-a intamplat, asa ca am ajuns cu bine in zona de tranzitie.

31Am privit ceasul si am observat ca pedalasem mai putin de 7 ore (cat imi propusesem initial), dar opririle de pe traseu m-au costat vreo 25 de minute. Asa ca mi-am dat seama rapid ca nu mai am nicio sansa de a imi indeplini obiectivul general (sub 10 ore). Chiar si asa, nu am stat prea mult in zona de tranzitie si, dupa ce mi-am lasat bicicleta in rastel, mi-am lasat casca si manusile in cortul de schimb si mi-am pus pantofii de alergare, am plecat pe traseu.

32Urmau doua ture a cate 10 kilometri, pe faleza Abu Dhabi-ului. Desi era apropae ora 16.00, iar in jur de 18.30 urma sa se intunece, temperatura ramasese in continuare ridicata, iar palmierii de pe faleza erau extraordinari din punct de vedere decorativ dar zero absolut in ceea ce priveste umbra :). Ca si in cazul altor triatloane de anduranta la care am participat, cei mai multi dintre cei care termina proba de bicicleta cu 1-2 ore inainte mea nu prea mai au picioare pentru alergare, asa ca am numarat pe degete numarul concurentilor care preferau running-ul in locul walking-ului. Daca la inot si la bicicleta am avut al 100-lea timp din totalul participantilor la cursa lunga, alergarea a fost cea care m-a ‘scos’ (din nou), obtinand al 39-lea timp al zilei. Daca dam la o parte elita, incep sa fiu multumit de 1.53-ul meu…

HR RunMa pregatisem pentru un ‘sub 1h30m’, dar caldura si, mai ales, lipsa motivatiei (ar fi trebuit sa alerg semi-ul cu un timp putin peste o ora pentru a putea termina triatlonul sub 10 ore) m-au determinat sa prefer o alergare relaxata, cu un puls sub 160 la prima tura si sub 150 la a doua (la un semi sau sau la distante mai scurte alerg de regula cu puls 175, chiar 180).

RunPe traseu am gasit o multime de puncte de hidratare (cam la fiecare 2 kilometri) si cred ca mi-am stors in cap vreo 20 de bureti cu apa rece. Ideea a fost foarte buna (si racoritoare :)), dar – facand in premiera asta – am invatat un lucru: apa aia se scurge in…pantofi. Asa ca am parcurs majoritatea cursei cu o greutate suplimentara in adidasi :). Spre surprinderea mea, la prima tura m-am intersectat cu Tudor Sofron – despre care credeam ca terminase de ceva timp, fiind un triatlonist mai rapid decat mine. Oricum, era unul dintre putinii care alerga, in loc sa mearga agale… Ne-am mai intersescta si la tura a doua si am batut „cinci”-ul.

RunSpre finalul cursei, soarele si-a amintit ca are treaba, asa ca ultimii 3-4 kilometri au fost chiar confortabili, temperatura scazand sub 25 de grade. Daca acest triatlon ar fi presupus o alergare de 42 in loc de 20, cred ca ar fi fost destul de realizabila si m-ar fi ajutat considerabil sa urc in clasament. Dar, avand in vedere ca suntem la inceputul sezonului, cred ca distantele au fost suficiente pentru a imi face ‘incalzirea’ si a fi pregatit pentru ceea ce va urma in 2014…

34La finalul cursei m-a cuprins veselia (pana la urma, orice concurs de 10-11 ore ramane unul foarte luuuung :)) si am simtit nevoia de a trece linia de sosire dansand ca Michael Jackson. Habar nu am de unde mi-a venit asta, dar organizatorii au apreciat ‘prestatia’ mea si au anuntat la statie ca imi ofera un „zece”… 🙂

35

Dansul m-a costat 2-3 secunde in clasament, dar nu cred ca are vreo importanta… Am terminat in 10 ore si 45 de minute (timpul de pe tabela finish-ului include decalajul dintre startul elitelor si cel al ‘pamantenilor’), al 44-lea in clasamentul categoriei mele de varsta si pe locul 143 in clasamentul general. Bineinteles, accentul trebuie pus pe „am terminat” – lucru care a fost, pana la urma, principalul obiectiv. Ca sportiv recreational, imi doresc cat mai multe curse terminate si cat mai putine (spre zero) DNS-uri (nu am aparut la start), DQF-uri (am fost descalificat) si DNF-uri (nu am terminat).

3La finish m-am intalnit cu ceilalti romani din grupul nostru si, bineinteles, au urmat ore in sir de discutii, analize, comentarii etc. despre cursa :). Asta este intotdeauna partea cea mai frumoasa a unei competitii! Un fapt imbucurator a fost absenta, ca de obicei, a durerilor, febrei musculare etc. Nu imi dau seama daca asta se datoreaza strategiei nutritionale si de cursa sau daca este un semn ca ar trebui sa ‘trag’ mai tare. Cert este ca a doua zi ma simteam la fel de proaspat ca inaintea inceperii concursului.

A doua zi am facut un tur al Abu Dhabi-ului, apoi ne-am mutat in Dubai, unde am stat doua zile – suficient pentru a vedea multe dintre ‘minunatiile’, usor grandomanice, ale omului modern (cel mai inalt turn din lume, cel mai mare mall, cel mai luxos hotel – nu va speriati, l-am vazut doar de afara, nu am locuit in el :)). Ca sa folosesc o gluma mai veche si mai putin reusita, probabil Emiratelele Arabe Unite au si cel mai inalt pitic din lume…

Cam asta a fost povestea. As repeta cu siguranta experienta – facem echipa si in 2015? :). Va puteti manifesta intentia de inscriere dand un click aici (nu costa nimic, este doar un ‘recensamant’ facut de organizatori). Eu am dat, pentru ca nu se stie niciodata… 🙂

noi4A propos de ceea ce va urma in 2014. Saptamana trecuta am avut un antrenament oficial cu participantii la Crosul Padurii, apoi unul pentru alergatorii de la Wings For Life – World Run. Intre ele, am participat la Pegas Duatlon Buftea, la care am facut echipa – in premiera pentru o cursa de run & bike – cu sotia mea :). Saptamana aceasta alerg 10 km la Old Town Race, iar duminica 10 km la Crosul Padurii si, imediat dupa aceea, particip la Campionatul National de Duatlon. Apoi, semimaratonul Brasov (5 aprilie). Iar spre finalul lunii aprilie incep antrenamentele lungi pentru Quintuple Ultra Triathlon Virginia, pentru care am primit confirmarea oficiala a inscrierii.

Va doresc o saptamana excelenta si cat mai activa!

m

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (1)

Un răspuns la “Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 3 (ultimul).”

  1. […] showroomul de biciclete, selfie-uri cu ceva vedete internationale 😀 – le puteti vedea la Andrei pe blog si somn) – am ajuns cu Lucian pe la 6am la locul […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *