Menu
BLOG

Povestea triatlonului Abu Dhabi 2014 – episodul 1.

Am sa intru direct in subiect si voi puncta cateva statistici ale acestui eveniment extraordinar.

General. Inscrisi: 2324. Ajunsi la start: 1963. Ajunsi la finish: 1884. Numar de tari reprezentate: 79. Cel mai tanar participant: 18 ani. Cel mai varstnic: 77 (!).

Proba lunga (3 km/200 km/20 km). Barbati: 180 (85%). Femei: 31 (15%). Finisher-i: 150 de barbati (83%) si 27 de femei (87%). Timp mediu de terminare a probei: 9h 21m. Cel mai rapid timp: 6h 43m (la masculin), respectiv 7h 24m (la feminin). Participanti din Romania: 2.

Tudor Sofron (33 ani). Timp: 10h 24m. Pozitie in clasament: 39 (categorie de varsta), respectiv 127 (la general).

Andrei Rosu (38 ani). Timp: 10h 45m. Pozitie in clasament: 44 (categorie de varsta), respectiv 143 (la general).

Proba scurta (1.5 km/100 km/10 km). Barbati: 888 (85%). Femei: 161 (15%). Finisher-i: 865 de barbati (97%) si 160 de femei (99%). Timp mediu de terminare a probei: 4h 55m. Cel mai rapid timp: 3h 12m (la masculin), respectiv 3h 34m (la feminin). Participanti din Romania: 3.

Lucian Cretu (35 ani). Timp: 4h 34m. Pozitie in clasament: 135 (categorie de varsta), respectiv 332 (la general).

Emil Bituleanu (53 ani). Timp: 5h 15m. Pozitie in clasament: 76 (categorie de varsta), respectiv 627  (la general).

Alexandru Circei (28 ani). Timp: 7h 13m. Pozitie in clasament: 98 (categorie de varsta), respectiv 814 (la general).

Proba de sprint (0.75 km/50 km/5 km). Barbati: 423 (72%). Femei: 166 (28%). Finisher-i: 416 de barbati (98%) si 164 de femei (99%). Timp mediu de terminare a probei: 2h 39m. Cel mai rapid timp: 1h 48m (la masculin), respectiv 2h 01m (la feminin). Participanti din Romania: 1.

Roxana Bituleanu (45 de ani). Timp: 2h 53m. Pozitie in clasament: 138 (categorie de varsta), respectiv 488 (la general).

Nu stiu cum sa interpretez statistica de mai sus. Personal, ma bucur ca toti romanii prezenti la acest eveniment au reusit sa termine cu bine cursa in care au fost inscrisi :). In ceea ce ma priveste, stiu ce a mers bine si ce a functionat mai putin bine, dar sa incepem cu inceputul…

Cu 3 zile inainte de concurs am inceput carbo-loading-ul si am inceput sa plusez la capitolul ore de somn. Stiam ca voi schimba fusul orar (Abu Dhabi este cu doua ore inaintea Bucurestiului) si ca voi ajunge acolo prea tarziu pentru a permite organismului sa se acomodeze. Cursa urma sa inceapa la ora 7, ceea ce insemna o trezire la ora 4.30-4.45 (echivalent cu 2.30-2.45 in Romania). Ideal ar fi fost sa ajung acolo cu 3-4 zile inainte de start – asta mi-ar fi permis si  aclimatizarea…

Zborul a fost foarte linistit pana aproape de Dubai, unde am fost zgaltaiti serios pentru vreo 15-20 de minute de o furtuna. In acele momente, eu si Oana ne gandeam la copii, iar Tudor isi exprima ingrijorarea fata de starea bicicletei din cala… 🙂 Am aterizat cu bine, in jurul orei (locale) 21.30, ne-am luat bagajale si viza, am inchiriat masina (rezervasem in prealabil un Ford Focus cu 5 usi, caruia i-am rabatat bancheta, pentru a face loc cutiei cu bicicleta si bagajelor) si, in jurul orei 22.30 am plecat spre Abu Dhabi. Spre surprinderea noastra, la Dubai… ploua! Dupa spusele celor de la rent-a-car, asistam la o minune :). Autostrada care leaga cele doua orase este impecabila (6 benzi pe sens + 2 benzi de refugiu :)) si extrem de libera la ora respectiva, asa ca am ajuns la hotel in aproximativ 45 de minute. Ne-am cazat, iar aproape de miezul noptii ne-am dus la culcare.

2A doua zi urma sa fie extrem de incarcata (montarea bicicletelor, luarea kit-ului de concurs, inregistrarea bicicletei si a echipamentului de pedalat si de alergare in zona de tranzitie, sedinta tehnica etc.), asa ca ne-am trezit destul de devreme (subsemnatul la ora 6.30). Cine se trezeste devreme, ajunge primul la cortul mecanicilor, asa ca – dupa un mic dejun delicios, cu fructe, legume, humus etc. – m-am postat in fata hotelului, unde urma sa ii gasesc pe mecanici. In jurul orei 10.30 aveam bicicleta montata. Am facut cateva ture scurte (in jurul hotelului) pentru a ma asigura ca totul este ok, apoi mi-am ridicat kit-ul de inscriere (care se distribuia chiar in receptia hotelului nostru): chip-ul, casca de inot, pungile pentru echipament (albastra pentru bike, rosie pentru alergare, alba pentru hainele de ‘dupa’), sticker-ele pentru bicicleta si casca de bike, plus un saculet branduit cu logo-ul competitiei.

3O ora mai tarziu plecam cu totii spre zona de tranzit (situata la aproximativ 3 kilometri de hotel), si ne asezam bicicletele in rastel. Tudor ne-a recomandat sa desumflam partial cauciucurile, pentru a evita ‘ciupituri’ cauzate de caldura si umiditate, asa ca am lasat vreo 3-4 bar (in loc de 8). Urma sa lasam bicicletele in rastel pana a doua zi, iar ingrijorarea mea era legata de nisipul adus de un vant foarte puternic – ma intrebam daca nu imi va afecta lantul, proaspat uns. Spre deosebire de Ironman-uri, la acest concurs nu am primit huse de plastic pentru biciclete (organizatorii nu se asteptau la ploaie sau furtuna de nisip), asa ca mi-a acoperit lantul, foile si pinioanele cu cateva pungi de plastic).

LlanosPe masura ce timpul trecea, locatia devenea tot mai aglomerata si ma simteam din ce in ce mai mult ca la o expozitie de biciclete :). Daca vrei sa afli ultimele tendinte in materie de bike-uri si accesorii, un Ironman sau un alt triatlon international sunt o ocazie excelenta… Rastelul alocat cursei lungi era chiar langa cel al atletilor incadrati la categoria ‘Elite’, asa ca nu ne-am putut abtine de la a poza biciclete de +10.000 euro si de a ne fotografia cu cativa dintre posesorii lor. Toti sportivii de elita abordati au fost foarte prietenosi, au discutat minute in sir cu noi, „muritorii de rand” si s-au pozat cu toti cei care au dorit asta :).

Am plecat din zona de tranzit in jurul orei 15.30 (zona se inchidea la ora 17.00), iar la ora 18.30 – dupa ce am bifat si vreo 20 de minute de inot – ajungeam la Pasta Party + Sedinta tehnica, care au avut loc in gradina unui hotel din apropierea zonei de start. Meniul a fost cel ‘standard’ la astfel de evenimente: paste, paste, paste…plus nelipsitul humus :). Sedinta tehnica a raspuns la toate intrebarile pe care le aveam in minte, asa ca am plecat spre hotel mult mai increzator in ceea ce avea sa se intampla la cursa de a doua zi.

FrederikLa hotel am avut parte de o intalnire-surpriza, dand nas in nas cu campionul en-titre al cursei lungi si, totodata, campionul mondial Ironman – Frederik Van Lierde. I-am urat succes si i-am propus sa ma antreneze :). Mi-a zis ca are deja 12 ‘elevi’, iar Tudor l-a intrebat daca acestia sunt Chris McCormack, Craig Alexander si alte legende Ironman… 🙂 Am ajuns in camera pe la 22.00, am setat alarmele pentru ora 4.30,  am pregatit tot ce as fi avut nevoie a doua zi dimineata, dar nu am reusit sa adorm mai devreme de ora 1.00 (fusul orar, emotiile etc. :)).

Organizatorii prezenti la hotelul nostru ne anuntasera ca micul dejun va fi disponibil incepand cu ora 3.30 (!), iar microbuzele de transfer catre zona de start vor pleca din 15 in 15 minute incepand cu ora 4.30. Imi propusesem sa il prind pe cel de ora 5.00, astfel incat sa am suficient timp pentru last-minute-urile din zona de tranzitie si pentru incalzire…

[va urma…]

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *