Mersul la posturi TV are si parti bune. In afara intalnirii cu diverse persoane si personalitati publice, ai ocazia de a iti expune planurile si de a cere suport…
In urma cu 2 saptamani am fost invitat la o emisiune duminicala a canalului Telesport, pe parcursul careia am detaliat aventura mea de la Polul Nord si am discutat despre obstacolele pe care le-am avut de trecut pentru a ajunge acolo si despre planurile de viitor.
FRA mi l-a recomandat cu caldura pe antrenorul Gabriel Branisteanu (foto), membru al generatiei de aur de maratonisti romani care defilau prin Europa in anii ’70 cu timpi de 2h12′-2h15′!
M-am intalnit cu dl. Branisteanu de 2 ori, mai intai pentru a ne cunoaste si a doua oara pentru a ma vedea ‘la lucru’. Nu mai fusesem pe stadionul Iolanda Balas (fost Tineretului) de dinainte de 1989, cand participasem cu colegii de scoala la un cross ‘Daciada’… Stadionul a fost modernizat, are pista sintetica, tribuna etc. Pentru a accentua nostalgia, am aflat ca d. Branisteanu a alergat primul lui maraton exact in anul in care m-am nascut – 1976 🙂
Dupa cateva ture de 400-450 m la viteza media (70-80 secunde / tura), am aflat care sunt erorile pe care le fac si modalitatile de a le corecta:
1. Stau prea drept si tin capul / privirea in jos. Trebuie sa alerg un pic aplecat (spre fata), pentru a muta centrul de greutate, si sa privesc la 20-30 de metri inainte, tinand capul drept – pentru a nu obtura / ingreuna respiratia.
2. Alerg cu pumnii stransi si coatele destul de departate de corp. Postura corecta este cea in care las palmele relaxate (eventual, semi-arcuite) si tin coatele pe langa corp. PONT: dreptacii au tendinta de a departa mana stanga de corp (stangacii mana dreapta), motiv pentru care se recomanda sa o rasucesti un pic din incheietura spre stanga (iar stangacii spre dreapta). In acest fel, cotul va fi ‘silit’ sa se apropie de corp.
3. Stau prea incordat si, in plus, tin labele picioarelor orientate spre exterior [de eroarea asta stiam, dar nu prea reuseam sa o corectez…]. Fiecare muschi trebuie sa fie perfect relaxat, ca la SPA, pentru a nu stresa inutil organismul, care oricum va avea enorm de lucru pe parcursul unui antrenament / unei curse de maraton. Iar labele picioarelor se tin orientate in directia inainte…
Am mai facut cateva ture de stadion in care ne-am concentrat exclusiv pe corectarea erorilor. In plus, mi-a mai aratat cum se face o incalzire ca lumea, ce exercitii se fac dupa antrenament pentru a diminua efectele febrei musculare si m-a ajutat sa imi fac un plan de antrenament care sa ma aduca intr-o forma optima la data urmatorului maraton, cel din Australia.
Multumesc Sorin Matei, multumesc FRA, multumesc Gabriel Branisteanu…si mult respect!! 🙂
Sunt si eu curios in ceea ce priveste incalzirea dinainte si exercitiile care se fac dupa antrenament pentru diminuarea febrei musculare. Daca poti cand ai timp sa detaliezi un pic lucrurile astea doua ti-as fi vesnic recunoascator .
Salutare! Nu ai pentru ce sa imi fi recunoscator, EU iti multumesc pentru ca ai intrat pe blog-ul meu :). Nu am o reteta ‘savanta’ de incalzire, fac ceva asemanator cu ce face tipul asta: http://www.youtube.com/watch?v=qyEF12KAlm8
Dupa antrenament fac ceva stretching, uite aici ceva sfaturi: http://www.youtube.com/watch?v=kju1-DGUro8&NR=1
Ca sa evit febra musculara, alerg zilnic sau max la 2 zile si iau in fiecare dimineata un supliment de la Coral Club (Microhydrin) – gasesti detalii in pagina mea de nutritie.
sper sa iti foloseasca informatiile 🙂
Salut si felicitarile mele sincere pentru reusitele pe care le-ai avut pana acum, dar mai ales pentru ca te-ai apucat sa faci CEVA cu viata ta in momentul in care confortul aparent dat de safety era cat pe ce sa te acapareze total! Si eu am inceput sa ma antrenez pentru maraton si, citind acest post din blogul tau, mi-am dat seama ca fac aceeasi greseala in ceea ce priveste incordarea corpului. Din pacate, habar n-am cum sa alerg fara sa stau incordata si trebuie sa recunosc ca acest lucru imi mananca foarte multa energie si obosesc mai repede decat as vrea si decat – cred eu – ar trebui. Deci, daca ai timp, te rog mult sa-mi dai niste ponturi pentru a ma elibera de toata incordarea aceea din timpul alergatului. Tu cum ai reusit? Multumesc mult si multa bafta in a-ti indeplini toate visele! 🙂
Multumesc mult pentru felicitari 🙂
Si mie mi-a fost greu sa ma obisnuiesc, dar am reusit in momentul in care, la un antrenament, m-am concentrat exclusiv pe acest aspect. Pe tot parcursul alergarii mi-am imaginat ca sunt la SPA (:)), intr-o totala relaxare, ca devin din ce in ce mai usor, pana cand aproape ca plutesc. De asemenea, aveam in permanenta in minte imaginea alergatorilor pe care ii vedeam la tv in reluarile de la finish, cand musculatura lor era atat de relaxata incat toata fata lor arata ca a unui caine Shar Pei :)))
suna asa de usor ca parca imi vine sa ma bag si eu….
pai…haide!! :))
Tot respectul pentru ce faceti dar,mai ales pentru cei ce se straduiesc sa alerge intampinati de probleme de boala,,,
Aici am si eu o problema si anume la cate kg am sanse sa termin un marathon de 41km deoarece am de 1 an de zile 110-114kg.Si fug indrumat de antrenor tot la 2 zile 3,3km pe asfalt,iar pe zgura pot mai bine de 1 ora,dar lejer.Pe stadion nu ma pot concentra la numaratul turelor…va rog un sfat deoarece fac abdomene ,dar stiu ca nu sufi.
Ma iertati ca am intervenit,sunt incepator ,fascinat de senzatia ce o da marathonul !!
AI toata admiratia mea!! Tine-o tot asa si o sa reusesti cu siguranta!!! Uite 2 exemple: http://cristianungureanu.wordpress.com/despre/ si http://www.emanuilrednic.com/. Mult succes!!