Menu

Astazi nu voi scrie despre beneficiile flotarilor (atat pentru alergatori, cat si pentru „non-alergatori”). Este suficient sa cauti pe Google si te lamuresti in cateva secunde :). Voi scrie, in schimb, despre o ‘provocare’ lansata in august, care consta in a face zilnic cu o flotare mai mult decat in ziua precedenta. Am inceput cu… o flotare, iar astazi am ajuns la 51…

Ideea ‘provocarii’ mi-a venit in august, de ziua lui Alex, care a implinit 10 ani. Nu imi aminteam sa fi facut vreodata mai mult de 10 flotari ‘legate’ (adica una dupa cealalta), desi stiam ca imi folosesc foarte mult si in sporturile pe care le practic (alergare, pedalat, inot, vaslit etc.). Preferam sa fac alte exercitii (de exemplu, diverse variante de plank), iar flotarile au aparut mai recent in viata mea – atunci cand citeam, pe Facebook, o stire care imi strica ‘zen’-ul. Pe principiul ca „este mai usor sa construiesti un obicei nou pornind de la unul existent”, la fiecare titlu revoltator (pe teme precum educatia, infrastructura, sistemul medical etc.) ma puneam pe podea si ‘bagam’ cateva flotari.

Revenind la „+1 / zi„, am observat cateva lucruri, pe care cred ca le putem folosi si in „viata reala”:

  1. primul pas este cel mai important (decizia de a face acea prima flotare).
  2. daca iti anunti public planurile, … nu mai poti da inapoi 🙂
  3. ‘provocarile’ sunt mai distractive cand ti se alatura familia si prietenii.
  4. dupa prima flotare nu se intampla nimic. Pectoralii sunt la fel de flescaiti, analizele medicale ies, probabil, la fel, iar viata nu ia nicio turnura spectaculoasa. E ca atunci cand inlocuiesti painea ‘alba’ cu cea ‘neagra’. Sau cand alegi scarile in loc de lift.
  5. efectul cumulativ este urias. In primele 7 zile nu strangi cine stie cate flotari (sunt doar 28, mai precis), dar dupa doua saptamani ajungi la 105, dupa o luna la 465, dupa 50 de zile la 1.275, iar dupa 100 la… 5.252! Nu te speria, nu m-am pus sa adun 1+2+3+…+100, ci am gasit pe net formula lui Gauss. S=n(n+1)/2. 🙂
  6. este absolut ok sa le faci si „din bucati”. Sunt zile in care ai timpul si forma necesara pentru a face 30-40 de flotari una dupa alta, dar sunt si zile in care „10 acum, 10 peste cateva minute” poate fi o solutie castigatoare.
  7. limitele sunt mult mai departe decat credem. In urma cu 50 de zile, mi-ar fi fost greu sa cred ca pot ajunge sa fac 50 de flotari. Desigur, speram, dar aveam ceva indoieli :).
  8. obiectivele mari sunt transformationale. Nu stiu cat de mult sau de putin conteaza ca ajungi sa faci 50 sau 100 de flotari. Mai important este ca, pe parcursul celor 100 de zile, te transformi intr-un om mult mai disciplinat, capabil sa depaseasca momente precum „nu am chef azi”, „aoleo, ce ma asteapta!”, „a inceput sa fie greu, frate!”, s.a.m.d. Si depasesti mai usor astfel de momente si in viata personala sau cea profesionala.

Desigur, mai este cale lunga pana la 100 („aoleo, in ce m-am bagat!” :)), dar prefer sa imi propun sa ajung la 100 si sa ‘esuez’ facand 70-80, decat sa imi propui sa ajung la 10 si sa reusesc.

O zi frumoasa!

Andrei Rosu

Te-ar mai putea interesa webinarul meu gratuit „5 pasi catre autodisciplina, de la omul care a vaslit Atlanticul„. Vei deveni cel mai disciplinat om pe care il cunosti 🙂

Daca citesti aceasta postare si esti din afara „bulei” mele (de oameni care imi urmaresc constant blogul si pagina Facebook), s-ar putea sa o percepi ca fiind aroganta si, in plus, sa te simti jignit/a. Te asigur ca intentia mea nu este asta. Mi-am propus sa comunic cat se poate de asertiv, pe principiul „eu sunt ok, tu esti ok”, iar cei cu care intru in contact zi de zi iti pot confirma acest lucru. Si acum, sa trecem la subiectul de azi. NU este despre votul de luna viitoare ( jur ca nu stiu cu exactitate cand are loc si nici nu ma intereseaza), ci despre motivele pentru care ma gasesc, de cele mai multe ori, de partea minoritatii (sau a celor depasiti numeric) din Romania…

(mai mult…)

Daca as raspunde, pe scurt, la intrebarea: „care e treaba cu Andrei Rosu?”, ar suna cam asa: „un om absolut normal, care – pe la 33 de ani – a facut cateva schimbari mici in viata lui”. Vazuta din avion, viata mea ‘de acum’ nu difera prea mult de cea de ‘dinainte de 33’. Familie, viata profesionala si facturi de platit. In plus, 1-2 ore de sport pe zi si, din cand in cand, participare la cate o cursa ‘extrema’. Si cate un articol pe blog. Si cate un webinar. Si cate un speech. Si cate un proiect social. Si altele.

Dar cum am ajuns de la unu’ care lustruia canapeaua seara de seara, cu berea in mana si privind emisiuni tv inutile, la Andrei Rosu – cel de azi, mult mai in forma, cu 18 kilograme mai ‘subtire’, cu apetit pentru hrana sanatoasa si implicat in atatea proiecte care mi-au adus (si/sau imi aduc) satisfactie si implinire? Raspunsul se gaseste in cateva citate inspirationale, despre care m-am gandit sa scriu azi.

Unele dintre ele imi trecusera pe la ureche si ‘inainte’. Dar viata s-a schimbat de abia cand am inceput sa ma ghidez dupa ele, zi de zi…

1. Cel mai dificil moment al alergarii este sa te ridici de pe canapea.
…pentru ca implica schimbare. Ca orice noutate din viata noastra: un loc de munca nou, un proiect nou, un produs nou, o echipa noua, un partener de viata nou, un oras nou, o tara noua s.a.m.d. Noi, oamenii, avem nevoie de stabilitate, iar schimbarea inseamna – pe termen scurt – haos. Dar, la cateva zile dupa ce ne-am ridicat de pe canapea si am facut primii pasi (trezitul si culcatul devreme, sportul de dimineata, rezolvarea task-urilor de birou intr-o ordine mai productiva etc.), ne obsinuim cu schimbarea si „haosul” devine noua normalitate.
2. Motivatia te ajuta sa incepi, dar obiceiurile te ajuta sa reusesti.
Daca as avea de ales intre a traversa vaslind Atlanticul dus-intors si a fi nevoit sa ma „motivez” zilnic timp de un an pentru a avansa in nu-stiu-ce proiect, as alege prima varianta. De ce? Mi-ar fi foarte dificil (si ar veni la pachet cu un mare consum de energie) sa caut zilnic articole, carti, cititate, poze, filme, filmulete, podcasturi sau vreun guru care sa imi aminteasca de ce sa fac asta sau aia si sa imi insufle ‘acel ceva’ care sa ma trezeasca la 5 a doua zi. Si nu cred ca as mai avea resurse (timp, energie etc.) pentru a actiona…
3. Devino ceea ce vrei sa iti devina copiii.
Practic, acesta este „De ce”-ul meu principal. De multe ori dam vina pe ‘gene’ (adica pe ADN) cand avem niste kilograme in plus sau un anumit comportament. Dar cred ca, mai degraba, mostenim obiceiurile parintilor sau ale celor care ne-au crescut. A fi model pentru copiii nostri nu este, din pacate, o misiune de o zi sau de o saptamana: „copii, fiti foarte atenti la felul in care se poarta, vorbesc, fac sport si mananca mami si tati saptamana asta si luati ca reper!”. Transmitem zilnic catre ei un set de valori, care reprezinta baza pe care isi vor construi existenta.
4. Mai bine mergi in directia buna, decat sa alergi in cea gresita. 
Oh, da! Si o auziti de la un om care nu are nicio treaba cu orientarea in spatiu (nu ma primit acest tip de inteligenta – noroc cu Oana, Waze si Google Maps!). Nu imi amintesc vreo cursa desfasurata in afara orasului (la munte, in padure, in desert, in zone arctive etc.) la care sa nu ma fi ratacit (uneori bine de tot). Am descoperit ca exista si ceva mai nasol decat alergatul in directia gresita: alergatul in directia gresita, cu entuziasm. Daca s-ar intampla doar la curse, nu ar fi o problema. Dar se intampla si in viata personala sau profesionala sa ne trezim, dupa 5, 10 sau 20 de ani, spunand: „am gresit drumul!”. Un dialog de 5 minute cu propria persoana (mai ales dimineata, la 5, cand e linsite absoluta) ajuta enorm!
5. Fiecare zi este o miniatura a vietii.
‘Mantra’ asta mi s-a parut atat de buna pentru mine, incat o am, de prin 2011, pe frigider. Ce mi-a transmis ea? Daca ne gandim la 2-3 zile obisnuite din viata noastra, vom vedea ca au semanat izbitor: ne-am trezit si ne-am culcat la aceeasi ora, am avut aceeasi rutina dimineata, am mancat cam aceleasi lucruri, am plecat de la birou la aceeasi ora si pe acelasi drum, ne-am intalnit cam cu aceeasi oameni etc. Practic, traim aceeasi zi de cateva mii de ori si, la final, numim asta ‘viata’… Pentru a imi schimba viata, am observat ca ajuta sa facem un ‘inventar’ al agendei noastre zilnice si sa ajustam (scoatem / punem) acele lucruri care (nu) ne duc in directia potrivita. Uneori, lucruri aparent simple (setarea alarmei de trezire cu 5 minute mai devreme, 10 minute de gimnastica dimineata, mancatul unei felii de paine, in loc de doua etc.) au un impact puternic, atunci sunt repetate de mii de ori.
6. Daca nu stim in ce port vrem sa ajungem, niciun vant nu este favorabil.
Am mai scris-o pe acest blog. Ne putem urca in taxi (sau Uber) fara sa stim unde mergem si spunandu-i soferului: „mergi prin oras si o sa iti zic unde oprim, cand recunosc zona”. Sau sa ii dai adresa exacta. A sti care este punctul B catre care vrem sa ajungem din punctul A ne simplifica foarte mult existenta.
7. Lucrurile minunate se intampla in afara zonei de confort.
Ce am simti acum daca ar veni la noi un alpinist meserias si ne-ar zice: „faceti-va bagajele, maine plecam pe Everest!”. Cu siguranta, am intra in panica. Din cate am observat, zona de panica este foarte departe de zona de confort, dar intre ele mai exista o zona, foarte frumoasa: zona de crestere. Pe care am descoperi-o daca alpinistul ne-ar spune: „peste doi ani plecam pe Everest. Hai sa ne pregatim in fiecare zi, iar in weekend sa escaladam munti de 3.000 de metri, apoi de 4.000, apoi de 5.000…”.
8. Limitele sunt acolo unde le punem. 
„Nu pot alerga mai mult de 5 kilometri!”. Daca iti spui asta, sunt sanse mari sa ti se inmoaie picioarele de indata ce ceasul cu gps iti arata 4.99 km. Dar ce crezi ca se intampla daca iti spui „pot sa alerg oricat, daca ma antrenez pentru asta”? Si, dupa cei ai terminat cei 5 kilometri, tragi aer in piept si iti spui „hai sa mai alerg 10 metri”. Deci… limitele sunt, de fapt, autolimitari. Asa ca pune limitele acolo unde iti doresti. Sus sau jos.
9. Marinarii buni se formeaza in furtuna.
Aratati-mi un om trecut prin viata care a avut parte doar ‘zile senine si fericite’ (la multi ani, sa traiti). De abia atunci cand suntem ‘in prapastie’ aflam din ce material suntem facuti si, daca vrem sa mergem mai departe, suntem nevoiti sa evoluam. In plus, in ‘furtuna’ afli pe cine poti conta, care iti sunt – cu adevarat – prietenii.
10. Momentele dificile sunt temporare. 
Dupa o noapte lunga (chiar si la Cercul Polar) avem parte de rasarit. Dupa cea mai intunecata furtuna vom vedea soarele. Nicun moment dificil nu dureaza la infinit. Nici in sport, nici in viata. Asa ca hai sa fim mai relaxati, atunci cand pare ca totul se intuneca in jurul nostru. O intrebare potrivita pentru astfel de situatii este:  „Cum pot depasi acest moment dificil?”. Ea ne orienteaza spre solutii. Poti incerca si cu „oare de ce se intampla tocmai acum (sau tocmai mie etc.)”. Dar rapsunsul pe care ti-l va oferi creierul nu va fi tocmai unul folositor…
11. Cea mai importanta abilitate pe care o putem dobandi cu usurinta: sa ducem lucrurile la bun sfarsit.* 
*la termenul si cu calitatea promise (pentru ca poti duce gunoiul si peste 6 luni sau il poti arunca pe geam). Orice proiect – oricat de mare – este format din proiecte (mai) mici. Felul in care facem lucrurile marunte este reprezentativ pentru modul in care facem TOATE lucrurile. Am renuntat la superficialitate si perfectionism. Si lucrurile au inceput sa se miste…
12. Obiectivele mari ne transforma.
Cred ca asta este, de fapt, frumusetea obiectivelor mari. Privind in urma. antrenamentele facute pentru maratoane, ultramaratoane, ultratriatloane, ultra-vaslit, ultra-orice au contat de 1000 ori mai mult decat cursele in sine. Chiar daca nu as fi ajuns la startul lor, pregatirea pentru ele m-a transformat intr-un om capabil sa duca la bun sfarsit astfel de proiecte de anduranta.
13. Obiectivele fara termen limita sunt simple fantezii.
„Mi-ar placea sa calatoresc mai des”. „Mi-ar placea sa mergem si noi la teatru, candva”. „As vrea sa slabesc”. „Ce bine ar fi sa alerg un maraton”. „Mi-ar placea…”. Pana nu ne punem in calendar data la care vom pleca in tara x, vom merge la teatru, vom avea cu 3 kilograme mai putin sau vom alerga acel maraton, orice idee ramane o fantezie. Si un motiv de frustrare.
14. Gaseste un motiv pentru a face lucruri, mai puternic decat scuzele, temerile, indoielile tale. Si decat cea mai puternica dependenta a ta.  
De cele mai multe ori, temerile ne paralizeaza. Sau ne fac sa inventam scuze (nu pot sa alerg, pentru ca este prea cald, prea frig. Sunt prea batran. Nu am cu cine. Nu am cand. Nu am unde. etc.). Si stiu, avem dependente care ne ‘incurca’. Si eu am fumat (16 ani), am mancat emotional, am baut cate 2-3 beri pe seara (in zilele linistite), am stat lipit de tv ani de zile, dar… avand un motiv (sau un De ce) mi-a fost foarte usor sa ‘depasesc momentul’.
15. Ambarcatiunile sunt in siguranta in port, dar nu pentru asta au fost construite.
Da, suntem in siguranta acasa, pe canapea (cel putin teoretic, pana cand isi uita vecinul aragazul pornit si pleaca in vacanta). Dar, cu siguranta, nu am fost – niciunul dintre noi – cel mai rapid spermatozoid pentru a privi la tv si pentru a ne folosi la infinit creativitatea pentru a gasi scuze…
*
Cu totii stim teoria. De exemplu, ce sa facem pentru a fi sanatosi (minim 30 de minute de miscare, zilnic; fara tutun si alcool; sa consumam mai multe legume si fructe; sa reducem consumul de zahar, sare si grasimi; sa bem cei doi litri de lichide etc.). Sau ce sa facem pentru un somn mai bun. Sau pentru o zi mai productiva la birou. Sau pentru o viata implinita. Si asa mai departe. Dar viata noastra incepe sa se transforme substantial de abia in momentul in care aplicam ceea ce stim. Zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna, an de an…

Care este citatul tau inspirational (sau transformational) preferat si cum te-a ajutat sa iti schimbi viata?

*

Ai nevoie de putina (auto)disciplina? Te invit la webinarul meu gratuit! (pentru inscriere, click pe poza):

Nu stiu ce am patit saptamana asta, dar mi-a revenit cheful de postat pe blog (probabil datorita apropierii toamnei…), fapt care nu poate decat sa ma bucure, pentru ca imi place sa scriu – dar prefer sa o fac doar atunci cand imi vine cate o idee. Cum s-a intamplat si azi dimineata, pe parcursul celor 90 de minute de alergare (a propos, cam 95% din ideile bune – sau mai putin bune – din ultimii 8 ani mi-au venit in timp ce faceam sport :))…

Pentru noi, cei care nu am avut nicio treaba cu sportul pana la o anumita varsta (30-40-80 ani), alergarea schimba cam…tot. Dupa primele saptamani in care iti (sau imi) blestemi zilele („cine naiba m-a pus sa alerg?”, „ce caut eu la ora asta, singur prin parc, slefuind aleile?”, „sa il ia dreaku pe rosu cu programele lui de alergare!” etc.), observi ca lucrurile nu prea mai sunt ca „inainte”. Ai mai multa energie, respiri mult mai bine, te misti mult mai usor, esti mai atent la ce pui in farfurie, citesti articole despre alergare, incepi sa te gandesti ‘cum ar fi daca as participa la un maraton…?’, iar prietenii, familia si vecinii suspecteaza ca te-ai inscris intr-o secta.

Dar tie nu iti pasa, mergi pe drumul tau si, uite asa, trece un an – timp in care ai bifat deja primul tau maraton (si multe alte curse – poate chiar 1-2 ultramaratoane). Si, in plus…

1. Jumatate din garderoba ta este formata din echipament de alergare.

Oriunde privesti in casa, vezi o soseta, un chilot tehnic, un sort, un pantof de alergare, o esarfa multifunctionala, o medalie de la maraton, un bidon de hidratare, charger-ul de la ceasul tau de running, 7 tricouri, jambiere de compresie etc. etc. etc. Si toate astea, in timp ce iti cauti cealalta soseta si celalalt pantof de alergare…

2. Oriunde ai pleca (in delegatie, in vacanta sau pana la coltul strazii), bagajul tau este plin de accesorii de alergare.

…Si, daca mai incape ceva (de exemplu, laptopul de care ai nevoie in delegatie), il pui. Daca nu, …gasesti o scuza.

3. Prima ta reactie cand intra salariul: ce pantofi de alergare sa imi cumpar?

In  fine, daca tocmai ti-ai luat unii la precedentul salariu si stii ca ti-ai pune familia in cap, atunci este momentul sa iti cumperi ceva mai ieftin. Un pantalon lung de compresie. Si unul scurt, in caz ca va fi cald in ziua cursei. Si niste jambiere de compresie. Si o bluza de compresie. Si niste…

4. Cum naibii se face ca toate hainele s-au largit, dar pantalonii mi-au intrat la apa?!

Da, dupa un an arati altfel. Diferente majore: cantarul nu mai geme si nu te mai injura cand te urci pe el, dar blugii nu prea mai intra pe coapse (desi la abdomen sunt largi!). Pentru ca… alergarea face muschi!

5. Spargatorul de nuci.

Probabil ca ai nevoie de vreo 20 de ani de alergare pentru a iti impresiona prietenii la petreceri, spargand nucile intre fesieri, dar un an este suficient pentru a tonifia glutealii (adica, in limbaj popular, sa iti transformi cele doua buci fleoscaite in doi pepeni galbeni… proaspat culesi).

6. Bai, frate, mai schimba subiectul, ca ne-ai exasperat!

Da, vorbesti cam mult despre alergare, beneficiile ei, cursa urmatoare, cursa trecuta etc. Asigura-ti prietenii (daca cei vechi nu au fost inlocuiti deja de unii noi – care alearga) ca va fi mult mai rau peste 5 sau 10 ani!

7. Nu mai stiu unde e farmacia.

Iti amintesti vremurile in care drumurile tale catre / de la birou treceau – invariabil – pe la farmacie? O pastila pentru cap, una pentru stomac, una pentru carcei, una pentru varice, una pentru greturi, una pentru raceala, una pentru gripa, una pentru dor de duca etc.? De cand alergi, nu prea mai treci pe acolo si observi socat ca doamna farmacista, care te stia pe numele mic, ‘nu mai lucreaza aici de vreo 6 luni’…

8. Pleaca de aici cu gretosenia asta!

Doi-trei mici (medii), o ceafa de porc, un bol mare de cartofi prajiti, o portie de papanasi (cu smantana si gem) si o cola (obligatoriu light!) era recompensa ta suprema. Acum, intorci pe dos stomacul colegilor tai de birou cand apari la masa de pranz molfaind ceva verde si ciudat (colegele tale banuiesc ca este broccoli). Da, iti va creste apetitul pentru alimente sanatoase, care sa te ajute sa te refaci rapid dupa efort sau care sa nu iti iasa pe gat inapoi atunci cand decizi sa inlocuiesti somnul-cu-capul-pe-birou cu o alergare in ‘parcul de langa’.

9. Ia-ma usurel, ca nu pot sa te urmaresc!

Colegii se intreaba daca energia ta – tradusa intr-un debit verbal urias si o viteza pe masura – provine de la broccoli, de la alergare sau de la prafurile alea bio pe care le tot pui in apa.

10. Eu plec la mama!

Statisticile care spun ca romanii sunt pe ultimul loc in Europa la 1) durata unui act sexual (in jur de doua minute, dar nu se mentioneaza daca include sau nu preludiul); 2) numarul de acte sexuale pe an – nu te mai reprezinta. Apetitul tau pentru pentru sex a crescut substantial („du bist Vesuvius!„), iar partenerul tau de viata gaseste permanent scuze pentru a pleca de acasa. Sau s-a mutat la parinti. Sau s-a apucat de alergare (si, atunci, problema se muta la vecini, care nu mai suporta zgaltaielile, zgomotele, uralele etc.)

11. Ce e chestia asta cu 4 roti din fata casei?!

Aveai o masina. Dar ea nu te mai ajuta sa „pui kilometri in picioare”. Asa ca a inceput sa cam rugineasca. Si te gandesti sa o vinzi, pentru ca: a) ai facut mai multi kilometri decat ea in ultimele 12 luni. b) iti faci un calcul foarte simplu („Wow, cate perechi de pantofi de alergare as putea sa imi iau, daca o vand!!!”)

12. Iti vinzi TV-ul

Ok, nu ti-ai vandut masina (inca), dar cu televizorul nu prea mai ai ce sa faci. Pentru ca la ora 22.00 dai stingerea, pentru a fi in picioare a doua zi la 5.00 (alergarea de dimineata). Si, oricum, emisiunile lui Capatos nu mai sunt ce erau pe vremuri…

13. Coooomeeeenteeeeezi?!!!!!

PMS, mistretul neprietenos, uraganul Katrina sau vecina-aia-isterica-de-la-etajul-3 sunt mici copii pe langa “tu, fara alergare, 3 zile la rand”.  Da, alergarea iti lipseste, ca dusul dupa 3-4 zile de mers pe munte. Si, daca nu o primesti, hormonii tai o iau razna. Si iti vine sa distrugi totul in jurul tau. Dar preferi sa iesi la o alergare…

Concluzie? NU te apuca de alergare. Sau…

Andrei Rosu 

Te-ar putea interesa:

Voi incepe aceasta postare prin a imi exprima compasiunea pentru toti romanii urmariti de asasini platiti de catre un mare magnat, la initiativa companiilor multinationale (procesul este foarte simplu: multinationalele trimit o adresa magnatului, prin care solicita lichidarea romanului care le sta in cale) – asasini care se cazeaza la hoteluri de lux (intesate de camere video si unde se cere act de identitate), care stau inghesuiti – 4 intr-o camera (va dati seama ce aglomeratie este la baie dimineata?), care esueaza lamentabil (chiar daca sunt patru – ca politistii care schimba un bec) si de care nu stie niciun serviciu secret sau anti-tero din tara (ce incompetenti! – de ce naiba ii mai platim?). Dar astazi nu voi scrie despre acei asasini, despre care s-a tot vorbit saptamana trecuta, ci despre cei reali, care ne scurteaza zilnic viata. Ca sursa de inspiratie am avut o plimbare facuta in acest weekend pe litoral, unde am realizat ca simbolul national al Romaniei nu este nici oaia, nici zimbrul, nici mustata, nici chelia (as fi fost avantajat aici), nici silicoanele, nici botoxul, nici petul de bere la 2.75 litri, nici groapa de pe sosele, nici wc-ul in curte, nici bacteriile din spital, nici politicianul analfabet, nici tavanele care cad in scoli, ci… burta mare (indiferent de sex, varsta, gen, religie sau orientare politica – desi aici tind sa cred ca… dar in fine).

Pentru ca este luni si mi-am propus sa fiu productiv si, in plus, sa nu te retin mai mult decat este cazul, am sa enumar (sub rezerva umilei mele pareri) cateva dintre pericolele reale cu care ne confruntam zilnic si care stau la baza multora dintre relele enumerate mai sus.

1. STRESUL.

Deloc intamplator, exista in cultura autohtona un personaj numit „Dabija” (pe care il f… grija). Lasand gluma la o parte, sunt o multime de lucruri care ne streseaza in ziua de azi, de la apropierea zilei in care trebuie sa ne platim rata, chiria, facturile etc., pana la deadline-urile si sefii de la birou, relatia cu familia, instabilitatea mediului politic, schimbarile care apar frecvent in viata noastra, perfectionismul, asteptarile nerealiste, atitudinea (pesimismul, nihilismul) s.a.m.d.

Solutii. Daca o sa iti zic ca am invatat sa previn stresul intrand pe Google si cautand „cum sa previn stresul”, o sa ma iei la injuraturi si o sa imi zici: „Andrei, daca era atat de simplu, nu ar mai fi existat stres pe planeta Pamant”. Problema noastra in ziua de azi nu (cred ca) este lipsa accesului la informatii, ci implementarea / mentinerea pe termen lung a solutiilor pe care le gasim la tot pasul.

Da, ajuta sa ai un management al timpului (si al agendei zilnice) mai bun. Sa te hranesti la timp, astfel incat sa nu devii irascibil din cauza schimbarilor de glicemie. Sa nu mai bagi in tine stive de tigari, hectolitri de cafeina si mormane de alti ‘excitanti’. Sa faci sport (poate ar fi trebuit sa incep cu asta). Sa fii mai relaxat(a). Sa accepti ideea ca totul se schimba in jurul tau. Sa fii prezent(a) – pentru a evita ‘salturile’ constante intre „Vai, ce a fost!” si „Aoleo, ce ma asteapta!”. Sa inveti cum sa ai un somn de calitate. Etc. Desigur, este mai simplu sa spui ca „e prea complicat” sau sa dai vina pe parinti, scoala, societate, Univers, s.a.m.d. pentru ca „nu te-au invatat” cum sa previi stresul. Dar, pas cu pas, acordand mai multa atentie celor de mai sus, „stresul” dispare, usor-usor, din viata ta. O sa vezi!

2. SEDENTARISMUL.

In acest Univers magnific, tot ceea ce „sta” este definit ca „mort”. Din pacate, in ziua de azi ne mutam de pe canapeaua de acasa pe scaunul din mijlocul transport, apoi pe scaunul de la birou (cu mici opriri la ‘scaunul’ de la toaleta). Iar la finalul zilei inversam procesul. Aceasta ‘nemiscare’ (nenaturala pentru un mamifer) vine la pachet cu o multime de efecte secundare: kilograme in plus, boli si probleme fizice, scaderea increderii in propria persoana, depresii s.a.m.d. Aaaa, si tocmai am aflat ca suntem pe locul 2 in Europa la sedentarism (deci mai avem un pic de tras – adica de stat – pentru titlul de campioni).

Solutii. Imi vine sa te trimit iar la Google („cum sa scap de sedentarism”), dar hai sa iti scriu ce a functionat / functioneaza in cazul meu. Merg mult pe jos (nu mai exista lifturi, scari rulante, mers cu masina atunci cand destinatia este mai aproape de o ora de mers pe jos, etc.), fac sport zilnic (sunt sigur ca poti sa iti gasesti un sport care sa te atraga), lucrez in picioare si, poate cel mai important, imi aleg constant obiective care sa ma ‘oblige’ sa fac toate cele descrise mai devreme.

3. INFULECATUL.

Nu am gasit, momentan, o alta denumire pentru acest ‘inamic’, care se intelege de minune cu cei doi de mai sus. In ziua de astazi nu ne mai hranim, ci „mancam bine” si „bem bine”. Cu siguranta, stresul si emotiile joaca un rol important aici – ne acordam recompense calorice pentru ca „am mai supravietuit inca o zi in acest mediu ostil” sau rontaim nervosi tot ce prindem in jurul nostru, ca un caine abandonat ore in sir in casa, care distruge mobilierul si tapetul; in plus, mai bagam si vreo 500-1.000 de calorii lichide, din bauturi care ne fac sa ne „simtim bine” (si care, probabil, sunt inofensive – pentru ca „se face reclama la ele la TV). Bineinteles, din nou, nu este vina noastra, ci a stresului, a industriei, a comerciantilor lacomi care ne imbie cu mirosuri irezistibile la fiecare colt de strada s.a.m.d.

Solutii. Un prim pas ar fi sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata, propriul corp, propria nutritie si hidratare, propriile decizii, etc. Personal, am renuntat sa mai dau vina pe x sau pe y, sau sa astept sa imi zica nu-stiu-cine ce sa fac, ce sa mananc, ce sa beau etc. (am realizat brusc ca nu mai am 5 ani…). In plus, avand tot felul de proiecte, am adaptat nutritia obiectivelor mele.

O alta strategia a fost (si este) sa acord o nota de la 1 (acid de baterie, cola, lenor, chips etc. – in general, alimente care contin mai mult de jumatate din elementele tabelului lui Mendeleev) la 10 (cea-mai-plina-de-super-alimente) fiecarei mese pe care o am – nu este nevoie de instructiuni speciale, nota se acorda „dupa feeling„. Pentru ca este putin probabil sa mananci / bei zilnic de nota 5 si sa ai, pe termen lung, rezultate de nota 10…

Cam atat pentru astazi. Sa ai o saptamana extraordinara (sau, in fine, asa cum urmeaza sa ti-o faci).

Cu simpatie,

Andrei Rosu

*

Te-ar mai putea interesa: Suferi de depresie? Iesi naibii si…

Te invit la webinarul meu gratuit (click pe poza pentru inscriere):

 

 

 

Pana anul trecut nu fusesem niciodata in vacanta cu (auto)rulota, desi imi doream de pe la vreo 3-4 ani. Ca si in multe alte cazuri de ‘vise nerezolvate’, imi ofeream diverse scuze si amanam pentru ‘la anul’ (si la multi ani) actiunea de a rezerva o autorulota; „probabil ca nu o sa gasesc una libera pentru perioada convenabila”, „probabil ca este greu de condus”, „probabil ca am nevoie de o categorie speciala de permis auto”, etc. etc. etc. Dar in 2017, in urma unui ‘consiliu de familie’, am hotarat sa petrecem cateva zile la mare, intr-o „casa pe roti” (cum  o numesc Alex si Ema). Si, pentru ca experienta a fost una extraordinara, atat pentru noi, cat si pentru copii, ne-am gandit sa ii facem un upgrade – de la ‘am-mai-bifat-ceva-in-bucket-list’ la ‘let’s-do’it-again-and-again’. Asa ca ne-am rezervat (inca din martie) o autorulota, pentru o saptamana. Destinatia: coasta bulgareasca a Marii Negre, de la granita cu Romania, pana la cea cu Turcia. In aceasta postare nu o sa descriu cum a fost in statiunea x sau pe plaja y (va las sa descoperiti singuri :)), ci voi puncta cateva dintre lectiile (si avantajele) unei astfel de experiente…

1. Pentru a fi in confort, ajuta sa iesi din zona de confort

Ideea unei vacante cu o autorulota te scoate din zona de confort, ca orice alt lucru care presupune noutate sau necunoscut. Cum sa iei curbele cu o un vehicul ceva mai mare decat unul obinsuit; cum (si unde) sa parchezi; cum sa pui si sa scoti apa menajera; cum sa operezi panoul de la care pornesti lumina, incalzesti apa, activezi panourile solare etc. Dar, dupa un efort „colosal” de vreo 15 minute, chiar si o persoana atehnica (ca mine) se prinde ce si cum sa faca.

2. Copiii (si adultii) se distreaza de minune si au amintiri frumoase pentru intreaga viata

Iti mai amintesti vacantele la cort din copilarie? Atunci te asigur ca si copiii isi vor aminti de „vacantele alea misto cu rulota (sau autorulota)”.

3. (Re)dobandesti sentimentul de libertate

Adica: opresti cand vrei si unde vrei – pe plaja, la munte, in parcarea unui mall, pe autostrada, etc. Si pleci mai departe cand vrei (sau cand vremea de pe plaja x sau de la poalele muntelui y nu corespunde asteptarilor tale).

4. Calatoriile lungi sunt mai placute

Pasagerii stau mult mai putin ‘intepeniti’, dorm, mananca, se joaca. BONUS: nu mai astepta la cozile interminabile de la toaletele benzinariilor.

5. Iei cu tine… totul

Stiti vesnicul repros: „ai luat tot dulapul cu tine”? Intr-o autorulota poti pune tot ce iti trece prin cap, incepand cu de-5-ori-mai-multe-haine-decat-avem-nevoie (inclusiv geaca aia de iarna.. ca nu se stie!) si continuand cu tone de mancare si bauturi, prosoape de plaja, scaune si masa de camping, biroul (daca ai lucru intr-una dintre dimineti), 50 de cutii cu jucarii si jucarii gonflabile (de plaja…), electronice si electrocasnice (mai putin frigider, congelator, aragaz, chiuveta, farfurii, tacamuri, pahare, dus, tv, aer conditionat etc. – care deja sunt disponibile) si…multe, multe, altele (in portbagaj incap si vreo doua Smarturi si trei scutere… cred). BONUS: Nu trebuie sa impachetezi si sa despachetezi de fiecare data cand te muti.

6. Animalele de companie pot calatori cu tine si se pot intiiiiiiiinde bine

Cred ca si Hoka, goldenul nostru, isi va aminti de vacantele cu autorulota – mult mai comode pentru el decat cele in care sta cateva ore in masina sau intr-o cutie, in avion. Ca element de noutate, am aflat ca Hoka are nevoie de pasaport (de la veterinar) pentru a iesi din tara – si ne-am conformat.

7. Ai suficiente locuri libere pentru a lua cu tine autostopisti sau prieteni

Autorulota pe care am luat-o de la Joy2Wander are, in afara celor doua locuri din fata si a celor doua paturi mari (de cate 2-3 persoane), doua banchete pe care se pot aseza, fata in fata, 4 persoane (si care se pot transforma, daca este cazul, intr-un al treilea pat). Asa ca… hai inauntru!

8. All inclusive si totul deschis 24/7

Bucataria este deschisa non-stop si nu trebuie sa astepti ora 7 sau 8 pentru a iti reface stocul de carbohidrati de dupa alergarea de dis-de-dimineata. Gatesti ce vrei, cand vrei – totul e sa cumperi ingredientele. Daca iti aduci blenderul, ai barul de sucuri, shake-uri sau smoothie-uri deschis 24/7. BONUS: Poti sa gatesti chiar daca ploua.

9. Ai vedere la mare. Sau la munte. Sau la ce vrei tu

Totul depinde de locul in care parchezi. Au fost plaje in care am avut atat vedere la mare, cat si la munte 🙂

10. Micro-climat

Intr-o autorulota iti faci singur conditiile de temperatura ideale. Nu ti-e cald sau frig (indiferent de ora), nu te ploua si nu te bate soarele in cap, nici daca stai langa ea (are o copertina retractabila sub care incap suficienti oameni incat sa dai o petrecere).

11. Esti prietenos cu animalele, dar nu dormi in aceeasi incapere cu ele…

Tantari, muste, armasari, paianjeni, urechelnite, serpi, ursi, vulpi, lupi, tarantule, crocodili sau unicorni – sansele de a ii avea pe perna sau de a iti cauta prin frigider sunt reduse spre zero.

*
La finalul acestei vacante, Alex m-a intrebat: „tati, am putea trai tot timpul in rulota?”

Greu de raspuns…

Această prezentare necesită JavaScript.

Ti s-a intamplat vreodata sa te gandesti “cum ar fi fost, daca…”?

Suntem in primele saptamani ale anului 1990. Frontul “Salvarii” Nationale isi respecta promisiunea de a nu se transforma in partid politic. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care interzice participarea in viata politica a fostilor membri PCR si Securitate este pus in aplicare. Alegerile sunt castigate de catre un partid istoric, care demareaza rapid reforme in educatie, sanatate, agricultura si alte arii importante. Din rezervele valutare ramase in 1989 se investeste masiv in infrastructura si turism. In pozitiile de conducere din ministere, primarii si alte institutii publice sunt promovati oameni competenti, pregatiti pentru functiile respective. Sunt lansate programe si politici de stimulare a antreprenoriatului si de atragere a investitiilor straine. Protectia sociala si a mediului devin prioritati. Milioane de romani, plecati inainte de 1989, se intorc in tara.

Suntem in 2018. Romania, o tara cu peste 30 de milioane de locuitori, este un succes story european. Prima dintre tarile din estul Europei care foloseste moneda euro. Cea mai rapida crestere a PIB-ului si cel mai inalt standard de viata din aceasta parte a lumii. Cel mai scazut grad de coruptie. Cele mai bune servicii medicale. Cel mai bun sistem de invatamant. O justitie independenta. Cea mai buna infrastructura rutiera si feroviara. Cel mai scazut pret al carburantului. Cel mai eficient aparat de stat si cel mai rapid timp de rezolvare a problemelor birocratice, printr-o dezvoltare extraordinara a mediului online. Cel mai scazut numar de taxe. Cei mai implicati cetateni, atat social cat si in viata politica. Cea mai mica rata de abandon scolar. Tara cu cel mai mare procentaj de sportivi amatori si de performanta. Cea mai mare rata de crestere a numarului de vegetarieni. Cea mai mare speranta de viata.

Anul acesta, nationala de fotbal a Romaniei a castigat, din nou, Campionatul Mondial de fotbal, dupa finala memorabila contra Croatiei – o alta tara din estul Europei care a investit masiv in turism, infrastructura, resurse umane…

*

Din pacate, nu putem da timpul inapoi. Si nici nu putem da la nesfarsit vina pe “state paralele”, “sorosi”, “puteri straine”, “servicii secrete” s.a.m.d. Au trecut 28 de ani in care cei care au detinut parghiile puterii (in mare parte, aceiasi de dinainte de ‘89) s-au remarcat doar prin incompetenta si o preocupare continua pentru propria burta. Iar Romania a pierdut multe oportunitati – printre care, cea mai importanta: sa devina o campioana.

PS – Pe cine vom da vina peste 28 de ani, cand vom juca cu Vanuatu si Botswana barajul pentru evitarea ultimului loc in ierarhia mondiala?

Andrei Rosu (“sorosist imputit”)

*

Te-ar mai putea interesa: 10 motive pentru a renunta la fotbal

Pentru astazi mi-am propus sa scriu despre cateva lucruri mai putin cunoscute despre pantofii de alergare pe care ii punem in picioare la antrenamente, la curse sau la simple plimbari. Nu voi scrie despre cine stie ce caracteristici sau diferente intre branduri, ci despre istoria unora dintre cele mai populare marci. Pentru ca, atunci cand ne incaltam, purtam si un pic de istorie…

ASICS

Infiintata in 1949, in Japonia, compania s-a numit initial Tiger – Onitsuka (dupa numele fondatorului) si producea pantofi pentru baschet. Din 1977, compania se numeste ASICS – un acronim din latina – anima sana in corpore sano („suflet sanatos intr-un corp sanatos”), inspirat de aforismul mens sana in corpore sano…

NIKE

Infiintata 1964, in SUA, compania a fost, initial, distribuitor pentru ASICS. Cativa ani mai tarziu, unul dintre fondatori a facut un experiment, turnand cauciuc intr-o presa de facut waffles si, uite asa, a aparut prima talpa cu amortizare :). Initial, pantofii senumeau „Tiger” (dupa numele initial al produselor Asics). In 1971, compania a rupt legaturile cu Asics si si-a creat propriul brand – „Nike” (zeita greaca a victoriei), cu un logo facut de o studenta (Carolyn Davidson), pentru 35$! In 1983, Carolyn Davidson a primit din partea Nike un inel cu diamante (gravat cu logo Nike) si 500 de actiuni. Prima campanie publicitara Nike a aparut in 1976 si s-a numit „There is no finish line”, inlocuita in 1988 de celebra „Just do it”.

In 1980, Ion Tiriac a refuzat 5% din Nike (pe atunci o firma micuta…) in schimbul endorsmentului lui Guilermo Villas (manageriat de Tiriac). Acum, acel procent ar fi insemnat cateva miliarde…

MIZUNO

Cu un an inainte de rascoala taranilor de la 1907 (!!), in Japonia (Osaka) aparea un producator de echipament sportiv, in principal pentru baseball, iar mai tarziu pentru golf. Printre sportivii care au promovat acest brand s-au numarat Tiger Wooods, Ivan Lendl, Carl Lewis si All Blacks (echipa de rugby a Noii Zeelande).

ADIDAS

Compania a aparut in Germania, in 1924, la initiativa fratilor Dassler – Adolf (Adi) si Rudolf. Pe atunci, firma se numea „fabrica de pantofi a fratilor Dassler”. In 1947, cei doi frati s-au certat (iremediabil), iar unul dintre frati (Adi Dassler) a creat Adidas (deci denumirea vine de la Adi Dassler, nu de la „All Day I Dream About Sports”), iar celalalt (Rudolf) a infiintat Ruda – rebotezata ulterior Puma.

In 1952, Adidas a cumparat de la o firma finlandeza de articole sportive logo-ul „3 dungi”, pemtru fabuloasa suma de 2.000 de marci (plus o sticla de whiskey)…

PUMA

V-am povestit deja despre telenovela celor doi frati Dassler, dar ar mai fi cateva lucruri de adaugat…

Inainte de al doilea Razboi Mondial, cei doi frati s-au inrolat in partidul nazist, cu un plus de loialitate din partea lui „Ruda”. In timpul unui bombardament al aliatilor, prin 1943, „Adi” si sotia sa au intrat intr-un adapost, in care se aflau deja Rudolf si familia lui. Adolf a exclamat: „Here are the bloody bastards again!” (in germana :)), referindu-se la aliati, dar Rudulf a crezut ca remarca a fost facuta la adresa lui si a familiei…

Cativa ani ma tarziu, cand Rudolf a fost arestat de soldatii americani si acuzat de a fi membru SS, el a fost confins ca cel care l-a turnat a fost „Adi”…

Cei doi frati sunt inmormantati in acelasi cimitir, dar la mare distanta unul de celalalt…

REEBOK

Este cea mai veche dintre firmele prezentate in aceasta postare, luand nastere in 1895, in SUA. Initial, se numea JW Foster.

In 1958, nepotii fondatorului au schimbat denumirea in Reebok, inspirati de o specie de antilopa africana (Grey Rhebok)…

Incepand din 2005, Reebok este filiala Adidas.

SAUCONY

Ol alta firma americana cu vechime, a aparut in Pennsylvania, in 1898, pe malul Saucony Creek, de unde provine denumirea acestui brand – desi mitul urban era ca, la inceputurile ei, firma producea „sock a knee” (sosete pana la genunchi)…

De curand (aprilie 2018), Saucony s-a asociat cu Dunkin’ Donuts pentru producerea unui model comemorativ de pantof de alergare (Saucony X Dunkin’ Kinvara 9), care vine impachetat in cutie de gogosi si al carui calcai imita o gogoasa acoperita im bombonele decorative… 

BROOKS

O alta poveste telonovelistica, cu certuri intre frati, apare si in cazul Brooks Sports, Inc., infiintata in 1914 de catre John si Michael Brooks.

La inceput, firma producea slapi si pantofi de balet, numiti Bruxshu…

In 1938, compania a lansat Pedicraft – primii pantofi ortopedici pentru copii, iar in 1944, in plin razboi, franele pentru pantofii cu role…

In 1956, cei doi frati s-au certat si John a iesit din afacere…

Compania a devenit un nume important in industria pantofilor de alergare odata cu lansarea modelului Vantage (1970), dezvoltat cu ajutorul unor atleti olimpici si tinand cont, in premiera, de pronatie…

NEW BALANCE

Infiintata in 1906, SUA, de catre un emigrant britanic – William J. Riley.

Ideea producerii unui pantof numit „New Balance” i-a venit lui William observand puii de gaina din curtea lui, a caror stabilitate era excelenta, datorita picioarelor cu cele 3 puncte de sprijin. De altfel, William devebise celebru pentru faptul ca avea mereu la el sau pe birou un picior de pui, pentru a isi argumenta teoria. Bine ca nu s-a inspirat dupa elefant…

HOKA

Cea mai noua dintre companiile prezentate azi, Hoka a aparut in 2009, cand doi francezi, angajati ai producatorului de echipament sportiv Salomon, si-au dat demisia si au inceput sa lucreze la un pantof de alergare care sa ii ajute sa alerge mai repede la vale…

In prima faza, pantofii creati au avut mare succes in randul ultramaratonistilor; popularitatea lor s-a extins catre triatlonisti si alergatorii de distante „normale”, in special datorita stabilitatii si amortizarii foarte bune…

Referitor la originea numelui, exista cateva ipoteze. Prima: a fost aleasa dupa numele unui trib de indieni din America. A doua (promovata de producator): in limba maori, Hoka inseamna „zbor deasupra pamantului”. In fine, a treia (varianta mea): s-au inspirat dupa numele cainelui nostru vegan… 🙂

*

Care este marca ta preferata?

*

Te-ar mai putea interesa: Adevarata poveste a maratonului – de ce sa ii multumim Reginei Marii Britanii

In urma cu cateva zile am lansat o intrebare catre subscriberii acestui blog: care este subiectul despre care te-ar interesa cel mai mult sa scriu? Am oferit vreo 20 de variante de raspuns, de la „Autodisciplina (cum pot rezista tentatiilor)”, „Ultra-productivitate si time management”, sau „Mentinerea obiceiului de a face sport”, pana la „Vorbitul in public”, „Viata dupa 40 de ani”, „Relatia cu partenerul de viata si copiii” si „Retete vegane”. Pentru ca „autodisciplina” a avut castig de cauza, m-am gandit sa scriu un articol despre motivele pentru ca ar merita sa avem un nivel de autodiscplina excelent. In plus, lucrez si la un webinar pe aceasta tema, deci stati pe receptie… 🙂

Ti s-a intamplat vreodata sa spui “Gata, incepand de maine, ma apuc de sport!”?. Si sa iti faci abonament pe un an la o sala de fitness? Si sa iti propui sa te trezesti a doua zi dimineata cu o ora mai devreme decat de obicei, pentru a merge la sala? Si, a doua zi, cand alarma telefonului a sunat, sa dai apesi butonul Snooze? Apoi inca o data, si inca o data, si inca o data?
Sau sa incepi o dieta pentru a pierde rapid in greutate, iar dupa doua zile, cand colegii au adus un platou urias cu multe feluri de prajituri, sa renunti la intentia ta de a pierde in greutate si sa ai infulecat o prajitura? Si apoi, pentru ca oricum mancasei ceva ‘nepermis’ in acea dieta, ai mai mancat inca una, si inca una, si inca una?
Sau sa incerci sa te lasi de fumat, de Revelion, la 23.59, cu doua tigari in gura, jurand ca nu vei mai fuma niciodata? Iar dupa cateva zile, la prima situatie stresanta cu care te-ai confruntat, sa iti aprinzi o tigara, pentru ca “oricum, una nu conteaza?”. Si inca una, si inca una…
Daca ti s-a intamplat, nu stiu cum te-ai simtit, dar eu am avut un sentiment de vina, apoi de frustrare si de neputinta, de fiecare data cand am cedat impulsurilor si mi-am incalcat promisiunile.
Da, am fumat 17 ani, am cantarit cu 20 de kilograme mai mult decat la finalul liceului si am avut o multime de tentative de a face sport, de a manca sanatos si de imi schimba radical stilul de viata. Dar am esuat lamentabil de o multime de ori. 
Asta pana cand…m-am apucat de alergat.
Ce este autodisciplina si de ce ar merita sa dobandim aceasta abilitate? Exista o multime de definitii, dar o voi mentiona aici pe cea care mi se pare cea mai buna. 
Autodisciplina este capacitatea de a amana o recompensa imediata, pentru a obtine un beneficiu viitor mai important. 
Adica: daca trezesti cu o ora mai devreme pentru a face miscare si pentru a iti pregati un mic dejun sanatos, sacrifici un beneficiu minor pe termen scurt (cel de a dormi mai mult), pentru unul mai important (sa ai un stil de viata sanatos). 
Sau, daca renunti la felia uriasa de tort primita la aniversarea sefului tau, iti refuzi recompensa imediata de a simti o mare placere in papilele gustative, in detrimentul pastrarii unei greutati optime. Si exemplele ar putea continua, dar cred ca ai prins ideea.
De ce merita sa fim “disciplinati”?
Hai sa punctez 11 dintre motivele pentru care cred eu ca merita sa devii o persoana cu un nivel de autodisciplina excelent.
1. Iti respecti angajamentele luate, atat fata de propria persoana, cat si de alte persoane. Ai fost cel mai rapid spermatozoid cu un scop, iar acela nu a fost, cu siguranta, sa stai pe canapea, sa te uiti la TV si sa iti plangi de mila. Poti excela in tot ceea ce iti propui, iar drumul catre o viata frumoasa incepe cu respectarea angajamentelor. Iar pentru asta ai nevoie de autodisciplina. (imi place “citatul inspirational”: barcile sunt in siguranta in port, dar nu pentru asta au fost construite).

2. Scapi de lene, scuze si amanari. Te rog sa iti imaginezi cum ar arata viata ta fara lene, scuze si amanari. Atat. Ba nu, hai sa sis criu cate ceva despre ele.

Oooof, amanarea asta…
Daca ar fi sa dau un singur sfat in aceasta postare, acesta ar fi sa… amani amanarea, adica sa actionezi! 
Desigur, noi cu totii actionam, dar de obicei incepand de… maine, sau de luni, sau de luna viitoare, sau din 1 ianuarie. 
A actiona in directia potrivita inseamna sa actionezi azi si acum. 
Facand zi de zi acelasi lucru vei obtine, cu siguranta, aceleasi rezultate, deci…de ce sa mai amani?
Da, stiu si eu o gramada de scuze. Pe multe dintre ele le foloseam frecvent pentru a imi argumenta faptul ca nu fac sport: nu am timp, nu pot, nu stiu cum, nu am cu cine, e prea cald, e prea frig, e riscant, e complicat… si asa mai departe. 
Ne plangem de lipsa de creativitate, dar cand vine vorba despre ea gasi scuze, suntem campioni.
Gaseste cea mai frecventa scuza si devino mai puternic sau mai puternica decat ea. Vei vedea ca asta iti va schimba radical viata!
Lenea nu este o boala cronica de care ne molipsim, la un moment dat in viata. Ea este, mai degraba, un mix intre lipsa de energie, lipsa de claritate, lipsa de incredere in fortele proprii si lipsa unui “de ce” suficient de puternic. 
Daca ai impresia ca lenea este cea care nu te lasa sa iti exploatezi potentialul urias… este doar o scuza, ca oricare alta.
Vezi care este sursa acestei stari si actioneaza. Acum.

3. Duci la bun sfarsit orice proiect. Cand spun “orice proiect”, nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba sau ca sa sune bombastic si sa spui: “Maaaaamaaaa, orice proeict!!!”. Hai sa lamurim un lucru: un proiect, oricat ar fi de mare si de ambitios, este format din proiecte mai mici. Daca dobandim, prin disciplina, abilitatea de a duce la bun sfarsit, si la termenul si calitatea promise proiecte mici, cu siguranta vom reusi sa “dovedim” si proiecte mai mari. In plus, autodisciplina te ajuta mai ales cand iti dispare entuziasmul acela de inceput sau cand intampini momente dificile si iti vine sa-ti bagi picioarele si sa lasi totul balta. A propos, cand Universul pare ca s-a pus de-a curmezisul, aminteste-ti ca “marinarii buni se formeaza in furtuna”.

4. Dobandesti un nivel excelent de sanatate fizica si psihica, inclusiv parametrii optimi de greutate. Daca esti disciplinat, lucrurile devin, dintr-o data, foarte, foarte simple. Ai de alegrat 45 de minute maine la 6 dimineata? Foarte bine. Te trezesti si alergi. Ai de lucrat doua ore la un proiect important? Excelent! O faci de indata ce ajungi la birou. Ai de mancat o salata la fiecare masa de pranz? Nicio tragedie! Iti faci abonament la o firma de catering si mananci salata in fiecare zi.

5. Recapeti increderea in tine si convingerea ca poti reusi orice. Atunci cand dobandesti disciplina necesara de a termina tot ceea ce incepi, increderea de sine atinge cote uriase. Cat de complicat poate fi sa iti atingi obiectivele profesionale daca – de exemplu – reusesti sa duci la bun sfarsit un plan de antrenament pentru maraton? Si, treptat, ai mai mult curaj. La ce foloseste asta? Iesi mai des din zona de confort. Pentru a explora oceanele, trebuie sa ai curajul de a lasa in urma tarmul.

6. Iei decizii in mod rational, nu impulsiv. Disciplina inseamna sa faci lucrurile care trebuie, mai ales atunci cand nimeni nu se asteapta sa faci asta. Adica, inclusiv atunci cand iti vine sa mori de pofta si sa mananci 5 prajituri. Sau sa mai dormi un pic. Sau sa strangi pe cineva de gat. Emotiile sunt ca un elefant pe care il calarim intr-un magazin de portelanuri. Poti sa le lasi sa o ia la goana, sau – printr-o disciplina foarte buna – poti sa iti analizezi emotiile, sa le controlezi si sa iei deciziile corecte. 

7. Capeti obiceiuri bune, care te ajuta atat in viata personala, cat si in cea profesionala. Gandeste-te ca aproape jumatate din ceea ce facem zilnic se bazeaza pe obiceiuri, adica pe lucrurile pe care le facem in mod repetat, pe pilot automat.

8. Devii recunoscator pentru ceea ce ai deja in viata ta. Nivelul de fericire este dat de raportul dintre a avea ce iti doresti si a iti dori ce ai deja. Si este dificil sa fii multumit in viata, daca nu esti recunoscator pentru tot ceea ce te inconjoara, de la ceea ce iti ofera deja natura, pana la lucrurile si cunostintele pe care le-ai acumulat sau oamenii care fac parte din viata ta.

9. Iti creste calitatea somnului. Disciplina te ajuta sa ajungi in pat devreme, iar studiile spun ca somnul “de frumusete”, care ajuta organsimul sa se refaca cum trebuie, are loc daca ne culcam imediat dupa lasarea intunericului, nu dupa miezul noptii.

10. Sentiment de implinire. Atunci cand dobandesti control asupra vietii tale si asupra deciziilor luate, simti ca esti pe drumul cel bun. Iar asta iti da acel sentiment de liniste interioara pe care ni-l dorim cu totii.

11. Te maturizezi. Da, stiu, cui nu ii place sa ramana, macar un pic, copil? Dar, a te maturiza nu inseamaa, neaprat, ca renunti la copilul din tine, care are vise si nu cunoaste obstacole. Pur si simplu, a deveni disciplinat inseamna ca devii un adult care nu are nevoie de cineva care sa vina zilnic si sa ii spuna ce sa faca, ci poate lua decizii bune in mod independent.

*

Daca mai aveti si alte beneficii ale autodisciplinei… le astept!

Mersiiii

Andrei

Precizez, de la inceput, ca motivul pentru care am folosit ghlimele este ca niciunul dintre obiectivele despre care voi scrie in continuare nu reprezinta cine stie ce ‘piatra de hotar’, pentru care sa fie necesar un nivel de energie colosal, tone de sprijin din partea Universului sau un noroc  fantastic. Pur si simplu, sunt repere care ma vor ajuta sa ma mentin pe drumul meu…

1. 5.000.000 de pasi.

Da, cinci milioane (si uite cum ajung milionar!). Fara sa particip la vreun concurs, fara medalii, fara tam-tam, fara premii. De fapt, ar fi cateva: sanatatea inimii, a oaselor, a creierului, a musculaturii etc., plus evitarea unei carute de boli. Si mentinerea unei forme fizice decente, astfel incat sa nu fiu nevoit sa o iau de la zero (sau de la minus infinit), in cazul in care voi da curs unui proiect de anduranta in 2019.

Si acum vine intrebarea: „Andrei, da’ nu sunt cam multi pasi?”. Daca impartim la 365, rezulta vreo 13.700 pe zi. In ianuarie nu am facut prea multi pasi (am fost in barca…), dar in februarie am avut o medie zilnica de 11.000, iar in martie (pana acum) 15.600.

De dragul statisticii – la Deca Ultratriatlonul din 2016 am facut, in cele 10 maratoane de la finalul probelor de inot si pedalat, vreo 500.000 de pasi.

2. Sa devin ‘bucatar’ vegan.

In perioada 16 aprilie – 27 mai voi frecventa un curs de bucatar vegetarian / dietetician. Daca ati observat o usoara diferenta intre titulatura cursului („vegetarian”) si obiectivul meu („vegan”), profit de ocazie pentru a lamuri diferenta intre cei doi termeni. Din punct de vedere al nutritiei, ei definesc acelasi concept: „o alimentatie bazata exclusiv pe produse vegetale”. In plus fata de vegetarieni, veganii extind protectia animalelor si la nivelul altor aspecte ale vietii lor (imbracaminte, cosmetice etc.).

De ce fac acest curs?

3. Sa sustin un show de stand up comedy 🙂

In utltimii doi ani mi-am incarcat telefonul cu o multime de playlist-uri, care sa ma ajute sa ‘supravietuiesc’ monotoniei care insotea sesiunile lungi de vaslit. De la (aproape) toate genurile muzicale , la teatru radiofonic, podcasturi, pana la „Teleenciclopedia”, „Istoria romanilor povestita celor tineri” si stand up comedy.

Cei care mi-au vazut „live” discursurile au observat, probabil, ca exista si o oarecare doza de (auto)ironie in mesajele mele, asa ca m-am gandit: „de ce nu as face un show de stand up comedy inspirational / transformational, diferit de ceea ce am tot vazut / ascultat?”. Desigur, pare simplu sa zici 2-3 glume si sa presari pe ici pe colo cuvinte-cheie („c..ie”, „p…la”, „m…ie”, „c…cat”, etc.), dar cred ca provocarea de a face un show foarte bun este chiar mai mare decat cea de a alerga 1.000 de km sau de a a avea un caine vegan.

Daca am reusit sa dobandesc o abilitate, aceasta este cea de a invata foarte rapid. Asa ca am inceput cu cautat / gasit pe Google (How to get started in Stand Up comedy), apoi am inceput sa notez (in telefon, Notes), toate evenimentele amuzante din viata mea. Am strans deja cateva zeci de pagini de care sunt destul de multumit.

Sa vedem ce o iesi…

4. Hoka, cainele nostru vegan.

Andrei, du-te-n p…a mea cu experimentele tale idioate! Am inteles ca vrei sa mananci doar frunze si graunte, dar nu iti bate joc de caine. Cine a mai auzit de caini vegetarieni?

Eu.

In Romania nu sunt foarte multi (dar exista!). In schimb, pe acolo, in „vest”, exista chiar si recorduri de longevitate inregistrate de caini vegani – cel mai cunoscut fiind al lui Bramble, collie-ul care a trait 27 de ani, timp in care a avut o nutritie bazata pe orez, linte si legume.

Am un spectru atat de larg de reactii pe Facebook cand postez video-uri cu Hoka (golden retriever-ul nostru de 4 luni) mancand tot ceea ce am gasit in lista cu alimente pentru cainii cu astfel de dieta, incat am ajuns la cateva concluzii interesante:

Cam atat despre acest subiect – cred ca am scris suficient cat sa primesc inca 3-4 tone de injurii, lamentari si comentarii „argumentate stiintific” – blogul lu’ x, faptul ca un caine are orgasm cand mananca sunca in loc de mere si morcovi (desi nu cred ca ar sari la gatul unei vacute sa o haleasca), ca principala metoda de prevenire a aparitiei tartrului este rontaitul de oase (atunci s-ar putea sa functioneze si la oameni…), ca omul nu ar fi fost stapanul universului daca nu manca carne (ma intreb ce s-a intamplat cu celelalte animale care consuma carne – unele 20 de kg / zi…), ca o vulpe sahariana a unei vloggarite din Spania a fost hranita doar cu plante si arata foarte rau, ca dantura cainilor este facuta pentru carne, ca urmatorul pas ar fi sa il fac gay (a propos, nu as avea nici cea mai mica problema cu asta), ca una, ca alta etc.

Nu imi fac iluzii ca, incepand de azi, toti cainii vor da iama in morcovi, mere, quinoa, broccoli si alte produse de origine vegetala, dar sunt 100% sigur ca, in viitorul apropiat, a oferi unui caine o nutritie vegana va fi un lucru absolut normal (de altfel, sunt din ce in mai multe de branduri care ofera hrana vegana pentru caini). La fel de normal ca abolirea sclaviei, dreptul de vot pentru femei, casatoriile intre persoane de acelasi sex sau – pentru a ma mentine in tema principala a blogului meu – a alerga un maraton.

Pe curand! (desigur, cu cei care nu au scuipat pe ecran si nu au dat unsubscribe :)).

Andrei

Iubitor de animale (fara discriminari…)

PS – vine Pastele. Incercam si noi un altfel de miel?