Menu
BLOG

De vorba cu 3 alergatori. Partea a 3-a: Serban Chiurlea

Prima data cand am auzit de Serban Chiurlea a fost inainte de aventura mea de la Polul Nord, cand m-am inscris in Ro Club Maraton si am ‘rasfoit’ pagina de internet a clubului. Eu eram un ‘nevinovat’ care facea primele antrenamente pentru un maraton, iar distanta de 42 km si 195 m mi se parea URIASA. Deci va dati seama ce impresie puternica a avut asupra mea faptul ca un un om / un roman poate sa alerge la competii de sute de kilometri precum Tour du Mont Blanc (158 km),  Diagonale des Fous (163 km),  traversarea Alpilor francezi de la Nord la Sud (600 km)…si multe, multe altele! Si inca ceva: la multe dintre aceste competitii, Serban a alergat impreuna cu… tatal sau, care ne arata ca 70 de ani nu inseamna obligatoriu condamnarea la boli si medicamente compensate. Ce tare!! Poate il motivez si pe taica-miu (un ‘junior’ de 56 de ani :)) sa se apuce de alergat…

Povestirile lui m-au facut sa ma simt muuult mai confortabil cu cei 42 de km pe care ii aveam de alergat in premiera, chiar daca era vorba despre Polul Nord…

…Si, de asemenea, au fost o buna sursa de inspiratie si – mai ales – de motivatie pe parcursul ultramaratonului meu din Antarctica, pe parcursul caruia imi spuneam „daca cei 2 Chiurlea alearga cate 2-300 de km, ar trebui sa pot alerga si eu macar jumatate” 🙂

Revenind in prezent, am vrut neaparat sa il cunosc personal pe Serban, sa aflu cum reuseste sa alerge atat 🙂 si, nu in ultimul rand, sa imi completez informatiile despre alergatul in Himalaya aflate de la Marian Chiriac cu cateva zile in urma. Pentru ca Serban a participat in 2010 la Solu Khumbu Trail, o competitie de ‘doar’ 300 de km care include si traseul pe care voi alerga la maratonul Everest.

L-am contactat la inceptul acestei saptamani folosind adresa de contact de pe site-ul proiectului Trans Romania Run (traversarea Romaniei in alergare, pe un traseu de aproape 800 de km). Ne-am intalnit 3 zile mai tarziu si i-am ‘furat’ mai bine de o ora din timpul de lucru (l-am prins la munca :)).

La 1 an, parintii il luau in rucsac pe munte, la 4 ani a inceput sa alerge ‘organizat’. Apoi a facut – cu succes – orientare turistica (traditie de familie), mai tarziu a alergat un maraton si…restul e istorie 🙂

Discutand despre Himalaya, m-am ales cu o harta detaliata a zonei, cu cele mai bune trail-uri, cu localitati, bazaruri, locuri de pozat Everest-ul etc. Serban mi-a ‘bagat un cui’, avand in vedere ‘dragostea’ mea pentru calatoritul cu avionul. De la Kathmandu vom zbura la Lukla, cel mai periculos aeroport din lume :(… Trecand de asta, pericolele nu se termina. Va trebui sa am mare atentie la iaci, se sperie usor, sunt imprevizibili si au niste coarne ascutite, pe care le-a ‘testat’ (din fericire fara consecinte grave) si dl. Chiurlea senior… De asemenea, va trebui sa imi conserv cat mai bine energia si sa imi dozez respiratia: aerul este de 2 ori mai rarefiat decat in Bucuresti (dar, probabil, ceva mai curat :)).

Am mai vorbit despre familie, copii, antrenamente, competitii, cunostiinte comune si senzatia pe care o ai atunci cand alergi un ultra: de la un punct incolo, simti ca alergi in afara ta… Testati-o, merita 🙂

Am incheiat intalnirea cu clasicul „pe curand”, care s-a materializat, intamplator, azi dimineata, cand ne-am interesectat la antrenament in jurul lacului Herastrau. Sper sa ne revedem si la un pahar si, de ce nu, la un ultra – poate doboram recordul romanesc de 157 de km la cursa de 24 de ore 🙂

Multumesc Serban, tine-o tot asa, pentru ca inspiri o multime de oameni!!

PS – sper sa am ocazia sa discut pe indelete si cu alti alergatori romani ale caror povesti le-am citit si le admir: Daniel Lixandru, Gabriel Solomon, Serban Damian, Ilie Rosu, Cristian Ungureanu, Victor Ilie… si multi, multi altii!

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (2)

2 răspunsuri la “De vorba cu 3 alergatori. Partea a 3-a: Serban Chiurlea”

  1. Cristina H spune:

    Salut Andrei,
    felicitari pentru tot ce ai relaizat pana acum!
    Am fost in Nepal – trek nu alergare, in aprilie 2010, pe traseul ‘clasic’: Lukla – Namche- Gorakshep-EBC-KalaPattar si inapoi. A fost neasteptat de ‘light’ ca efort, in comparatie cu muntii nostri.; peisajele insa.. sunt unice.
    Legat de zborul la Lukla, trebuie rabdare cand pleci din KTM – e cursa interna, mai conteza mult vantul si conditiile meteo, intarzierile pot dura de la 2 ore la..2 zile. In rest e ok, garantat vei avea loc la geam 🙂 Noi nu am avut surprize, aterizarea si plecarea au fost foarte line si ok.
    Ma temeam de AMS (acute mountain sickness), insa daca te hidratezi bine si petreci minim 2 zile de aclimatizare (una in Namche si una in Dingboche), nu vei avea probleme. Pentru orice eventualitate, am avut la noi Diamox, dar nu a fost nevoie sa luam.
    Daca mai ai nevoie de detalii ‘logistice’ etc., putem povesti mai mult.
    Multa bafta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *