Menu
BLOG

9 lucruri pe care nu ti le spune nimeni inainte de a alerga un ultra-maraton.

5

Ador ultramaratoanele mai mult decat orice tip de eveniment sportiv. De altfel, daca va uitati in pagina CALENDAR a acestui blog, veti vedea ca ultramaratoanele domina agenda mea de vreo 5 ani incoace. Si, sper, pentru inca vreo 60 de ani de acum incolo… 🙂 Pentru cei care nu au decis – deocamdata – daca merita sa faca trecerea de la semi-uri si maratoane la ultra-uri…va las cu articolul de mai jos… 🙂

*

O sa razi, o sa plangi, si probabil o sa mai si mergi din cand in cand.

Un ultramaraton este o cursa mai lunga decat clasicul maraton de 42 de kilometri. Este un eveniment care tot creste in popularitate, iar in acest moment poti participa la un astfel de maraton aproape in fiecare weekend (cu toate ca nu este recomandat sa faci asta – daca nu iti place sa fii in descompunere ulterior). Si mai mult, majoritatea curselor se desfasoara in locuri spectaculoase. Aceste maratoane au distante care pot varia intr-un mod chiar drastic. Unele, precum The Spine Race, au sute de kilometri lungime, la care participa alergatorii cu adevarat dedicati. Insa multe ultra-maratoane se incadreaza intre 48-80 de kilometri si sunt de un infinit de ori mai realizabile decat ar crede majoritatea.

Ultra-alergatorii au descoperit ceva extrem de special: daca incetinesti un pic pasul de maraton si continui sa rontai cate ceva, poti merge mai departe… si mai departe… si mai departe. Iar datorita betiei cauzate de endorfinele declansate de alergat, care pot sa ajunga sa creeze dependenta precum heroina, aceasta este o experienta nemaipomenit de groazava, chiar transcendenta. Multi – inclusiv eu, dezvolta o dependenta de a vedea cat de departe pot sa ajunga.

Multi ultra-alergatori nu sunt super eroi sau super eroine (si sunt multe femei, inclusiv bunicute). Majoritatea pur si simplu au descoperit placerea de a alerga printre copaci, fata de alergatul prin trafic, prin parcuri nationale, fata de alergatul in cerc, sau alergatul pe munte, in loc sa se impiedice de diverse damburi de asfalt.

Suna atragator? Pai, ar cam trebui. Cursele ultra-maraton sunt niste indeletniciri minunate. Dar, chiar daca te juri ca te ridici de pe canapea si incepi sa alergi pe distante mari, sunt cateva lucruri pe care ar trebui sa le afli inainte de a-ti lega sireturile pentru prima oara.

1. Ultra-maratoanele sunt mai usoare si mai bune pentru tine decat maratoanele.

Bine, poate nu o sa fii de acord cu asta cand te vei uita la acele chestii pe care le numesti picioare dupa prima cursa de 160 de kilometri. Insa un ultramaraton de 48 de kilometri pe un teren moale, drept, la un pas domol, nu iti va nenoroci corpul, mai ales articulatiile, in acelasi mod repetitiv in care alergatul 42 de kilometri pe o suprafata plata, dura din ciment (cea mai dura suprafata pentru corp) o poate face.

De asemenea, schimband mereu terenul ii oferi corpului tau un antrenament complet, lucrand si intarind mai multi muschi. Apoi, mai este de luat in considerare si partea psihica. Numeroase studii arata ce efect incredibil de bun are natura asupra noastra, iar facand exercitii intr-un mediu natural alimenteaza dorinta noastra de a fi conectati cu natura si abilitatea ei de a ne bine dispune psihologic.

Este probabil sa te simti mai bine dupa primul tau ultramaraton decat dupa primul tau maraton. De fapt, iti promit ca asa va fi!

2. In realitate, este doar un concurs de mancat

Ultramaratoanele sunt “concursuri de mancat si baut, cu ceva exercitiu fizic si peisaje frumoase aruncate pe acolo,” spune Christopher McDougall in Born to Run. Avand in vedere ca vei depune efort fizic timp de vreo sase ore, corpul tau va avea nevoie de mult combustibil, ceea ce inseamna ca pur si simplu va trebui sa te indopi cu mancare toata ziua.

Evenimentele acestea tot incearca sa se intreaca prin bufeturile ambulante extravagante. Asteapta-te la torturi, crantanele, dulciuri, supe, paste, pizza, tocanite, curry, placinte cu carne, budinca de orez, fructe, sandvisuri cu sunca, clatite (deja ti-e foame?), si mai multe prajituri, ceaiuri, cafele – iar cateodata chiar si bere.

3. Poti alerga fooooaaarte incet

La ultramaratoane se merge pe principiul povestii in care broasca testoasa bate iepurele. Secretul pentru a strabate 65 de kilometri fara sa lesini este sa nu te grabesti. Avand in vedere ca nimeni din biroul tau nu stie care este un timp bun scos pentru o cursa de 65 de kilometri, cronometratul si recordurile personale sunt cam uitate. Cu toate ca oamenii se intrec din greu in fata, majoritatea doar se relaxeaza, se bucura de priveliste, socializeaza, mananca multe prajituri. Este uimitor ce poate sa realizeze corpul tau daca ii dai o sansa.

4. Mersul normal este in principiu incurajat

Uite care este secretul: majoritatea ultramaratonistilor merge mult. La deal se tinde sa se mearga pentru a proteja muschii piciorului. In plus, poate deveni destul de obositor, asa ca dupa sase ore de alergat, o pauza de mers nu numai ca este pe deplin inteleasa, ci chiar si recomandata. Si dat fiind ca vei fi in mijlocul padurii pe undeva, nu va fi nimeni acolo care sa rada de tine pentru ca ai facut o pauza de respiro.

5. Poti folosi chiar si bete de trekking

Acesta e un subiect putin controversat, iar in unele curse nu sunt premise, dar aceste bete te pot ajuta sa iti mentii o postura corecta a corpului, sa ai grija de muschi. Fiecare cursa are o lista obligatorie pentru kit-ul pe care trebuie sa il ai la tine, aceasta lista continand uneori o harta, o busola, un telefon, o trusa de prim ajutor, haine de schimb, mancare si bautur – astfel, chiar daca poate te vei simti putin ca la Cercetasi, este un mic paradis pentru colectionarii de kit-uri.

6. Nu trebuie sa te atrenezi chiar asa de mult

Pentru curse mai scurte, te poti descurca chiar si cu antrenamente de cate 48-56 kilometri pe saptamana, iar cu doua-trei saptamani inainte de cursa chiar de 72-80 kilometri. Majoritatea ultra-alergatorilor se antreneaza cam cat s-ar antrena si pentru un maraton, insa lungesc alergatul de rezistenta, sau alearga back-to-back­ (o cursa mai lunga, urmata de inca una a doua zi)

7. Totul este in capul tau

Unii spun ca pentru a termina un ultramaraton, in proportie de 50% conteaza gandurile tale, altii spun chiar 90%. In orice caz, este mai mult vorba de nivelul de determinare pe care il ai decat de marimea muschilor tai.

8. Probabil ca vei plange 

Pe parcursul a mai multor evenimente de acest gen, vei avea parte de iritatii, probleme cu burtica, halucinatii si iti vei pierde cateva unghii de la picioare (semne de buna purtare). Nu este neobisnuit ca ultra-alergatorii sa planga – insa nu neaparat din cauza durerii pe care o resimt. Nedormitul poate duce la emotii pure, iar impreuna cu euforia terminarii unei provocari de care nu stiai daca esti capabil, este usor sa versi niste lacrimi.

Linia de sfarsit al unui ultr-maraton poate sa arate ca echipa de fotbal braziliana care pierde la mustata Cupa Mondiala.

9. Iti vei face multi prieteni

Mersul pe un circuit ultra poate sa fie de parca ai calatori singur prin lume. Esti acolo singur singurel, te distrezi de minune, insa e tare pacat ca nu ai cu cine impartasi aceste moment cu cineva. Si, cu toate ca pare o calatorie solitara, alergatul pe distante lungi te face – de fapt – sa te simti foarte social. Trebuie sa te concentrezi atat de mult pe terenul pe care alergi, incat esti mai prezent in acel moment decat in mod normal, astfel devii mai fericit si mai vorbaret.

Sa iti faci prieteni noi este inevitabil, si nici nu iti vei da seama cand o sa auzi povesti de viata a celorlalti alergatori. Doar incearca sa te imprietenesti cu alergatori care au abilitati de orientare bune.

*

Asadar…ce ultra alergi anul asta? 🙂

Sursa articolului: Telegraph UK

Traducerea si adaptarea: Raluca Stanciu

Te-ar mai putea interesa: Durere maxima…

 

 

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (4)

4 răspunsuri la “9 lucruri pe care nu ti le spune nimeni inainte de a alerga un ultra-maraton.”

  1. Relu spune:

    Inca un articol superb.Unele experiente le-am simtit si eu pe pielea mea.Anul asta ma asteapta vreo 3 ultra asa ca …abia astept.Bafta tuturor alergatorilor.

  2. Florin Oprea spune:

    Nu trebuie neaparat sa termini un ultra ca sa simti ca te cuprinde emotia pana la punctul de a da in lacrimi. Mie mi s-a intamplat la primul semi-maraton montan pe ultimul kilometru! E un amestec unic de fericire, liniste interioara si implinire! Mereu imi voi aduce aminte de acele momente! 🙂

    Vorba lui Bittman:
    Si baietii plang cateodata! 😉

  3. Max spune:

    Cel de la Ciucas!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *