Menu
BLOG

Prima mea cazatura cu bicicleta de triatlon.

Daca acum cateva saptamani ma gaseam in situatia in care visului meu de a participa la triatloane ii lipsea unul dintre ‘obiectele muncii’ (bicicleta), acum nu mai am nicio scuza: ma pot antrena atat prin paduri, pe mountain bike (MTB), cat si pe sosea, cu bicicleta de triatlon (Tri).

Cu mountain bike-ul eram cat de cat obisnuit (chiar daca am mers aproape exclusiv prin oras), dar bicicleta de triatlon este o poveste total diferita. Prima iesire cu FELT-ul B16 mi-a amintit de lectiile de inot craul: stiam teoria, dar cu practica era mai greu… Desigur, bicla are tot 2 roti, 2 pedale, dar pozitia pe sa, (in)stabilitatea, felul de a pedala si de a schimba vitezele si, fireste, numarul de kilometri pe care ii poti parcurge intr-o ora sunt din cu totul alt film…

Diferentele pe care le-am simtit intre Tri si MTB.

Greutatea.  In momentul in care trebuie sa urc / cobor cateva etaje cu bicla in mana (pentru ca nu o mai las in garaj si nici nu incape in lift :)), cele 4-5 kilograme diferenta (in favoarea Tri-ului) imi transforma acest exercitiu dintr-unul de body building intr-unul de miscare aerobica.

Pozitia pe sa. Cand m-am urcat prima data pe Tri si m-am aplecat pentru a apuca ghidonul (care, a propos, in afara de coarnele de taur mai are inca 2 manere, apropiate – nu stiu cum se cheama :), pe care este schimbatorul de viteze), am crezut sunt la casting pentru un rol in Cocosatul de la Notre Dame. 🙂 Mi-a mai venit inima la loc dupa ce am realizat ca pozitia nu este chiar atat de tragica si nu provoaca dureri (prea mari) de spate si umeri…

Stabilitatea. Fiind obisnuit cu MTB-ul, pe Tri am in permanenta senzatia de instabilitate, mai ales cand trece cate un taxi sau tir la cativa centimetri de mine… Si emotiile nu se opresc aici, ele continua in apropierea gurilor de scurgere, liniilor de tramvai, denivelarilor, pietricelelor, crengilor de pe sosea etc. Sunt sigur ca ma voi obisnui, in timp, dar acum nu pot spune ca am o mare doza de confort atunci cand ies cu Tri-ul pe sosea.

Suspensii. Tri-ul are limitele ei, care incep acolo unde se termina asfaltul de calitate (ca sa nu mai povestesc de offroad, unde nu prea am ce sa caut cu ea). Imi lipsesc suspensiile MTB-ului si orice denivelare duce inevitabil la un masaj gratuit al organelor interne… 🙂

Viteza. Aici este, fara indoiala, punctul forte al Tri-ului. Desi nu am montat un vitezometru, mi-a fost simplu sa realizez ca din 2-3 pedale parcurg 200 de metri.

Pedalele. Asta este partea cea mai tragi-comica a ‘tranzitiei’ mele de la MTB la Tri. Mi s-a spus ca biciclistii care parcurg distante lungi si/sau participa la triatloane au nevoie de pedale ‘speciale’ (clip-in / SPD). Pedaland pana de curand doar cu pedale obisnuite, orice sistem care implica prinderea / fixarea piciorului de pedala nu imi suna prea bine… Pentru a ma obisnui cu aceasta idee, am folosit timp de cateva zile ratrape taiate foarte scurt (practic, imi tineau doar varful pantofului si puteam scoate piciorul din ele imediat). Cand a venit momentul instalarii SPD-urilor, mi-a luat cam 4-5 secunde din momentul in care m-am urcat pe bicla pana in momentul in care am cazut pe o parte, cu tot cu bicicleta, fara sa pot schita vreun gest (practic, nici nu am apucat sa plec de pe loc). Am incercat sa pun piciorul jos, dar acesta s-a desprins de abia la contactul cu solul 🙂 Din fericire, nu mi-am rupt / zgariat nimic, dar am decis ca, inainte de a iesi in trafic sau la concurs cu SPD-urile, sa repet in casa (tinandu-ma de perete sau pe trainer) urcari si coborari pe / de pe bicla… Sunt constient ca o mai am parte de cazaturi (imi asum acest risc), dar – vorba unui proverb japonez – nu conteaza de cate ori cazi, daca te ridici de fiecare data 🙂

Accesorii. Sunt un tip total atehnic si tot procesul de ingrijire al fostului meu MTB se rezuma la drumuri (o data la multe luni) la service pentru ungere etc. Odata cu decizia mea de a participa la triatloane a venit si angajamentul meu de a invata tot ce trebuie sa stiu (si sa fac) la capitolul bicicleta. Vreau sa fiu pregatit pentru o eventuala pana (indiferent ca este la concurs sau la antrenament, la cativa zeci de km de casa) si sa ingrijesc bicla suficicent de bine incat sa aiba o durata de folosire cat mai lunga, cu performante optime. Un prim pas a fost sa ma ‘dotez’ cu minimul necesar de produse pentru curatat / uns lantul, cauciucuri / camere de rezerva, leviere, trusa de scule, kit de peticit camere (in cazul in care am ‘noroc’ de mai multe pene in aceeasi cursa) si pompa de picior (urmeaza si o pompa cu aer comprimat si cartuse de CO2 pentru umflare rapida, la concursuri).

Echipament. La casa noua, mobila noua :). Dupa cum am scris si in pagina de ANTRENAMENT pentru maratoane – inainte de a alerga, trebuie sa te echipezi ca un alergator -, mi-am extins aceasta parere si in zona pedalatului. Chiar daca sunt un ultra-amator in acest sport, imi doresc sa ii prind din urma destul de rapid pe biciclistii consacrati. Daca la capitolul ‘pedalat’ sau ‘fitness’ nu va fi prea usor (ca sa nu spun imposibil…), macar la capitolul ‘echipament’ sa ii ajung :). Asa ca, prietenii nostri de la Mos Ion Roata au fost din nou la inaltime (multumesc, Roxana & Emil!!!) si m-au echipat cu tot ce trebuie, de la pantofi Sidi pentru pedale SPD la echipament Felt identic cu al echipei Garmin, casca Giro pentru Tri (care ma duce cu gandul la filmele SF :)) si asa mai departe…

Ce urmeaza in plan sportiv? Doar 2 lucruri, foarte simple: respectarea programului de antrenament si participarea la competitii. Prima dintre ele, pe 3 septembrie, la Mamaia (Triathlon Challenge).

Revin cu info despre cum merg pregatirile si la ce competitii de triatlon voi participa in 2012.

Pe bicicleta si pe curand!

PS – La multi Oana, te iubesc!!!  … Si la cat mai multi kilometri pedalati impreuna cu copiii nostri 🙂

Share: Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (6)

6 răspunsuri la “Prima mea cazatura cu bicicleta de triatlon.”

  1. Alexandra C. spune:

    La mulţi ani, Oana!

  2. Silviu spune:

    Si eu am de curand bicla de TT si a fost o experienta noua de pedalat. Multa bafta si poate iesim la un antrenament impreuna. Pe unde/cand iesi data viitoare?

  3. zonconel spune:

    Cu pedalele de sosea este mai greu, chiar si de mers, sunt foarte alunecoasa…eu am inceput cu spd-uri de mtb si ceva mai uzate … ies usor singurele cand ma dezechilibrez. Si e buna metoda cu trainerul la antrenat miscarea de fixare si scotere din pedala 😉
    Spor la antrenament si bafta la competitii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *