Ah, noiembrie. Acea minunata perioada a anului in care cam toti triatlonistii incep perioada de recuperare si in care profita de ceva timp liber pentru a se odihni si a face si altceva in afara de inot, bicicleta sau alergare. Mai mult ca sigur ca bratele si picioarele tale nu sunt singurele parti ale corpului care au obosit – daca esti triatlonist mai vechi, probabil ca ai obosit si sa tot auzi acele intrebari si declaratii banale pe care ti le adreseaza unii. Uite cum le poti raspunde, doar aminteste-ti sa fii cumsecade…
1. „Tot ceea ce faci este sa te antrenezi, nu ai si tu o viata sociala?”. De fapt, sa stii ca am una. Nimic nu ma face sa ma simt mai VIU decat sa imi retraiesc copilaria inotand, pedaland si alergand in timp ce „condimentez” aceste activitati cu ceva spirit competitiv.
2. „As putea sa fac si eu un triatlon, dar nu am timpul necesar.” Noutate: Nici noi nu avem timp dar am gasit o modalitate sa ne facem timp pentru asta in vietile noastre agitate, pentru ca asta faci atunci cand te dedici unui proiect important pentru tine. Darcy DiBiasse, o mama de 35 de ani a doi copii, studenta la MBA, voluntar, instructor de fitness si angajat in domeniul marketing-ului cu norma intreaga, nu este straina de programele incarcate. De asemenea, nu este straina nici de triatlon. „Am invatat cum sa stapanesc lumea mea la ora 5:30 dimineata si sa folosesc timpul inainte ca ziua celorlalti sa inceapa, pentru a face lucruri pentru mine.” – ne spune cea care are 3 Ironman-uri la activ. „Iar timpul este doar una dintre resursele necesare pentru a avea succes; am descoperit, de asemenea, pe parcurs, si oamenii potriviti pentru a ma tine motivata si dedicata scopurilor mele.”
3. „Varul meu/sora mea/prietenul meu a terminat un Ironman intr-o ora.” Sa folosesti termenul „IRONMAN” pentru a descrie orice distanta a unei curse de triatlon este ca si cand ai utiliza temenul „Doctorat” pentru a descrie orice nivel de educatie. Pentru a concura intr-o cursa de 140,6 mile precum Ironman, este nevoie de mult timp, pregatire, sacrificiu si pasiune si este destul de deranjant sa auzi lumea reducand importanta unui astfel de eveniment ca si cand ar fi o alergare distractiva.
4. „Triatlonistii sunt indragostiti de ei insisi.” Daca pare ca vorbim foarte mult despre ceea ce facem este – partial – pentru ca suntem adesea fortati sa explicam ceea ce reprezinta o cursa de IRONMAN (vezi punctul 3). Suntem entuziasmati de reusitele si scopurile noastre iar multi dintre noi au inceput sa practice acest sport deoarece au fost inspirati de povestile altora. Dragostea este peste tot – si da, parca ti se imbunatateste si stima de sine si autoincrederea – dar asta nu este un lucru rau.
5. „Triatlonul pare plictisitor. Nu faci altceva decat sa inoti, sa pedalezi si sa alergi.” Desigur, repetitia poate deveni plictisitoare – dar frumusetea deplasarii din punctul A in puntul B este unul dintre cele mai aparte aspecte ale unei aventuri. Ia de exemplu una dintre excursiile tale. Este vorba doar despre o masina care se deplaseaza pe autostrada? Sau este – de fapt – mediul pentru conversatii interesante, glume si mijlocul de transport care te poarta catre amintiri care vor dainui o viata intreaga? „Mi-am intalnit unii dintre cei mai apropiati prieteni in timpul antrenamentelor. Ne ambitionam reciproc si am creat astfel un echilibru sanatos prin intermediul experientelor noastre,” spune Mike Marsteller (32 ani) din Philadelphia.
6. „As fi fost mai rapid, dar ……..”. Vine un moment in viata triatlonistului cand sa tot auda scuze parca stirbeste „povestea razboiului” mai mult decat o imbunatateste. Cu totii am avut experiente in care anumiti factori poate ca au contribuit la o performanta scazuta, dar uneori totul se reduce la a fi cinstit cu tine insuti: nu suntem intotdeauna „conectati” si nu suntem mereu pregatiti pentru orice incercare. Este OK sa asterni pe hartie un raport de cursa onest si sa accepti faptul ca mai ai de lucru la antrenamente.
7. „Deci poti sa mananci absolut tot ce doresti?”. Nu, nu putem. Doar pentru ca un atlet mediu de IRONMAN arde in jur de 10.000 calorii pe parcursul celor 140,6 mile ale concursului, nu inseamna ca asta ne permite sa introducem abosolut orice in corpurile noastre. Este un anumit motiv pentru care sportivii se refera la mancare ca la „carburant” – acesta reprezinta un factor extrem de important cu privire la cat de bine performeaza masinaria noastra in antrenamente, cursa si apoi in procesul de recuperare. Acestea fiind spuse, multi triatlonisti se imbuiba cu „mancaruri nesanatoase” atunci cand doresc, pentru ca stiu ca pot face asta cu moderatie. Ca orice alt aspect al unui multisport, dieta se refera mai mult la disciplina si la a-ti asculta propriul corp. Daca corpul imi spune „mananca unt de arahide”, pai asta mananc dar nu am sa devorez intreg borcanul (cel putin nu intotdeauna).
8. „Merg la curse cu obstacole, la curse gen Spartan Race …”. Uite cum sta treaba: nu e ca si cand nu apreciem dificultatea unei curse cu obstacole. Doar ca adesea este adusa in discutie intr-un mod care o face sa para undeva deasupra. Vorbim de un antrenament brick de 7 ore pe care l-am facut duminica dimineata, apoi auzim vorbindu-se despre unul care s-a catarat pe o ghena de gunoi plina de gheata, dupa care a sarit in ea, totul in timpul unei curse de 5 km. Si a facut-o o data. In weekend. Si apoi a avut bere la discretie. Pariez ca nu sunt singurul care spune ca VISAM sa am si eu o ghena de gunoi plina cu gheata in ultimii 5 km dintr-un IRONMAN sau ai oricarui antrenament mai lung. Si as bea si berea de la final.
9. „Acum ca ai terminat cu IRONMAN-ul, ce urmeaza?” Pentru triatlonisti, sa „termini” cu IRONMAN-ul este ca si cand ai termina cu respiratul. Sportul ne intra in sange, alimentandu-ne dorinta intr-un mod in care nu ne-am imaginat ca ar fi putut-o face. Pana si cea mai devastatoare cursa il face pe triatlonist sa isi doreasca mai mult – fie ca vorbim de revansa, cautarea unui PB sau pur si simplu de urmarirea unui nou scop. Gandeste-te la Harriet Anderson (79 de ani!), cea care a terminat de 21 de ori cursa de la Kona si una dintre cele mai inspirationale si „vechi” atlete din acest sport (care este si cea mai in varsta femeie care a terminat vreodata cursa de Campionat Mondial IRONMAN).
10. „Vreau doar sa termin.” Este ceva mai mult de atat si amandoi stim asta. Triatlonistii pot parea oameni simpli la suprafata (pana la urma, vezi punctul 5, tot ce facem este sa bagam km ca nebunii), dar – de fapt – suntem destul de introspectivi. (Cum crezi ca ne trece timpul pe parcursul acelor km?) „Doar sa termin” este de fapt versiunea scurta a „Nu am un scop specific pentru aceasta cursa” si este OK sa fie asa, dar asta nu inseamna ca efortul depus este gol si nu are o forta care te motiveaza in spate. Personal, imi place sa stiu ce ii motiveaza pe oameni. Fie ca tu concurezi pentru vreo fundatie umanitara, pentru a te lua la tranta cu proprii demoni, pentru a celebra sanatatea sau a dobori un PB, nu fi timid si impartaseste motivatia si obiectivele tale. Ca triatlonisti, cu totii am intrat in sportul asta avand fundatii diferite, dar vrem sa obtinem cu totii ceva din asta…
Sursa articolului: Ironman.com. Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.
